2,106 matches
-
urcase, lăsându-mă un timp să mă joc în voie. Este prima scenă închegată de viață conștientă pe care mi-o amintesc, și spun „scenă închegată“ pentru că am amintiri care datează și mai de mult, dar acelea sunt numai fulgurări, frânturi de trăire la al căror sens am putut ajunge doar prin conexiuni făcute ulterior, cu date despre acea epocă de care am luat cunoștință matur. Este vorba de o impresie precumpănitor vizuală și de o alta pre cumpănitor auditivă - prima
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
totul realităților probate documentar), cu nenumărate inserte ale unor rememorări de momente cruciale din trecut, ale unor prieteni și prietenii, ale unor trăiri afective sau angajamente sociale etc., totul cu acribia unui arheolog care caută a reconstitui, din imaginație, după frânturi de ziduri, cetatea de odinioară, sau mai bine, a unui antropolog care, descoperind scheletul unui animal preistoric, caută să pună pe acesta carnea și blana/pielea potrivită pentru a obține (?!) imaginea de autenticitate a acelui exemplar, poate unic. Carnea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și Timișoara. Toate acestea se întâmplau în anul 1989, pe baza unui program care se elaborase încă dinainte de un avizat colectiv de specialiști. S-a produs și interesul lui Nicolae Ceaușescu față de acest eveniment, șeful statului de atunci, care recita frânturi din versurile lui Bolintineanu, Alecsandri, Vasile Militaru, Eminescu în anumite împrejurări, participând la momentul festiv de la Ateneul Român, și, într-un elan asemănător cu cel din 1968 privitor la soarta Cehoslovaciei, a rostit, în cuvântul său, versurile Doinei. Poema reintra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În ieslea cea săracă, Și boul cum sufla milos Căldură ca să-I facă, Drăguț un miel cum I-au adus Păstorii de la stână, Și îngeri albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum, S-aud acum în tindă Noi stam cu ochii pironiți Și fără de suflare; Sunt îngerii din cer veniți Cu Ler, oi Domnul mare! Și până nu tăceau la prag, Noi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ocupațiunea lor mintală să fie identică cu a ta? Și, din păcate, toată această pledoarie nu proba decât faptul că acea limbă comună nu exista. Treaba scriitorului asta ar trebui să fie, să încerce să ceară oamenilor să-și reamintească frânturi din acea limbă accesibilă oricui. De fapt, nu oricui, ci tuturor. Câteodată devin patetic, dar nu mi-e rușine. În fond, e problema lumii că denigrează patetismul. Sunt în joc niște sentimente absolut firești și doar dacă ni le reprimăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ani (vârsta climaterică, spuneau cei vechi, produs a două cifre fatidice, 7x9), un pătuc mai de unul singur, o măsuță pentru scris, cât și bruma suvenirurilor dintr-o existență parcă de mult uitată și parcă de tot străină, destinată acum, frântură cu frântură, paginilor de față. Epoca de huzur din jurul anilor 1900, când pornesc amintirile ce urmează, se situa sub semnul zodiacal al bunului trai, al nepăsării pentru ziua de mâine, la care aproape nimeni nu gândea, al plăcerilor cuminți și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
climaterică, spuneau cei vechi, produs a două cifre fatidice, 7x9), un pătuc mai de unul singur, o măsuță pentru scris, cât și bruma suvenirurilor dintr-o existență parcă de mult uitată și parcă de tot străină, destinată acum, frântură cu frântură, paginilor de față. Epoca de huzur din jurul anilor 1900, când pornesc amintirile ce urmează, se situa sub semnul zodiacal al bunului trai, al nepăsării pentru ziua de mâine, la care aproape nimeni nu gândea, al plăcerilor cuminți și, uneori, al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înțelegere și afinitate spirituală cu tragicul dantesc, cu ciudățeniile, obscuritățile, Întortocheturile de stil, Îndrăznelile verbale și sintactice ale Comediei; l-a Îndemnat pe poet să continue traducerea, iar după moartea acestuia a completat-o cu ter ține Întregi, versuri sau frânturi de vers traduse de Emanoil Bucuța și Perpessicius, adăugându-i note și comentarii lămu ritoare, fără de care Dante este inaccesibil chiar italienilor, Îmbogățind-o cu ilustrații repro duse după xilografiile ediției princeps de la 1529 și Îngrijind până la urmă de o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu o plăcintă ieșită sub ochii noștri ca dintr-o baghetă magică; le-am auzit sporo văind vesele și le-am ascultat preocupările grave rezolvate eroic. Ei bine! vom avea o nouă, o altă elită a societății bucureștene, alcătuită din frânturile celei vechi ce s-au putut salva deasupra valurilor; și care, cu vremea, va găsi, desigur, prilejul cuminte să-și Împrospăteze sângele albastru cu cel viguros al băieților noștri din mica și sănătoasa burghezie, ba chiar din țărănime (altă aristocrație
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și "capitalist" cu aceiași oameni vechi și pătați. Din păcate, pilotul nu a mai apucat să aștearnă pe hârtie tot ce avea de spus, tot ce știa și trăise. Întâmplarea face ca, din trei mărturii distincte, să pot reconstitui o frântură dintr-o poveste de dragoste trăită de el în timpul războiului, și spulberată, o dată cu viața celei care l-a iubit, de același regim comunist care îl va strivi și pe el, câțiva ani mai târziu. Totul a început în 1943, pe
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și apoi își dau cu părerea despre starea sănătății mele: și ei se adresează în șoaptă părinților mei, iar eu îmi dau silința să deslușesc cuvintele lor. Durerea de cap sporește, febra crește și ea, încep să delirez. Înțeleg doar frânturi din diagnosticul medicilor: grav, accident cerebral, trebuie să-l transferăm la spitalul regional, o intervenție chirurgicală... Mama izbucnește în lacrimi, tata își frământă mâinile neputincios. Curând mă urcă iarăși în salvare și mașina pornește, bănuiesc eu, spre capitala regiunii. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de excremente, urmare a felului În care Își șterg odraslele de fiecare dată cînd unul dintre ei trage un vînt. Desigur, turiștii ce călătoresc În vagoanele lor confortabile nu pot decît să bănuiască condițiile În care trăiesc acești indieni, din frînturile pe care le prind În timp ce depășesc În viteză trenul nostru care s-a oprit pentru a-i lăsa să treacă. Pentru că Întîmplarea a făcut ca arheologul american, Bingham, să fie cel care să descopere ruinele și apoi să-și prezinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o datorie de onoare, dar mai cu seamă un prinos către Cel de Sus, ca mulțumire pentru faptul că ei scăpaseră deocamdată, pe când ceilalți continuau să rămână închiși în acele hrube lipsite de lumină, de aer și de speranță. Aceste frânturi de informații, discutate și paradiscutate în familie, îmi erau apoi comunicate de Alice, care le discuta și cu mine, comentându-le și interpretându-le în fel și chip... Astfel că acum, la peste treizeci de ani de la desfășurarea acelor evenimente
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
terasament, coroana îi ajunge la înălțimea balustradei podului, dar nu-i foarte la-ndemână, și ai risca oarecum încercând să te-apleci peste balustradă ca să culegi caise. La câteva zile o dată trec pe lângă el. Pentru mine, copacul ăsta e o frântură de sat refugiată aici, și are mult mai mulți ani decât am petrecut eu aici, în Germania. Ca și cum câtorva copaci li s-ar fi urât și lor cu satul și-ar fi șters-o pe neobservate din grădini. Ca și cum copacii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am putut trăi acest sentiment de redescoperire a propriei mele identități. Noi achiziții la Marche aux puces, paradisul meu genevez: "Oratoriul de Crăciun" de Bach, și "A Noua" a lui Beethoven, în interpretarea lui Von Karajan. Un franc elvețian bucata, frânturi dintr-un trecut tehnologic (discuri vinil) și muzical pe care societatea actuală nu le mai vrea, în "evoluția" sa care se vrea fără sfârșit. (La aceste două discuri a trebuit să renunț atunci când am terminat diploma de DEA la Geneva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și scoase pe stradă. Revăd, după ani de zile, celebra "căciulă-astrahan" purtată firesc de pensionari dornici să scoată un ban din figurație. Cabluri negre întinse peste tot, reflectoare, grupuri electorgene și cabinele vedetelor de cinema păzite de agenți de securitate. Frânturi de fraze în engleză zboară prin aer. Am înțeles, zona a fost transformată în platou de filmare pentru un producător american cu buget respectabil. Impresionantă însă este vederea acelei mini-invazii rusești, un déjà-vu ca un frison rece. Sentiment acut că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Stalin din fosta Uniune Sovietică când au apărut pe la noi o serie de cărți interesante din literatura rusă, mai ales despre „Marele război al patriei”. Povestea de arme a lui Alexei Meresiev, aviator rus care a zburat fără picioare, o frântură din ceea ce s-a întâmplat în al doilea război mondial, suferințele îndurate atunci de omul obișnuit, au avut în mine o anume rezonanță. Este o carte care m-a impresionat pe mine ca și copil, o carte pe care am
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pentru a-i mânca după sărbători, când îi savuram cu îmbucături mici pentru a prelungi, cât mai mult plăcerea gastronomică. Aceeași trăire o încercam și atunci când părinții aduceau de la oraș două, trei pâini, din care fiecare copil primea câte o frântură pentru a se înfrupta din gustul pâinii de târg. Și după ce mi-am întemeiat propria familie, pâinea a continuat să fie un bun prețuit și respectat. De aceea risipa, disprețul față de pâine, întâlnite la fiecare pas, îmi provoacă un sentiment
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și, vezi Doamne, acest fapt ar face o impresie defavorabilă colegilor, martori la eveniment. Răspunsul femeii a fost prompt și magistral: „Să nu te rușinezi, mamă, de traistă! Cu ea te-am crescut!” M-am prefăcut că nu am auzit frântura de dialog dintre ei, apreciind, în sinea mea, valoarea de discurs educativ a puținelor cuvinte rostite de mamă. Faptul aparent banal mai sus relatat mi-a prilejuit un gând cu adânci conotații economice și sociale. Truditorii pământului făceau mari sacrificii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dormitare se făcea că discuta aprins cu directorul pentru că îi luase clasele lui și-i dăduse altele... Tulburat de coșmaruri, a renunțat la încercările de a dormi și a început să citească. Abia spre ziuă a reușit să prindă o frântură de somn liniștit. Când a revenit la locuința sa din oraș, motanul i-a făcut o primire neașteptat de rece, parcă reproșându-i că l-a lăsat atât de mult timp în grija unei vecine. Odihnit spiritual, și-a consacrat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Co. există. Și sunt și ubicui. Schimbi canalul și dai tot de ei. De fiecare dată mai au ceva de spus, ceva de arătat, iar televiziunile se bat să le surprindă orice gest, orice interjecție și să împărtășească poporului aceste frânturi de materie divină. Prin urmare, nu e de mirare că astfel de personaje îi bântuie pe români întrun fel sau altul, indiferent de gradul de cultură al fiecăruia. De fapt, oamenii sunt parazitați de ele, leau intrat în sânge, ca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fragment hagiografic, este un manuscris autograf, iar însemnările aparțin unui sfânt mistic. Există două izvoare scrise care ne încredințează că acest text- sau mai bine zis colaj de texte, după cum vom vedea în continuare - constituie un fragment sau mai degrabă frânturi dintr-un jurnal tăinuit de Ignațiu. Gonçalves da Câmara, redactorul autobiografiei ignațiene (Istorisirea Pelerinului), consemnează la sfârșitul acesteia că Sfântul, în ultima parte a vieții sale, putea vorbi cu mai multă ușurință despre viziunile și mișcările lăuntrice avute în timp ce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
unul cu altul. Nimeni nu putea fi mai fericit de atât. Păreau că au atins țărmuri ce erau neatinse de gândirea umană. Ochii le străluceau a primăvară timpurie cu salcâmi și castani în floare, în timp ce glasul lor se pierdea în frânturi de cuvinte de dragoste. - Dragostea e ca un fluture care se duce spre o lumânare și nu știe dacă se arde sau nu, zise Carlina șovăitor. - Da. Nu știi niciodată ce te așteaptă. - Dacă o pierdem ne bucurăm că a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu ea, iar acum corpul ei fragil și delicat se supunea cedând centimetru cu centimetru. Își atârnă mâinile de gâtul lui simțindu-se ca și când ar fi câștigat o competiție. Era mai fericită, mult mai îndrăgostită, iar glasul ei vibra în frânturi de fraze zicând: - Te iubesc! Te iubesc și eu! Te iubesc așa de mult cum n-am mai iubit pe nimeni! Ea era cu sânii goi și cu părul desfăcut, părând o zeitate. Acum fiecare râvnea la trupul celuilalt. El
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o curiozitate feminină spre acea persoană care îi însoțea. Se simți singură ca pe fundul unei prăpăstii din care nu putea să o salveze nimeni. Totuși îi părea destul de amabilă și chiar o întrebase cum călătorise. Emoționată, Carmen îi povesti frânturi din călătorie și totodată își reveni în simțiri. Observă că se purta foarte intim cu Niky, chiar își făcuseră semne pe sub masă. Încercă să pună cap la cap frânturi din privirea lor, din convorbirea lor pentru a-și forma o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]