4,121 matches
-
Umerii nădejdii îi simt gârboviți Cu dureri nespuse au tot fost loviți, Mâna unui înger îi îndreaptă iar, Toate-s cu folos, nimic în zadar! Lasă-mă să fiu ultimul cocor Să duc peste timp dorul călător, Aripa ce-i frântă să cunoască zborul Să nu-i fie teamă când e negru norul. Lasă-mă să cânt și acest refren, Vara a plecat cu ultimul tren, Gara nostră mică e 'mbrăcată-n frunze, Șinele se-ascund în galbene pânze. Ochiul de fereastră
TIMPUL PREA GRĂBIT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381864_a_383193]
-
vegherea sfinților țin lumea, deoarece prin actul preoțesc/liturgic se împiedică întoarcerea creației în nimic; actul euharistic restaurează comuniunea dintre lumea creată și Creatorul necreat. ”Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a zis: - Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi. Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea. Asemenea și paharul, zicând: - Acest pahar/potir este Legea cea Nouă întru sângele meu. Aceasta să o faceți ori de câte ori
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
creației în nimic; actul euharistic restaurează comuniunea dintre lumea creată și Creatorul necreat. ”Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a zis: - Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi. Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea. Asemenea și paharul, zicând: - Acest pahar/potir este Legea cea Nouă întru sângele meu. Aceasta să o faceți ori de câte ori veți bea spre pomenirea Mea”. Citatul este reprodus din Epistola paulină 1
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
Iisus Hristos cel înviat, într-o ”Euharistie pascală”. Relatarea biblică a momentului Emaus este elocventă, prin precizia și concizia exprimării dobândind o claritate de cristal: ”Și când a stat împreună cu ei la masă, luând pâinea, El a binecuvântat-o și, frângând, le-a dat lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut. Și El S-a făcut nevăzut de la ei”. Stelian Gomboș subliniază frumusețea clipei, instantaneitatea faptului dumnezeiesc: ”Așadar, nu a dispărut, ci S-a unit cu pâinea
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > YNG ȘI YANG Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un pas, o clipă, doar o clipă desparte lacrima de-aripă Zborul se frânge-așa ușor, când din suspin se naște-un dor. În zâmbetul de fericire, suspinu-n taină se-nfiripă, Speranța moare câte-un pic, când cerul mai frământ-un nor. Le am pe amândouă-n brațe, la o distanță de-o secundă
YNG ŞI YANG de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381901_a_383230]
-
În ritm de viață visez o noapte ce-o ating, În dor nebun tresar, suspin ș-apoi mă sting, Imaginea ta săpată-n mine , ...o ating. Din zâmbetul meu, raze de Lună se preling. În ritm de zbucium ziua mă frânge cu blestemul ei, În noaptea rece vântul din mine suspină anii grei, În suflet un vis fugar ninge cu flori de tei, În tăcere plâng eu și plâng și îngerii mei. Valentina Geambașu Foto internet Referință Bibliografică: IN RITM..... / Valentina
IN RITM..... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381925_a_383254]
-
zbor interior scânteiat zvăpăiat dar pustiu gând încheiat în colivie din rămurele de plastic știind că nu poate fi mai bine nici afară în zbor să fie mai bine de rămas aici totuși cer destul dar nu predestinat pentru aripi frânte despre cum se caută aripi aici e ultimul gard făcut din puf și pene pe care nu ușor dar îl poți străbate zborul de la stânga la dreapta e la tine imediat după ce te vei pheonixa degrabă cu acte în regulă
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
Nori acoperă apusul, Răsăritul se aprinde, Numai vaierul și plânsul Fața lumii o cuprinde. Însoțită de erinii Se coboară iar Nemesis Slobozind din cer dihonii Printre fiii lui Adonis! Fâlfâiri de aripi ciunte, Îngeri decăzuți din drepturi Trec peste alaiuri frânte În vâltorile de cețuri. Tot înaltul și pământul Se cufundă-n întuneric, Într-o clipă tot cuvântul Amuțeste luciferic! Tânguiri tresar în noapte Căutând zori de lumină, Scrâșnetele sunt deșarte În pustiul din retină! Rând pe rând din neființa Hăului
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
jale să plângă, Că-n patimă ard și dorul mi-e greu! Vino, cobzare, și intră-mi în suflet, Vreau noaptea asta cu jale să plâng! Lăsa-voi tristețea-mi să te cuprindă, Iar cu doru-mi vreau dorul să-ți frâng. Cântă-mi duios în crâșma cea veche, Departe de lume, aici vreau să plâng, Doar tu cu cobza și cu crâșmarul Să îmi vedeți dorul în lacrimi arzând! Vino cu cobza-ți aproape de suflet, Dezlănțuie-mi durerea ce sapă mocnit
CÂNTEC ALBASTRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382003_a_383332]
-
stăpânea toată ființa din mine și așa lin lunecam de la mine la tine până ne am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung pentru darul dat și primit și mână în mână am coborât pe scara realității. Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi licărind splendorile bucuriei. Vom reveni cât de curând spre a continua de unde am rămas
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
Cer albastru! Te așteaptă flori de nufăr, să le dai sclipiri de astru! Zbor de Pasăre Măiastră ți-ai croit către infinit! Floare-albastră, floare-albastră, cu dor te-așteaptă-n asfințit! Codrul, după tine plânge! Plâng în ropote, izvoare! Că iubirea li se frânge pe-ale vremii sanctuare! Teiul, la pământ se-nclină, cu ram încărcat de doruri! Că nimeni nu-i mai alină tristețea pusă-n ecouri! Să revii ca prin minune, o barcă pe lac te-așteaptă, când razele blândei Lune se
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
pe-ale vremii sanctuare! Teiul, la pământ se-nclină, cu ram încărcat de doruri! Că nimeni nu-i mai alină tristețea pusă-n ecouri! Să revii ca prin minune, o barcă pe lac te-așteaptă, când razele blândei Lune se frâng în oglinzi de apă! Pădurea e tot de argint! Vântul lin prin ea doinește! Că-ți duce doru-n asfințit, când Toamna o desfrunzește! Plopii, fără soț rămas-au! Lacu-i străjuit de codrii! Luna, din lumină îi dau pădurii, raze argintii
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Un fir nevăzut mă leagă de cer, E firul iubirii divine, De el mă agăț când speranțele pier Și sângele fierbe în vine! Adesea mă frâng ca o trestie în vânt, Mă leagăn ca frunza pe ape, Dar chem ajutor pe Duhul cel Sfânt Și-L rog din necaz să mă scape. El e promisiunea ce Tatăl mi-a dat, Că singur nicicând nu mă lasă
E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382105_a_383434]
-
cunună cu primăvara. Oriunde tu te-ai afla și dorul de mine te ajunge, zărește-mă în fiecare floare ce tainic îți zâmbește. Sunt acolo, aici, peste tot în șoapte cristaline de vânt pe ramuri de vise ce nu se frâng... Referință Bibliografică: Nu ești prea departe... Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2017, Anul VI, 09 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NU EŞTI PREA DEPARTE... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382113_a_383442]
-
lui, încă odată, că nivelul său de cunoștințe în fizică îl depășea pe cel al colegilor săi și îl îndreptățea să spere la un viitor legat de fizică. Creta scârțâi pe tabla prea netedă de câteva ori, supărător. El o frânse între degete și finaliză scurt, arcuind ultima cifră, artistic. Zâmbi, uitând pentru un moment de rictus și de acuzația profesoarei. - Ieși afară! Nota doi! I se păru că nu auzise bine. Privi spre profesoară, apoi spre sala de clasă. O
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
pregătit să-ntâmpin,Doamne,-oricând a ta venire cu trup curat,cu sufletul gătit în straie luminoase de iubire. Dar până-atunci mă întristez și plâng știind ce rost pe acest drum Te-aduce și parcă simt cum bicele Te frâng și-alături de tâlhari Te pun pe cruce. Anatol Covali Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ȘI MAREA ZI / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380341_a_381670]
-
din-naltul cer Glasul Lui și glasul țării, Se transpune în grănicer... Glasul liric al iubirii, Din al Lui vers azi dospește Ferm noblrțea nemuririi Care ne cam... părăsește! Glasul Lui străpunge ceața Ce ne-acoperă de ieri, Amarul ne frânge viața Prin gloata de ieniceri... Ieniceri hoarde păgâne Pe nimic au vândut țara Și pe noi ne vor răpune, Pe spinări ducând povara... Glasul Lui și din morminte V-a scula armate noi, De viteji cu fețe sfinte Și prin
GLASUL POETULUI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380420_a_381749]
-
ești victima îngenuncherii. Năpasta, a lovit din nou în sufletu-ți prea tulburat; De-atâtea griji ce au ecou în colțul cel mai depărtat. Ridică capul sus și pleacă, nu mai privi în urma ta Trecutul, a trecut, chiar dacă ți-a frânt în două inima. Nu lăsa loc pentru regrete, atâta vreme cât mai poți Că viața n-o să te aștepte, să tragi tu clipele la sorți. Mai dovedește-ți înc-o dată, că ești puternică și crezi; Nu poticnindu-te în soartă, ci ridicându
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
Nu e momentul, încă nuești victima îngenuncherii.Năpasta, a lovit din nouîn sufletu-ți prea tulburat;De-atâtea griji ce au ecouîn colțul cel mai depărtat.Ridică capul sus și pleacă,nu mai privi în urma taTrecutul, a trecut, chiar dacăți-a frânt în două inima.Nu lăsa loc pentru regrete,atâta vreme cât mai poțiCă viața n-o să te aștepte,să tragi tu clipele la sorți.Mai dovedește-ți înc-o dată,că ești puternică și crezi;Nu poticnindu-te în soartă,ci ridicându-te
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
Zecheru , publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Pădurea din mine e-atât de săracă își plânge-n vertebre adânci rădăcini Durerea înaltă cât ceru* de-albastră pădurea din mine-i plecată-n suspin. Pădurea din mine își frânge copacii de dor și de jale, de frunze în vânt Și-i pleacă departe când jurui ortacii în scrâșnet de drujbe pe trailere plâng, . Pădurea din mine-i înaltă și verde își poartă în frunze dorul sihastru Și-i lacrimă
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
nimeni n-o vede pădurea din mine tânjește albastru. (Getuța Zecheru) Citește mai mult Pădurea din mine e-atât de săracăîși plânge-n vertebre adânci rădăciniDurerea înaltă cât ceru* de-albastrăpădurea din mine-i plecată-n suspin.Pădurea din mine își frânge copaciide dor și de jale, de frunze în vântși-i pleacă departe când jurui ortaciiîn scrâșnet de drujbe pe trailere plâng,Pădurea din mine-i înaltă și verdeîși poartă în frunze dorul sihastruși-i lacrimă ruptă când nimeni n-o vedepădurea din
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
scriu acuma... XXXI. GÂNDUL MEU, de Georgeta Zecheru , publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. Mi-ai picat, taman în poezie să te scriu cu litere-ncâlcite Iubirea mea balsam să-ți fie cât ești orfan în inimile frânte Că nu-s poetă, știu prea bine (nici n-am pretins așa ceva) Taman gândindu-mă la tine cuvintele m-au destrămat * Din fire lungi, subțiri de viață în care visele s-au spulberat Ca și un ghem târât de-o
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
ai fost să-ți câștigi fericirea Îmbrăcată în zale și cu paloș în mâini Vulturi hulpavi furat-au din tine iubirea Si-ai fugit neputând să rămâi. Peste noaptea adâncă rătăcești nemilos Și zalele-s grele și trupul ți-e frânt Uneori, poticnita, te-aduni de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
că în fiecare om exista ceva frumos de la naștere, iar zborul reprezintă curajul de a se manifesta conform aspirațiilor sale. „E o pasăre în zbatere/ lovindu-se de gratiile coliviei/ din îmbrățișarea coastelor se luptă să iasă/ lovind cu aripile frânte/ lovind/ dac-aș fi putut să deschid sternul/ i-aș fi dat drumul/ să-și ia zborul./”( Puls). Legată de locurile copilăriei, petrecute frumos în simbioză cu natura generoasă, această poetă acum urbană își trage izvoarele limpezi ale inspirației, din
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Suntem bătrâni iubirea mea senină am început să ne ascundem în noi adulmecând aromele eternității în netulburata mișcare a lumii nu de moarte mi-e frică neputincioasă sunt să-mi frâng durerea să rabd cum trupul îmi curge-n ea urmele ce le-am lăsat se destramă încet în uitare trec pași și nu ne aud înțepeniți undeva la o barieră sub aripa perenelor amintiri pășim înapoi se desface inima-n
ŞI TOTUŞI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380535_a_381864]