2,594 matches
-
Sancta Diana, fiind "o formă eufonică, analogistică, de ordin secundar" a lui Sânzana, iar închinătorii Dianei - Dianatici, zănatici 19. Pe urmele lui Vasile Pârvan, pentru E. Lozovan, faptul că Sânziana, zeitate lunară, provine din Sancta Diana "nu ridică nicio dificultate fonetică", ipoteza provenienței din Sanctus Johannes fiind "o imposibilitate fonetică și istorico-religioasă" - identificarea cu Sf. Ion este mai târzie - iar derivatul dianatici, înseamnă "posedați de Diana", în românește zănatici, "nebuni, fanatici"20. Ipoteza provenienței din Sanctae Dianae există și la Alexandru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
secundar" a lui Sânzana, iar închinătorii Dianei - Dianatici, zănatici 19. Pe urmele lui Vasile Pârvan, pentru E. Lozovan, faptul că Sânziana, zeitate lunară, provine din Sancta Diana "nu ridică nicio dificultate fonetică", ipoteza provenienței din Sanctus Johannes fiind "o imposibilitate fonetică și istorico-religioasă" - identificarea cu Sf. Ion este mai târzie - iar derivatul dianatici, înseamnă "posedați de Diana", în românește zănatici, "nebuni, fanatici"20. Ipoteza provenienței din Sanctae Dianae există și la Alexandru Ciorănescu 21, însă pusă sub semnul probabilității, ca și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
faptul că numele personajului feminin din acest roman este purtat și de eroina din Nuntă în Cer este interpretat ca semnificativ 37. Personajul feminin al poveștii lui Mavrodin vine din cealaltă poveste, a lui Hasnaș, cu numele de Lena38. Jocul fonetic al numelor redat prin niște modificări nesubstanțiale fixează natura personajului, destinul său rămâne în esență, aceleași. Cu mai multe ocazii, Eliade sublinia importanța destinului ca mijloc de diferențiere, faptul că diferența trebuie căutată în destinul fiecărei femei. Destinul Ilenei-Lenei este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unui mit (recreat) al soarelui și lunii, și, de aceea, proiectat în rândul iubirilor imposibile. Interpretarea este susținută la nivel etimologic, analiza structurii antroponimului și a numelui sărbătorii demonstrează prezența aceluiași radical indo-european *swel- (desemnare a soarelui) atât în corpul fonetic al numelui personajului principal, cât și în numele sărbătorii, alăturare regăsită în sintagma Ileana Sânziana (Cosânzeana). 4.2. Litomantul Eliade sau figura din covor " În fond, continui să-mi repet de ani de zile, dacă lumea aceasta este un camuflaj, așa cum
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
elementul arhetipal, și, prin aceasta, cu esența dionisiacă a personajului (lucru pe care îl evocă și numele cunoscutului personaj mitologic Ariáne prin jocul lingvistic Adriana/Ariana). Semnificația numelui trebuie căutată și în repetarea obsesivă a numelor Adriana-Ariana, precum și în modificarea fonetică din interiorul numelui. În contextul de față, numele Adinei apare ca un hipocoristic pentru Adriana, pentru că personajul s-a născut în noul nume grație confuziei cu Adriana. Importanța numelor personajelor operei apare evidentă încă din momentul în care ghicitorul îl
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Am rămas multă vreme admirându-le - până ce a izbucnit de undeva un câine negru, lătrând amenințător"754, episod care reprezintă punctul de plecare al nuvelei). Jocul numerelor (doi-trei) și actualizările posibilelor utilizări ale sintagmei Les trois Grâces, într-o formă fonetică sau alta (Les trois grasses) continuă cu amintirea lui Hagi Pavel și aluzia materialității. Inginerul este convins că doctorul Aurelian Tătaru se referise la niște prietene din timpul studenției în Elveția, Les trois grasses; situându-se în același joc ambiguu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
feminin, Ileana, cu acest timp sacru face posibilă extinderea acestei grile de interpretare și la alte proze, cum ar fi În curte la Dionis și Pe strada Mântuleasa. Faptul că același radical care desemnează soarele este prezent atât în corpul fonetic al antroponimului, cât și în cel al sărbătorii, și că le regăsim alăturate în sintagma Ileana Sânziana (Cosânziana), precum și raportarea la cercetările mai vechi de mitologie și folclor despre mitul soarelui și al lunii susțin relaționarea numelui cu acest mit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de căpitan aflat la ananghie, încerca din răsputeri să mențină controlul asupra situației. Fata nu pricepea o boabă; ca să nu-l facă să se simtă rău, înclina însă pansiv din cap, rostogolind apoi în ecouri, între ureche și gură, fluidul fonetic și căutând, fără tragere de inimă, să-l ia în primire. După torida vară indiană de pe nisip, era normal ca atmosfera dintre ei să se umple de veștede tonuri autumnale. N-o interesa defel să afle ce era cu el
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mesaj singular. Propunând infinite serii de echivalențe pe care le desfășoară la nivel sintagmatic, poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. În determinarea valențelor originale ale textului literar, funcția poetică este actualizată prin fenomene variate la toate nivelele limbii (fonetic, lexical, morfologic, sintactic). I.1.6. Funcția fatică Există în fiecare limbă naturală funcții de bază și funcții auxiliare, cu implicație temporară în actul vorbirii. Lingistica generală are în vedere două funcții auxiliare: funcția fatică și funcția metalingvistică. Funcția fatică
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
tradiția lingvisticii lui Ferdinand de Saussure: a.) există o motivare absolută: forma sonoră "evocă unele trăsături ale conținutului denumit" (DSL, 2005: 330). Interjecțiile: sst! deh! ca și onomatopeele: hodoronc-tronc! tronca-tronca! reproduc sunete, zgomote în mod sponatan. Există cuvinte cu simbolism fonetic ce reproduc de asemenea, zgomote sponatane: cotcodăceală, a mârâi, a hârâi etc. b) Motivarea relativă este deosebit de complexă și nu se realizează la nivelul formelor fonetice. Literatura de specialitate are în vedere și alte tipuri de motivare: a) Motivarea internă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și onomatopeele: hodoronc-tronc! tronca-tronca! reproduc sunete, zgomote în mod sponatan. Există cuvinte cu simbolism fonetic ce reproduc de asemenea, zgomote sponatane: cotcodăceală, a mârâi, a hârâi etc. b) Motivarea relativă este deosebit de complexă și nu se realizează la nivelul formelor fonetice. Literatura de specialitate are în vedere și alte tipuri de motivare: a) Motivarea internă este de natură diacronică (lat. indurare avea formă interna- in+durare - formă pe care nu o mai găsim astăzi în limba română. La fel și verbele
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Coșeriu, 2009), realizată la nivelul semnificatului. În metafora medicală "ochi de pisică amaurotic" [desemnează în oftalmologie, un tip de "cecitate unilaterală care se însoțește de un aspect strălucitor al pupilei" (DM, 2007: 754)] există un concept primar,,ochi" (în expresia fonetică "ochi de pisică", la rându-i, ea însăși o metaforă) cu referent în sfera NA. Acest prim concept formează o metaforă medicală (boală a ochiului) prin relația logică pe care o stabilește cu determinativele "[...] de pisică" și "amaurotic", în context
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și mai bine pus în valoare prin calitatea unor afixoide autonome de-a se combina cu prefixe neologice (ex-vicele). VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților În limbajul medical se manifestă o vădită influență intralingvistică, prin capacitatea de interacțiune fonetică, morfologică și lexicală a afixoidelor. Se formează variante fonetice ale unuia și aceluiași afixoid, în funcție de criteriul etimologic: cant-, canto- (cf. gr. kanthos vs. lat. canthus): cantectomie, cantoplastie; crani-, cranio- (cf. gr. kranion vs. lat. cranium); eter-, etero- (cf. gr. aither
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
afixoide autonome de-a se combina cu prefixe neologice (ex-vicele). VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților În limbajul medical se manifestă o vădită influență intralingvistică, prin capacitatea de interacțiune fonetică, morfologică și lexicală a afixoidelor. Se formează variante fonetice ale unuia și aceluiași afixoid, în funcție de criteriul etimologic: cant-, canto- (cf. gr. kanthos vs. lat. canthus): cantectomie, cantoplastie; crani-, cranio- (cf. gr. kranion vs. lat. cranium); eter-, etero- (cf. gr. aither vs. lat. aether). Există o mare compatibilitate fonetică a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
variante fonetice ale unuia și aceluiași afixoid, în funcție de criteriul etimologic: cant-, canto- (cf. gr. kanthos vs. lat. canthus): cantectomie, cantoplastie; crani-, cranio- (cf. gr. kranion vs. lat. cranium); eter-, etero- (cf. gr. aither vs. lat. aether). Există o mare compatibilitate fonetică a unor serii de afixoide de a forma unități terminologice noi, din perspectiva diacroniei sistemice a nomenclaturilor. Limbajul medical românesc a acceptat atât variantele grecești și latine, cât și variantele mixte, intrate prin filieră franceză/ engleză/ germană/ rusă. La nivelul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
loc între afixoide latine vs. grecești, diferite ca formă și ca sens (omonime etimologice): lat. dis- "separat de" (cf. disecție, diseminare etc.) și gr. δυσ- "greu, dificil; indică o funcționare anormală" (cf. disartrie, discrazie). Frecvente sunt situațiile în care convergența fonetică se produce între rădăcini cu sensuri diferite (omonime semantice): (1) provenite din limba greacă: eco (cf. ήχώ "ecou, sunet"; ecografie) și eco (cf. οίκος "casă"; ecosferă, ecologie); (2) provenite din limba latină: vari- (cf. varius " pătat, variat") și vari- (cf.
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
gr.θίξις, -εως s.f. "lovire"). Prefixoide cu etimon în limba latină: acidus, -a, -um (adjectiv "acru"); calx, calcis s.f. ("var"); charta, ae ("hartă, grafic"). Există termeni/ simboluri în vocabularul panlatin al pedologiei, de origine engleză și/sau germană etc. neadaptați fonetic la limbile istorice (denumesc unități de măsură a solului, taxonomii): dy (tip de sol, mâl), gyttja (tip de sol format pe fundul lacurilor), loess (rocă), ranker (sol slab), terra rossa (sol mediteranean de culoare roșie), terra fusca (sol argilos; în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sistemului nostru nervos nu este parasimpatetic, ci parasimpatic. Cu multă simpatie. * Evident că dl Cioroianu glumea scriind că la Armstrong Middle School din Starkville, Mississippi, „o fetiță de ciocolată” l-a întrebat: „Ce mai face Dorin Tudoran?”. Iată, în transcriere fonetică, un verbatim al incidentului real: - Iu gat tu caț - Safi end Rafo? - Nău. Bat Dorin Tudoran gat ă dog - Crescent. - Fencs ă lat for leting mi nău. - Plejăr iz main, scumpete. (Jurnalul Național, 8 aprilie 2005) Tacă-ți fleanca și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
răsucind tacticos tutunul în foaia de ziar “Scânteia”. Se sfătuiesc amândoi ce să semene la anul pe pământul de colo, de dincolo, de pe deal, din vale, de pe șes, apoi pe cele din jurul casei. Vorbesc o limba plină de regionalisme, condensata fonetic, amestecata parcă cu peisajul specific, în tonul ogrăzii mari și a șoproanelor largi. Peste sunetul vocilor, se suprapune adesea vocea unui nepot venit să-și întâmpine drăgăstos bunicul. El se ridică în capul oaselor, să-l simtă duios. Bunica pregătește
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că nu întâmplător venise la studii în România, că nu întâmplător era instructor de karate și mai ales că nici întâlnirea lor nu fusese chiar întâmplătoare. Vorbea o franceză elegantă, pur literară, cu un accent perfect, respectând cu grijă curbele fonetice, iar cu limba lui o cucerise ușor pe Lăură. În plus, în prezența lui se știa bine apărată, nu-i era frică de nimic și de nimeni, pentru că omul deținea centura neagră și avea câțiva dani. Antrenamentele decurgeau normal, spiritele
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
limbile romanice / 296 Apariția textelor scrise și a limbilor literare romanice / 302 Formarea și evoluția limbilor literare romanice / 308 Limbile literare germanice / 317 Comunicarea culturală prin traduceri / 323 Addenda: Europenismul românilor / 344 Bibliografie / 399 Abrevieri / 404 Semne folosite în transcrierea fonetică / 406 Abstract / 413 Résumé / 423 Auszug / 433 Resumen / 445 Cuvînt înainte Această lucrare are drept obiectiv determinarea elementelor de bază care dau unitate și distinctibilitate Lumii Europe-ne și stabilirea surselor acestor elemente. Ca atare, în ciuda unei aparente eterogenități tematice insinuate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
indo-europene, în cadrul căreia studiul limbilor romanice și studiul limbilor germanice reprezintă domenii particulare. În principiu, atunci s-a urmărit reconstituirea limbii indo-europene comune pe baza continuatoarelor ei (greaca veche, latina, gotica etc.), operația fiind posibilă după ce s-au descoperit corespondențele fonetice, gramaticale și lexicale din limbile indo-europene și s-a observat că, de la una la alta, există potriviri sau dezvoltări de fenomene asemănătoare, cu caracter de regulă, în sensul că, unui anumit sunet grecesc, de exemplu, îi corespunde un anumit sunet
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vecinătate, de accentuare etc.). La fel se prezintă situația în cazul formelor gramaticale (precum flexiunea substantivului, pronumelui sau verbului) și a elementelor lexicale, în a căror structură se pot identifica rădăcini sau afixe comparabile din punctul de vedere al structurii fonetice și al înțelesului. Odată constatate, aceste corespondențe au fost folosite pentru stabilirea sunetelor, formelor gramaticale și cuvintelor din care provin ele, adică a limbii indo-europene comune, care a fost în felul acesta reconstituită și servește ca punct de plecare în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și, în acest caz, situația se explică prin diferențele dintre formele din latina populară și cele din latina clasică. Astfel, găsind it. coda, prov. coza, sp., pg. coda, v.fr. coe, coue (> fr.mod. queue [kö]), rom. coadă și aplicînd legile fonetice de evoluție a acestor limbi se ajunge la forma latină *coda (cu o închis), iar nu la latinul clasic cauda. Dacă această formă clasică ar fi fost punctul de plecare pentru cuvintele romanice, provensala și româna ar fi păstrat diftongul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adaptată la un nou mod de a pronunța și de a gîndi. Se manifestă în acest caz ceea ce lingviștii A. Philippide și G. Ivănescu au sintetizat sub denumirile bază de articulație și bază psihologică, care vizează în mod deosebit schimbările fonetice și schimbările semantice produse atunci cînd o limbă este însușită de un alt popor decît cel care o vorbea inițial prin propria tradiție și cînd se produce un amestec de populații 34. După constituirea unor idiomuri noi din limbile-bază (uneori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]