425,743 matches
-
culturale și registrele stilistice selectează numere diferite. Variază pe de o parte nivelul cifrelor, pe de altă parte gradul de precizie al indicației numerice. în română, de exemplu, nouă sute nouăzeci și nouă e hiperbola tipică basmelor, în vreme ce o mie e forma potrivită conversației banale ("ți-am spus de o mie de ori" ); milionul e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
nouă sute nouăzeci și nouă e hiperbola tipică basmelor, în vreme ce o mie e forma potrivită conversației banale ("ți-am spus de o mie de ori" ); milionul e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
de catralioane, un infinit, un milion de infinituri... Care sînt totuși cifrele hiperbolei numerice preferate în româna de azi, în funcție de situație și de registrul de comunicare? Desigur, cifrele rotunde (dar aproximative) indicate de substantivele-numerale zece, o sută, o mie, precum și formele de plural cu sens nedeterminat ale acelorași numerale: zeci, sute, mii. Aspectul cel mai surprinzător al limbii actuale mi se pare preferința pentru anumite combinații din zona zecilor de mii. E greu de făcut o ierarhizare a frecvenței între diversele
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
diversele posibilități, dar cred că orice vorbitor va fi de acord că cinsprezece mii e mult mai probabil, pentru a exprima convenționalizat exagerarea, decît douăsprezece mii sau decît, de pildă, treizeci și cinci de mii. Mai exact, frecvențe mari înregistrează numeralul cu forma populară cinșpe: "i-am dat ăluia cinșpe mii de picioare în cap" (Evenimentul zilei = EZ 3823, 2004, 3); "au pus ăștia poza ta de cinșpe mii de ori " (itiplac.ro). Contrastul dintre aparenta precizie a cifrei și faptele sau obiectele
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
treișpe mii de reviste", forum.pixelrage.ro), șaișpe ("au scos un muzical de succes acu' șaișpe mii de ani ", computergames.ro), șaptișpe sau șaptîșpe ("păi sunt șaptișpe mii de feluri de cutii", daciaclub.ro). în genere, par să fie preferate formele populare bisilabice și fără oscilații și complicații de pronunție (ceea ce ar explica popularitatea mai redusă de care se bucură trisilabicele, mai ales cu variații de pronunțare - șaptîșpe/șapteșpe, optîșpe/optușpe, nouășpe/nooșpe - și de acord - douășpe/dooșpe). Nu e însă
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
ar explica popularitatea mai redusă de care se bucură trisilabicele, mai ales cu variații de pronunțare - șaptîșpe/șapteșpe, optîșpe/optușpe, nouășpe/nooșpe - și de acord - douășpe/dooșpe). Nu e însă de exclus să fie și alți factori, pe lîngă comoditatea formei, care să favorizeze anumite numerale. Oricum, relativ moderată (în comparație cu sutele de mii sau milioanele) și aparent precisă, seria popular-familiară pare a se fi specializat pentru conotații negative și ironice, sugerînd o stare de iritare, agasare sau exasperare. Ar merita cercetate
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
de Fernando Arrabal și La țigănci de Mircea Eliade, amîndouă puse în scenă de Alexander Hausvater, cu mare succes, la Teatrul Odeon. Spectacolul din el, din limba lui poetică, spiritul unei aventuri cît viața, teatralitatea poemelor sale, a imaginilor, ludicul formelor și formulărilor se amestecau teribil cu ceea ce era, atunci, șocant la Arrabal și fabulos la Eliade, tremura și se emoționa puternic cînd se făceau salturi peste sală, salturi mortale, ca la circ, cînd spectatorii își țineau respirația și nu mai
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
Ca și pe stradă. Lumi care se pot urmări în oglindă, de multe ori. Chiar și burțile sau speculațiile pe care le face spectacolul mi se par timpi necesari de aduceri aminte. Toată lumea asta fabuloasă din tramvai este pusă în forme stranii, cu încărcături speciale, de scenografa Roxana Ionescu. Nu o cunosc și nu-mi dau seama dacă am mai văzut ceva făcut de ea. Are minuție în a completa vizual, în a defini universul fiecărui personaj: Mama, Tata, Sora, Mătușa
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
ar fi să apelăm la limbajul artei contemporane. Fotografii de nuntă de epocă, Ea și El micșorați, pitici, în sepia, sifoane, obiecte care mai de care de se găseau prin toate dughenele cînd eram copil, sticle și clondire de toate formele și mărimile, colivii care strîng în sîrma lor destine. Mă uit pe geam. Descopăr mici prăvălii pe care le credeam de mult dispărute: Remaiez ciorapi, Sifoane, Pantofărie, Chei-yale. Îi privesc pe actorii, tineri, care populează universul lui Cristian Popescu și
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
importantă expoziție a anului este, începînd din 1993, Premiul Margareta Sterian, inițiat de pictorul Mircea Barzuca, legatarul testamentar al artistei, și sprijinit de Muzeul Național de Artă. Nici U.A.P. și nici o altă instituție culturală nu au instituit o asemenea formă de recunoaștere pentru acest gen de activitate , a cărui importanță este fundamentală în ceea ce privește dinamica și vitalitatea artelor vizuale. Munca discretă și aproape anonimă a muzeografului este percepută încă drept o muncă administrativă, ignorîndu-se nejustificat rolul imens pe care îl joacă
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
de explozie și de prăbușire, de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale, indiferent de identitatea lor imediată. Temperamentul său, vulcanic și riguros în același, timp se manifestă irepresibil, reconstruiește lumea reală, îi distruge formele episodice și îi transferă esența în realitatea incoruptibilă a limbajului, deposedat de orice sarcină anexă. Gestul mecanic, materia densă, asemenea unei lave încremenite pe versantul craterului, particularizează în plus, prin insemnele unei mari energii lăuntrice, această fascinație sălbatică în fața culorii
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
acumularea unor desemnări specifice pentru fiecare tip de taxă. Nu lipsesc desigur sintagmele - asocieri mai puțin stabile de termeni (birul oștii, birul lefilor, birul untului; darea pentru stupi; dijma din brînză etc.) - , dar foarte numeroase sînt seriile întregi de derivate, forme care atribuie noțiunii o mai mare persistență. Cea mai reprezentativă serie e construită cu sufixul supinului verbelor de conjugarea a IV-a (-it), frecvent atașat sufixului de agent -ar, producînd deci varianta -ărit: albinărit, beșlegărit, căminărit, cășărit, cepărit, cerărit, ciblărit
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
e remotivat, fiind folosit cu referire directă la fumul produs de mașini: Hai că asta e bună... o să ia taxă și pe fumărit (pe țeava de eșapament)" (daciaclub.ro). Și tiparul derivativ tipic este folosit, parodic, pentru imaginarea unor noi forme de impozitare, ca în următoarele propuneri, care încep cu "taxa de cutremur" - "să-i spunem, popular, Ťcutremuritulť", continuînd cu "taxa de ploaie, popular, Ťploieritulť"; "taxa de inundație, popular, Ťapăritulť", pînă la "taxa de noapte - Ťpromiscuitulť" (Academia Cațavencu, 37, 1999, 11
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
am înregistrat-o eu (I.P.) în autocarul Uniunii Scriitorilor, pe drumul de întoarcere de la mare. Din aceste două întîlniri (o bucată din discuția nocturnă de la Neptun s-a pierdut prin meandrele Institutului Francez - caseta împrumutată lor s-a întors sub forma unei înregistrări de muzică) care se întretaie a luat naștere acest interviu. - V-a fost greu să-ncepeți să publicați în America? - Dacă ești publicat nu înseamnă că te și citește cineva. Cînd am început eu să scriu, era o
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
s-a dispensat și de pomposul echipament critic de protocol al specialistului de paradă. Ca orice veritabil cunoscător, ea știe că simplitatea nu se confundă cu simplificarea și că de fapt critica, în sensul său cel mai adânc, este o formă de călăuzire către esențialul unei opere". Consider și eu că, în momentul de față, putem interpreta altfel această carte, anume excluzând din start atât premisa lecturii polemice, cât și pe cea a posibilului partizanat filial, astfel încât câștigul sufletesc și intelectual
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
ar plictisi, iar cu ea ar căuta un mijloc mai temeinic să scape de plictiseală. Este nevoia cea mai atrăgătoare, dar și cea mai terifiantă a naturii umane. 19. Muzica epocilor flegmatice dospește neconcordanța dintre aparență și esență, conținut și formă, scop și mijloace și, nu în ultimul rând, dintre intenție și mesaj. De multe ori este impostură. Alteori este o nenorocire, nu un viciu, aidoma celui ce nu știe să se servească, nu are idee de a se servi de
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
Moduri de a privi. El pornește de la distincția dintre goliciune și nud, afirmând următoarele: un corp gol trebuie privit ca un obiect pentru a fi un nud, iar nudul e condamnat să nu fie niciodată gol, pentru că nuditatea este o formă de îmbrăcăminte. Berger extrapolează această constatare, comparând expresia facială dintr-un tablou de Ingres cu cea a unei femei demi-goale dintr-o revistă. Aici intervin câteva remarci ce sunt utile în contextul interpretării filmului: "Pasiunea sexuală a unei femei trebuie
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
apocrif", deci unei "farse metafizice". în aceste două formulări, Gheorghe Grigurcu sintetizează una dintre cele mai eliptice și mai frumoase definiții ale drogului. În contextul dat, este binevenită intenția celor de la revista Secolul 21, aceea de a prezenta într-o formă elaborată problematica consumului de droguri. Demersul este bogat în perspective. Primele articole se leagă mai mult de latura tehnică: sunt date diferite definiții ale toxicomaniei (farmacodependenței), așa cum au fost elaborate în repetate rânduri de către OMS, sunt prezentate clasele și subclasele
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este un sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se ridice angulozitățile și broderiile gotice. Deși, în ordine cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se ridice angulozitățile și broderiile gotice. Deși, în ordine cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimele consecințe, marele lui gest fecundator. întocmai ca în reprezentarea simbolică
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
mi-a fost îngenuncheată. Ca și tranziția, la noi totul este original. O aroganță sufocantă, insuportabilă, manifestată tot mai acut, mi-a transformat acești ultimi ani într-un coșmar. Înainte, apele erau mai clare, conținutul lor, mai cunoscut. Înainte, orice formă de rezistență însemna un pericol real pentru tine sau pentru familie. Însemna moartea sau spălarea pe creier, teroarea zilnică, înnebunirea, amenințarea, hărțuiala, exilul. Acum, nu. Deși, în ultimii patru ani, tot mai mulți ziariști, și nu numai, au încasat-o
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
blană, nici un ananas, nici o pereche de pantofi. Poate vreun borcan cu miere. Sau, dacă vreți, puteți sta la coadă ca să sunați de la telefonul lui Ceaușescu pe cine doriți dumneavoastră. Era o coadăăă! Am ales revoluția. Am ales cea mai sublimă formă de existență: libertatea. Am ales să spun ce cred, cu argumente, cu onestitate, cu responsabilitate. Am ales să nu abdic pentru nimic în lume de la asta, chiar dacă cei mai mulți au făcut-o. Am ales să rămîn aici. Fratele meu a plecat
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
Sorin Lavric Poate că cea mai mare tristețe de care poate avea parte un cititor la lectura unei cărți e să vadă cum autorul, vrînd să-și înfățișeze ideea, o prezintă într-o formă golită de orice participare afectivă. E ca și cum ideea aceea, în loc să prindă ființă grație unei însuflețiri umane, este aruncată pe pagină ca un stîrv căruia i s-a furat ultima tresărire de viață. Ți se cere patos ca să poți da ființă
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
și de modernizarea prin aruncare la coș. Expresiile sînt atît de sugestive încît străfulgerarea intuitivă pe care ți-o dă vizualizarea unor procese precum altoirea și aruncarea la coș ține loc de o puzderie de precizări teoretice pe marginea acestor forme de modernizare. Cu ale cuvinte, H.-R. Patapievici știe să coboare abstractul pe pămînt, știe așadar că o repezentare intuitivă face cît un întreg vraf de abstracțiuni și, tocmai pentru că știe prea bine această regulă, o aplică cu măiestrie. Sau
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]