5,324 matches
-
cadrul didactic. Au o rată mai mare de accidente și sunt mult mai expuși violențelor În grupul de prieteni/colegi, atât ca agresori, cât și ca victime. Și familiile acestor copii au de suferit: părinții manifestă un grad ridicat de frustrare, tensiune În relațiile interfamiliale, apar conflicte conjugale și crește rata divorțurilor. Dacă această tulburare nu este abordată coerent și responsabil, copiii cu ADHD și probleme asociate de comportament sunt expuși unor riscuri ridicate de marginalizare socială, eșec școlar, delincvență juvenilă
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPILULUI CU HIPERACTIVITATE ŞI DEFICIT DE ATENȚIE (ADHD). In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Gabriela RAUS, Corina-Roxana BÂRLĂDEANU,Maricica MANOLE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2168]
-
Între părinții copiilor cu dizabilități și cadrele didactice bine pregătite și informate În legătură cu felul În care pot interveni pentru consilierea acestora. Acest lucru ajută la reducerea stresului pe care-l resimt familiile și micșorează riscul ca părinții să-și manifeste frustrările asupra copiilor lor. Trebuie redusă izolarea părinților punându-i În legătură cu alți părinți aflați În situații similare, promovând o abordare pozitivă a creșterii și disciplinării copiilor. Măsurile Întreprinse trebuie să se adreseze În mod specific factorilor care contribuie la abuzare și
PROBLEME DE INTEGRARE A COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maricica HUȚUPAŞU, Elena NECHIFOR, Elena PORFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2162]
-
Alteori apar niște fixații pe planul motor al gurii (scrâșnitul dinților, suflatul, sărutul, mușcatul, țipete nearticulate, țipete de animale etc). Aceștia nu au un limbaj veritabil. La unii poate apărea și un limbaj veritabil În condițiile unui eveniment afectiv intens (frustrare, schimbare de familie) sau În manifestări de angoasă. Apar cuvinte formate din 1-2 silabe, de obicei mutilate, care Însă pot fi folosite ca punct de plecare În munca de educare a limbajului, paralel cu alte achiziții motrice (sărit, alergat, cunoașterea
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
Sângeorzan, „Cantemir în Cartea ieroglifelor”, CRC, 1978, 41; Al. Dobrescu, Noua față a literaturii vechi, CL, 1978, 11; Al. Protopopescu, Un nou Cantemir, VR, 1978, 12; Ion Maxim, „Cantemir în Cartea ieroglifelor”, O, 1979, 25; Mihai Dinu Gheorghiu, Revoltă și frustrare, CRC, 1982, 38; Paul Dugneanu, „Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu”, LCF, 1982, 38; Elena Tacciu, Insurgența romantică, RL, 1983, 8; Cornel Regman, „Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu”, RITL, 1984, 3; Zaharia Sângeorzan, Scriitorul și opera, CRC
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
volumul Cestiuni secundare, chestiuni principale (1983) - dovedesc forța unei priviri de-a dreptul satirice, gogoliene chiar, laolaltă cu profunzimea reflexivă a unui autor pentru care nimic din omenescul aflat la răscruce nu este străin. Morocănos, sucind și răsucind fără încetare frustrări și nostalgii țepoase, omul la S. este în chip constant convins că „dincolo de adevărul faptelor există și un alt adevăr, și acesta îmi scapă. Poate e doar un adevăr psihologic, dar și pe acesta îl știu, deci nici el nu
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
reverberează în versuri și lumină - un volum din 1997 se intitulează afin Serile la Mircești -, spațiul capătă parcă puteri protectoare, amintind de liniștea și pacea din adâncul mării. Trăind într-o lume aproape paralelă cu cea reală, S. își metamorfozează frustrările în ludic, susține multiple roluri, precum „sluta femeie cu măturoiul după ea”, care curăță tot ce poate, și scenă, și spectatori, dispărând în cele din urmă „în mâneca dramaturgului” (Figuranta). Într-o manieră ironică ce tinde spre grotesc și absurd
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
darului. El reprezintă un gest simbolic de desprindere, de ruptură, a celui care a primit darul, față de persoana care i l-a oferit. Înapoierea darului este din punct de vedere moral o ofensă, iar din punct de vedere psihologic o frustrare. În mod egal, a cere Înapoi un dar oferit unei persoane este un gest de separare, de respingere a persoanei căreia i-a fost oferit. A cere Înapoi darul reprezintă, din punct de vedere psihologic, mai mult decât o frustrare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
frustrare. În mod egal, a cere Înapoi un dar oferit unei persoane este un gest de separare, de respingere a persoanei căreia i-a fost oferit. A cere Înapoi darul reprezintă, din punct de vedere psihologic, mai mult decât o frustrare, este un act castrator, prin care deposedând persoana respectivă Îi iei ceva pe care Îl resimte din punct de vedere moral, ca Încorporat ei. Este un gest de deposedare și orice deposedare este, ca act castrator, gestul care „rupe ceva
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care „rupe ceva” din persoana care posedă un lucru. Spre deosebire de dar, furtul are o altă semnificație psiho-morală. Prin furt iei pentru tine fără a da nimic În schimb. Mobilul furtului nu este iubirea, ca În cazul darului, ci dorința de frustrare a celuilalt, proiecție mascată a urii, pe care Încerci să o refulezi. Cel care fură nu este capabil de iubire. Actul În sine urmărește de a intra În posesiunea celuilalt, de a-l domina frustrându-l printr-un act simbolic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tragică a persoanei este dată de pierderea sau de Înstrăinarea propriului său Eu și de suferința care urmează acesteia. „A-nu-mai-fi-tu”, În sensul de a nu te mai recunoaște sau de a nu-ți mai aparține, este mai mult decât o frustrare, este o sfâșiere interioară, o pierdere a propriului tău sens de a fi. Nu mă recunosc. Sunt un străin pentru mine Însumi. Tragicul Închide persoana, făcând-o să sufere. Este o dublă suferință, sufletească și morală, care o culpabilizează. Pierderea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reparatorie care Încearcă să pună În valoare sau să corecteze persoana respectivă. Orice mitizare a unei persoane și a existenței acesteia are ca rezultat o psihobiografie morală, paralelă cu cea reală, În cadrul căreia sunt reevaluate imaginea și valoarea persoanei respective. Frustrări, conflicte, carențe emoționale sau educaționale, situații castratoare, complexe ideo-afective, toate dispar sau sunt Înlocuite cu noi calități sufletești și morale de factură superioară. În felul acesta, treptat, o nouă psihobiografie mitizată o va Înlocui pe cea reală. Acesta este aspectul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mod de a fi, de a trăi viața, al unei persoane. Înțelesul modului de existență nevrotică trebuie căutat În trecut, Întrucât existența nevrotică se constituie din evenimentele negative pe care individul le-a asimilat, le-a interiorizat În trecutul său: frustrări, carențe afective, traume emoționale, eșecuri, conflicte etc. În plus, un rol important Îl reprezintă absența educației, o educație slabă sau incompletă, o educație greșită sau o autoeducație. În constituirea existenței nevrotice, un rol important revine modelelor negative, imitării unor antimodele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În mod deosebit asupra ei. Vom Încerca să stabilim o anumită ordine clasificatoare a acestor forme, referindu-ne În continuare la următoarele aspecte: valoarea Eului, modalitățile de afirmare ale forței Eului, tendința de acumulare sau atitudinea față de valori ale Eului, frustrările Eului, ipocrizia ca slăbiciune a Eului, atitudinile față de sine, atitudinile față de celelalte persoane. Fiecare existență este marcată de una sau mai multe dintre aceste aspecte, veritabile trăsături psiho-morale ale persoanei și vieții sale. 1. Valorizarea Eului Orice persoană are tendința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
instabil, incapabil de a avea o ordine interioară, lipsit de rigurozitate În evaluarea obiectelor și a valorii acestora, mergând adesea până la o importantă slăbire a tendințelor autoconservatoare. 4. Frustarea Eului Aceasta reprezintă una dintre temele importante ale Psihologiei Morale. Orice frustrare a Eului unei persoane va avea urmări fie imediate, de tip reactiv, fie la distanță În timp, manifestate prin atitudini psiho-morale de o factură particulară. Reacțiile la frustrare au fost studiate de noi cu altă ocazie. Ele reprezintă teme ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Frustarea Eului Aceasta reprezintă una dintre temele importante ale Psihologiei Morale. Orice frustrare a Eului unei persoane va avea urmări fie imediate, de tip reactiv, fie la distanță În timp, manifestate prin atitudini psiho-morale de o factură particulară. Reacțiile la frustrare au fost studiate de noi cu altă ocazie. Ele reprezintă teme ale psihopatologiei sau ale psihanalizei. Ne vom ocupa În continuare de atitudinile psiho-morale, legate de frustrarea Eului. Atitudinile psiho-morale ale Eului frustrat se dezvoltă În timp. Ele Își au
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
distanță În timp, manifestate prin atitudini psiho-morale de o factură particulară. Reacțiile la frustrare au fost studiate de noi cu altă ocazie. Ele reprezintă teme ale psihopatologiei sau ale psihanalizei. Ne vom ocupa În continuare de atitudinile psiho-morale, legate de frustrarea Eului. Atitudinile psiho-morale ale Eului frustrat se dezvoltă În timp. Ele Își au originea În frustrări vechi ale acestuia, constituindu-se În timp sub forma unor conduite sau atitudini de factură negativă, pe care Însă Eul nu le Înțelege, nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
studiate de noi cu altă ocazie. Ele reprezintă teme ale psihopatologiei sau ale psihanalizei. Ne vom ocupa În continuare de atitudinile psiho-morale, legate de frustrarea Eului. Atitudinile psiho-morale ale Eului frustrat se dezvoltă În timp. Ele Își au originea În frustrări vechi ale acestuia, constituindu-se În timp sub forma unor conduite sau atitudini de factură negativă, pe care Însă Eul nu le Înțelege, nu le poate explica și cărora nu le poate fixa nici originea. În general, aceste atitudini psiho-morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate explica și cărora nu le poate fixa nici originea. În general, aceste atitudini psiho-morale negative sunt orientate către celelalte persoane, reprezentând prin aceasta o tendință inconștientă de contra-frustrare a celorlalți. Prin această atitudine psiho-morală, Eul Își compensează propriile sale frustrări din trecut, proiectându-și eșecurile asupra celorlalți, prin frustrarea acestora. Formele cele mai frecvente ca manifestare În sensul acesta sunt gelozia, furtul și violul. Deși aparent diferite ca formă, Între aceste atitudini și manifestări psiho-morale există o Înrudire apropiată. Toate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
originea. În general, aceste atitudini psiho-morale negative sunt orientate către celelalte persoane, reprezentând prin aceasta o tendință inconștientă de contra-frustrare a celorlalți. Prin această atitudine psiho-morală, Eul Își compensează propriile sale frustrări din trecut, proiectându-și eșecurile asupra celorlalți, prin frustrarea acestora. Formele cele mai frecvente ca manifestare În sensul acesta sunt gelozia, furtul și violul. Deși aparent diferite ca formă, Între aceste atitudini și manifestări psiho-morale există o Înrudire apropiată. Toate sunt legate de un sentiment de frustrare veche și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celorlalți, prin frustrarea acestora. Formele cele mai frecvente ca manifestare În sensul acesta sunt gelozia, furtul și violul. Deși aparent diferite ca formă, Între aceste atitudini și manifestări psiho-morale există o Înrudire apropiată. Toate sunt legate de un sentiment de frustrare veche și permanentă pe care Eul persoanei respective Îl resimte. Gelozia se manifestă ca o atitudine de nesiguranță, suspectarea partenerului În relația de cuplu. Ea este legată de sentimentul de inferioritate al persoanei geloase. La baza acestei inferiorități se află
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Îl resimte. Gelozia se manifestă ca o atitudine de nesiguranță, suspectarea partenerului În relația de cuplu. Ea este legată de sentimentul de inferioritate al persoanei geloase. La baza acestei inferiorități se află o anumită imagine de sine negativă, datorită unor frustrări, sau situații castratoare anterioare. Gelozia este o anxietate legată de pierderea sau separarea de partener, de concurența permanentă de care este amenințată persoana geloasă de către ceilalți, În care vede concurenți superiori ei. Dacă gelozia este o experiență psiho-morală dominant interioară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
două situații: Furtul orientat către o anumită persoană, În scopul prejudicierii acesteia de către partenerul său, În scopul inconștient și automat de a-l frustra. Persoana care fură de la un partener al său se descarcă emoțional-afectiv, proiectând asupra acestuia propriile sale frustrări pe care i le atribuie. În cazul acesta furtul are semnificația psiho-morală, paradoxal, de reparație a unor frustrări. Furtul la Întâmplare, sau neorientat anume asupra unei persoane, are semnificația compensării unei frustrări. Forma cea mai sublimată este regăsită, În planul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și automat de a-l frustra. Persoana care fură de la un partener al său se descarcă emoțional-afectiv, proiectând asupra acestuia propriile sale frustrări pe care i le atribuie. În cazul acesta furtul are semnificația psiho-morală, paradoxal, de reparație a unor frustrări. Furtul la Întâmplare, sau neorientat anume asupra unei persoane, are semnificația compensării unei frustrări. Forma cea mai sublimată este regăsită, În planul sociocolectiv, În actul de confiscare a bunurilor persoanelor bogate pentru a fi distribuite celor sărace. Bogăția este considerată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se descarcă emoțional-afectiv, proiectând asupra acestuia propriile sale frustrări pe care i le atribuie. În cazul acesta furtul are semnificația psiho-morală, paradoxal, de reparație a unor frustrări. Furtul la Întâmplare, sau neorientat anume asupra unei persoane, are semnificația compensării unei frustrări. Forma cea mai sublimată este regăsită, În planul sociocolectiv, În actul de confiscare a bunurilor persoanelor bogate pentru a fi distribuite celor sărace. Bogăția este considerată ca o frustrare a maselor, iar deposedarea celor bogați - un act de reparație morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întâmplare, sau neorientat anume asupra unei persoane, are semnificația compensării unei frustrări. Forma cea mai sublimată este regăsită, În planul sociocolectiv, În actul de confiscare a bunurilor persoanelor bogate pentru a fi distribuite celor sărace. Bogăția este considerată ca o frustrare a maselor, iar deposedarea celor bogați - un act de reparație morală, de dreptate socială, așa cum este el considerat În unele doctrine moral-religioase și sociale. Cel care fură are un Eu slab și dependent. El nu se poate conduce singur, nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]