2,538 matches
-
Platoul Xom Cham, viitoarea poziție a Bazei Khe Sanh. În iarna lui 1964, Khe Sanh a devenit centrul lansării Grupului secret pentru Studiu și Observație (SOG — acesta s-a poziționat mai întâi lângă sat, după care s-a mutat în fortul francez). De acolo, au fost trimise echipe de recunoaștere în Laos pentru a explora și a aduna informații privind sistemul logistic al Armatei Populare Vietnameze, sistem cunoscut sub numele de drumul Ho Chi Minh. Tabăra de pe platou a fost ocupată
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
6 aprilie, Brigada a treia a Cavaleriei Aeriene a întâlnit o forță APV care le-a blocat drumul și au dus lupte cu aceasta toată ziua. A doua zi, Brigada a doua din Regimentul 1 Cavalerie Aeriană a capturat vechiul fort francez de lângă satul Khe Sanh după o luptă de trei zile. Legătura între forța de despresurare și pușcașii marini de la KSCB a avut loc la ora 08:00 în dimineața zilei de 8 aprilie, când Batalionul 2, Regimentul 7 Cavalerie
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
de la nivel local erau bine organizate, disciplinate, profesioniste și bine antrenate. Pe parcursul acestei perioade, defensiva Australiei era în principal centrată pe o deplasare a trupelor în jurul unei apărări statice prin combinarea infanteriei și artileriei și bazată pe garnizoane cantonate în forturile de coastă. În anii 1890, s-au îmbunătățit comunicațiile feroviare principalele colonii estice continentale conduse de generalul maior James Edwards - care realizase o inspectare recentă a forțelor militare coloniale - în credința că aceste colonii puteau fi apărate printr-o mibilizare
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
australian a fost angajat în lupte peste mări. Flota colonială s-a extins semnificativ la mijlocul anilor 1880 și a cuprins un număr de canoniere și vedete torpiloare pentru apărarea porturilor și râurilor precum și unități navale pentru necesarul de marinari și forturi. Victoria a devenit cea mai puternică dintre toate coloniile din punct de vedere al capacităților militare navale deținând nava armată în oțel HMVS "Cerberus" în serviciu activ din 1870 și nava de război cu aburi HMS Nelson împrumutate de la Marina
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de Sud și Victoria au navigat spre China la 8 august 1900. Ajungînd la Tientsin, australienii au furnizat 300 de oameni care s-au alăturat unei puternice armate multinaționale de 8.000 de soldați care avea scopul de a captura forturile chineze de la Pei Tang, de importanță strategică pentru că dominau o cale feroviară cheie. Aceștia au ajuns prea târziu pentru a mai lua parte la bătălie apoi au fost implicați în atacul asupra fortăreței de la Pao-ting Fu unde se credea că
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
lupta care avea să devină cunoscută sub numele de Prima Bătălie de la Maryang San. Trupele beligeranților au devenit statice blocându-se într-un război de tranșee asemănător celui din Primul Război Mondial, soldații desfășurându-și activitatea în tuneluri, redute și forturi de aparare situate în spatele unor poziții defensive întărite cu garduri de sârmă ghimpată. Din 1951 până la sfârșitul războiului, 3 RAR a păstrat pozițiile tranșeelor din partea estică a diviziei, cele din colinele situate la nord-est de râul Imjin. De partea cealaltă
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din 1729 și 1744-1747 au fost purtate de ruși cu multă brutalitate, omorând femei și copii, pentru a-i descuraja pe ciukci însă nu s-a reușit cucerirea lor. În 1762 rușii au adoptat o nouă politică față de ciukci. Costurile fortului de la Anadyrsk erau prea mari comparativ cu taxele colectate astfel încât acesta a fost abandonat definitiv în 1764. Ciukcii, nemaifiind provocați, au început să facă negoț în pace cu rușii. Pacea a fost din nou pusă în pericol în secolul 19
Ciukci () [Corola-website/Science/320706_a_322035]
-
000 - 1.200.000 de locuitori. Dintre aceștia, 560.434 erau musulmani, 384689 greci fanarioți ,118.000 armeni și 44. 795 evrei Armistițiul de la Mudros, care a pus capăt participării Imperiului Otoman la luptele Primului Război Mondial, menționa dreptul Aliaților să ocupe forturile Bosfor și Dardanele. Pe 30 octombrie 1918, Somerset Arthur Gough-Calthorpe, semnatarul britanic al tratatului, a afirmat că Antanta nu intenționa să dizolve guvernul otoman sau să-l plaseze sub regimul ocupației militare prin ocuparea capitalei imperiului. Această promisiune verbală și
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
a lăsat horreum-urile din oraș îndeajuns de aprovizionate cu alimente pentru a hrăni populația de câteva milioane de oameni a Romei, timp de șapte ani. -urile mai mici (deși similare) au fost o caracteristică standard a orașelor romane, orașe și forturi în tot imperiul; bine conservate exemple de horreum-uri militare au fost excavate de-a lungul Zidului lui Adrian din Anglia, în special la castrele Housesteads, Corbridge și South Shields. Primule horreum-uri au fost construite în Roma spre sfârșitul secolului al
Horreum () [Corola-website/Science/320742_a_322071]
-
la apogeu și a devenit capitala Provinciei Britannia în locul orașului Camulodunum (Colchester). Orașul avea cam 60 000 de locuitori. Au fost construite clădiri publice importante, inclusiv cea mai mare bazilică de la nord de Alpi, temple romane, terme, amfiteatre și un fort mare pentru garnizoana orașului. Instabilitatea politică și recesiunea care au apărut în secolul al III-lea au condus la un declin lent. Cândva între anii 190 și 225 e.n., romanii au construit zidul de apărare al Londrei, în jurul părții dinspre
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
departe cel mai important dintre acestea a fost Turnul Londrei (the Tower of London) care a fost amplasat în marginea de est a orașului unde fortificațiile inițiale din lemn au fost rapid înlocuite de primul castel de piatră din Anglia. Forturile mai mici ale Castelului Baynard și ale Castelului Montfichet au fost deasemenea construite de-a lungul apei. Prin charta semnată în 1067, William a recunoscut drepturile, privilegiile și legile orașului. Sistemul auto-guvernare al orașului a fost consolidat de drepturile electorale
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
vânzarea de obligațiuni de război. În primele zile ale celui de al Doilea Război Mondial, au apărut temeri că clopotul ar fi în pericol din partea sabotorilor sau a bombardamentelor inamice, iar oficialitățile locale s-au gândit să-l mute la Fort Knox, pentru a fi ținut împreună cu rezerva națională de aur. Ideea a provocat protestele cetățenilor din toată țara și a fost abandonat. Oficialii apoi au luat în calcul construirea unui buncăr subteran de oțel deasupra căruia să fie expus și
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
a fost un poet, cântăreț-compozitor francez. Se axează pe muzica și interpretare, acompanindu-se singur la chitară, pentru multe dintre poeziile sale. În plus față de propriile sale texte, aranjează pe muzica versuri scrise de Francois Villon, Victor Hugo, Paul Verlaine, Paul Fort sau Louis Aragon. În 1967 el a primit "Grand prix de poésie" al Academiei franceze. A înregistrat paisprezece albume între 1952 și 1976. Autor de melodii populare franceze, inclusiv: "Le Gorille, Leș Copains d'abord, Chanson pour l'Auvergnat, Leș
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
lui Georges. În 1955, Brassens face achiziționarea casei Planche și ceea ce este atașat de ea pentru a o mari. Instalațiile de apă și electricitate, el le donează. Viața merge mai departe că înainte. În același an a cunoscut pe Paul Fort, poet pe care-l admira și în fața căruia a cântat la debutul sau ("Le Petit Cheval", pe-al doilea disc 78 rpm două titluri). Înainte de turneul din Africa de Nord și trecerea să pe la l’Ancienne Belgique din Bruxelles, el compune muzică
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Romă, 1959: Belgia, Africa de Nord, 1961: Quebec, etc.). Jacques Charpentreau a scris prima carte despre cântăreț: "Georges Brassens et la poesie quotidienne de la chanson" ("Georges Brassens și poezia cotidiană a cântecului"). În 1961, a lansat un disc în onoarea lui Paul Fort, care a murit cu un an mai-nainte, disc ce a reunit cele șapte poezii cărora el le-a făcut muzică. În aprilie 1962, el își sărbătorește la Bobino cei zece ani de carieră. La 15 mai, el a îpregătit
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
mai-nainte, disc ce a reunit cele șapte poezii cărora el le-a făcut muzică. În aprilie 1962, el își sărbătorește la Bobino cei zece ani de carieră. La 15 mai, el a îpregătit un spectacol în onoarea lui Paul Fort, în teatrul Hebertot. Pe 5 decembrie, în ziua premierei la Olympia cu Nana Mouskouri, el suferă de o criză de colici. La insistența lui Bruno Merrick, el respectă datele așteptate din acea zi până la 24 în decembrie. În fiecare noapte
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
poartă numele. De-a lungul întregii sale cariere, Brassens a reluat, a pus pe muzica și a interpretat sau pur și simplu a recitat textele multor poeți. Printre aceștia: • Louis Aragon: Îl n'y a pas d'amour heureux ; • Paul Fort: "Le Petit Cheval, Si le bon Dieu l'avait voulu, La Marine, Comme hier" (puse pe muzica cantate), "L'Enterrement de Verlaine, Germaine Tourangelle, À Mireille dite « Petit Verglas » "(recitate fără muzică); • Victor Hugo: La Légende de la nonne, Gastibelza, Altesse
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
grunt CD 2007. • The Brassens, devenit mai târziu La Pompe Moderne este un grup din Sète care reia melodiile altor artiști în maniera lui Brassens (Harder, Better, Stronger de la Daft Punk care au devenit Plus Dur, Meilleur, Plus Rapide, Plus Fort, Je danse le mia de la IAM, DJ de la Diam's, Le Bal masqué de La Compagnie créole, Pull marine de la Isabelle Adjani etc.) După moartea lui Brassens: • Pierre Chêne, Brassens est mort et c'est l'automne. • Font et Val, Chanson
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
aude acolo, în valse musette, o muzică utilizată mai tarziu, în 1960 pentru melodia Embrasse-les-tous (mențiune din articolul lui Philippe Lucas publicat în numărul special al revistei Leș Amis de Georges, consacrat filmului Porte des Lilas). 18. ↑ Hommage à Paul Fort, 45rpm, Philips (MEDIUM 432 556 BE). În 1972 va fi editat și un disc de 33 rpm cu ocazia centenarului nașterii poetului (a se vedea discografia / Alte înregistrări). 19. ↑ mai puțin pe 7 decembrie 1965, pentru o seară în beneficiul
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
lui Farragut, iar Farragut a acceptat rolul major în eliberarea New Orleansului de sub controlul Confederației. La comanda Escadrilei de Blocadă a Vestului Golfului, a cărei navă-amiral era USS "Hartford", în aprilie 1862, după un bombardament masiv, a trecut de bateriile Fort Jackson, Fort St. Philip și Chalmette, Louisiana, cucerind orașul și portul New Orleans, Louisiana la 29 aprilie eveniment decisiv în economia războiului. Congresul l-a răsplătit înființând pentru el gradul de contraamiral (în ) la 16 iulie 1862, grad ce nu
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
iar Farragut a acceptat rolul major în eliberarea New Orleansului de sub controlul Confederației. La comanda Escadrilei de Blocadă a Vestului Golfului, a cărei navă-amiral era USS "Hartford", în aprilie 1862, după un bombardament masiv, a trecut de bateriile Fort Jackson, Fort St. Philip și Chalmette, Louisiana, cucerind orașul și portul New Orleans, Louisiana la 29 aprilie eveniment decisiv în economia războiului. Congresul l-a răsplătit înființând pentru el gradul de contraamiral (în ) la 16 iulie 1862, grad ce nu mai fusese
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
nu mai fusese folosit în marina americană. Până atunci, marina americană se ferise de gradele de amiral, preferând termenul de "flag officer", pentru a face distincție față de tradițiile marinelor europene. În același an, el a trecut de bateriile ce apărau fortul Vicksburg, Mississippi. Farragut nu a avut însă succes la Vicksburg; un singur cuirasat confederat improvizat i-a obligat flotila de 38 de nave să se retragă în iulie 1862. Deși un comandant extrem de agresiv, Farragut nu era prea cooperant. La
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
al bastionului confederat. După ce a supraviețuit acestei încercări, Farragut nu a mai luat parte la bătălia pentru Port Hudson, iar generalul Banks a fost lăsat să continue asediul fără susținere navală. Armata unionistă a mai lansat două atacuri majore asupra fortului, ambele fiind respinse cu pierderi mari. Flotila lui Farragut a fost dispersată, dar a reușit să blocheze gurile Red River cu cele două vase rămase; nu a putut patrula eficient însă secțiunea din fluviul Mississippi dintre Port Hudson și Vicksburg
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
USS "Brooklyn". „Torpile!” i s-a răspuns. „Dați-le-ncolo de torpile!" a strigat Farragut, „Patru clopote. Căpitane Drayton, înainte! Jouett, cu toată viteza!” Grosul flotei a reușit să pătrundă în golf. Farragut a ieșit apoi victorios împotriva bateriilor din Fort Morgan și Fort Gaines și a învins escadrila condusă de amiralul Franklin Buchanan. La 21 decembrie 1864, Lincoln l-a înaintat pe Farragut la gradul de viceamiral. După război, el a fost promovat apoi la gradul de amiral la 25
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
i s-a răspuns. „Dați-le-ncolo de torpile!" a strigat Farragut, „Patru clopote. Căpitane Drayton, înainte! Jouett, cu toată viteza!” Grosul flotei a reușit să pătrundă în golf. Farragut a ieșit apoi victorios împotriva bateriilor din Fort Morgan și Fort Gaines și a învins escadrila condusă de amiralul Franklin Buchanan. La 21 decembrie 1864, Lincoln l-a înaintat pe Farragut la gradul de viceamiral. După război, el a fost promovat apoi la gradul de amiral la 25 iulie 1866. Ultima
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]