25,640 matches
-
suportă îmbătrînind! Acest proces (firesc) este declarat Ťindezirabilť și Ťreversibilť. Apar formule gen Ť60 este noul 50, 50 este noul 40, 40 este noul 30ť... Ceasurile sînt date înapoi, într-un heirup general anti-vîrstă. De cine, și mai ales de ce, fuge toată această lume? Nu neapărat de îmbătrînire, desigur - deși, s-o recunoaștem, e un atu să fii frumos. Lumea fuge, de fapt, de moarte. Încearcă să se autosugestioneze că, împingînd limitele biologice, îndepărtează și moartea. Toți trăim un fel de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
40, 40 este noul 30ť... Ceasurile sînt date înapoi, într-un heirup general anti-vîrstă. De cine, și mai ales de ce, fuge toată această lume? Nu neapărat de îmbătrînire, desigur - deși, s-o recunoaștem, e un atu să fii frumos. Lumea fuge, de fapt, de moarte. Încearcă să se autosugestioneze că, împingînd limitele biologice, îndepărtează și moartea. Toți trăim un fel de basm subliminal, în care există Ťtinerețe fără bătrînețeť și - firește - Ťviață fără de moarteť. Doar că, oricît de subliminal, e totuși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
și acoperișuri despicându-se, pereți plesnind, podele crăpându-se sau luând foc când jăraticul din vetre s-a răspândit, când flacăra slabă a lumânărilor a incendiat pânzele din apropiere, când sticlele lămpilor cu gaz s-au făcut țăndări. Unii au fugit din casă, preferând potopul explodării acoperișurilor. Ultima izbucnire a fost cea mai puternică, și n-au lipsit persoanele care se pregăteau de sfârșitul lumii. Înclinată să descopere corespondențe între rutina vieții și minunile din Vechiul Testament, s-a convins și Joana
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
meu, nesiguranța e mai puternică în mine. Cât despre înclinația de a duce o viață de boem, nu prea o am. În comun, avem doar atracția ambiguă pentru necunoscut, și plăcerea riscului. Plăcere căreia i-a cedat și mama mea, fugind de-acasă cu un marinar care putea să-i fie tată. Această trădare a dragostei părintești o fi fost cauza degradării lente a inimii bunicului, până ce s-a oprit cu totul. Aveam un an și jumătate când a murit. Mi-
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
mai absent, mai preocupat. Sînt trasee separate, individuale, care se intersectează, uneori, căutînd, parcă, o acțiune comună. Sînt nouă actori. Îmbrăcați în costum negru, cu vestă neagră, pantofi negri și cămăși albe. Par să aștepte ceva, pe cineva. Și iar fug, sar, cad, caută. Sunetele lamentației dor. Ca și gesturile. Ca și privirile. O ordine pare să se instaleze atunci cînd fiecare ia în mînă o cărticică de rugăciuni. Ritualul își schimbă ritmul, pașii, sensul. Îmi pare că un fel de
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
pe o altă planetă", vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin și arogant. Mîța s-a retras tiptil trei pași, apoi a fugit îngrozită, ca un om care s-a convins că a văzut o stafie. Cînd doarme, mai ales, noul venit are o activitate intensă: clipește, vorbește într-o limbă necunoscută și face gesturi largi și precise adresate unei lumi invizibile pentru
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
Însă am avut instinctul să nu fac semn sau să nu mă acroșeze dame mișto. Am simțit imediat că astea au nevoie de timp, că trebuia să mă dedic lor. Au fost cîteva posibilități de femei splendide, de care am fugit, deși îmi dădeau semne. Nu, eu cu telefoniste, farmaciste, profesoare de provincie, cu... D.P.: Dar o mare iubire, care să vă ia de pe picioare, n-ați avut? N.B.: Nu, nu, eu nu, eu trebuia să scriu Opera, eu trebuia să
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
toți prietenii și chiar și familia mă părăseau, mă trădau, totdeauna apărea cîte o gîsculiță lîngă mine, care sîsîia încet, stătea lîngă mine, și, bineînțeles, eu, în mod penibil, îi spuneam ideile mele complicate, dificile... Erau totuși și unele care fugeau, mă găseau insuportabil. Normal, cu o producție intelectuală atît de vehementă și de complexă ca a mea... E o formă de infirmitate asta, și eu am simțit-o, că eu am pierdut multe femei, sau unele femei, din cauză că nu mă
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
A divinității... Într-o noapte, la ceas de taină Un vis asemănător c-o doină În care Dumnezeu vorbea cu mine M-a lăsat gândindu-mă la tine... "Vezi!, spuse Dumnezeu, Va veni în sufletul tău O fată ce a fugit din cetele îngerești; Acum e printre mireni ca să o iubești!" Dar cum o voi găsi, Doamne?" L-am întrebat neștiind nimic de tine. "Vei vrea să cauți fata cu sufletul curat Inocentă, pură și cu aspectu-i minunat?" La întrebarea ce Dumnezeu
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Cristian Teodorescu De ce mi-a venit să cred cînd am aflat că un ministru a fugit de la locul accidentului de automobil pe care l-a făcut? De ce nu m-am mirat cînd am auzit că poliția habar n-avea despre acest accident? Fiindcă nu e prima oară cînd un demnitar care calcă legea își bagă apoi
Arta fugii lui Orban by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8950_a_10275]
-
unguroaică). Stăteau ascunși, când ea a ținut cu tot dinadinsul să treacă pe acasă ca să-și ia ceasul de mână. Cum a ajuns, a și fost arestată și dusă la Mogoșoaia. Când li s-au deschis vagoanele, a reușit să fugă și să se întoarcă pe jos, noaptea, de la Mogoșoaia la București. A bătut la ușă, dar soțul și fratele său credeau că veniseră rușii să-i caute și n-au deschis. Tânăra femeie s-a refugiat la o prietenă... Dimineața
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
să-i caute și n-au deschis. Tânăra femeie s-a refugiat la o prietenă... Dimineața, îngrozit la gândul că soția nu se întorsese, bărbatul s-a predat autorităților rusești. A fost dus la Mogoșoaia. Aflând cele întâmplate, soția a fugit într-un suflet acolo și a cerut să-și urmeze soțul. De astă dată, însă, rușii n-au mai vrut s-o ia. Dar s-a rugat mult și a obținut să plece cu el. în cursul călătoriei, fiecare trăia
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
vizitarea potențialului arbitru), dar insistă mai ales asupra "acoperirii" lor cu "minciuni". Articolul se încheie cu o referire la scrisorile publicate de C. Stere și martorii săi în presa oficioasă, în care este acuzat că "vroiește a se deroba, a fugi, de frica, se vede, a teribilulșuiț matamor Sterea nihilistul". Scorțescu declară că pînă atunci avusese cinci "afaceri de onoare" și că "de două ori a fost pe teren, însă întotdeauna cu adversari bine cunoscuți, de o perfectă onorabilitate și pentru
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
cum trebuie, noi îl transmitem grijulii mai departe. Să zicem, tot răul spre bine, dând binelui o șansă cotită. Să ne mulțumim măcar cu această mecanică strâmbă a lucrurilor... * DUP| ce Neculce îl sfătuiește pe țar să nu riște să fugă în Transilvania, și Petru cel Mare îl ascultă, începând retragerea tactică a oștilor muscălești, care, în fine, fac joncțiunea cu grosul trupelor mult așteptate, cu greimea, venind de sus. Sfânta Rusie poate să-i fie recunoscătoare cronicarului nostru. Să-l
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
ca la carte, în genunchi, se termină cu plînsul viorii. Dirijorul Lorin Maazel cu London Symfony Orchestra a adus o nouă "citire" a acestei opere scrise de Puccini în 1918, ca parte a unui triptic. În fine, inevitabil, urechea îmi fuge la memoria acestor voci. Sau a altora. Nici un impediment, însă, să asculți cu plăcere și să reții interpretarea actriței Kato Emoke! Foarte mulți spectatori au fost convinși că este o soprană în toată regula. Cît de diferită este apariția ei
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
de așezământ, Sadoveanu, în bronz, privește mâhnit în altă parte. Sigur, ar contesta folosirea numelui său pe un așa imobil acultural. N-are cum să știe că idolul "cultural" al așezării natale a ajuns, aproape exclusiv, o sticlă. Pe care fug, bezmetic, nesfârșite imagini de nimic. ...Pe o stradă din Iași, o secvență, ca să zic așa, văzută și auzită în direct, ne dă aceeași neliniște, poate, mai adâncă decât indiferența autorităților politico-administrative față de cultură: o mamă își târâie puștiul de mână
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
toate stările sociale, în blestemații ani ai comunismului, ai naționalizărilor, colectivizării, reformelor bănești, ai tuturor comprimărilor ce făceau din el un sclav, un client virtual al pușcăriilor și, vai, al gropilor comune. Spre a ajunge în lumea liberă trebuia să fugi încălcând legea, punându-ți în joc nu numai libertatea, dar, și aproape întotdeauna, viața. Cu precizarea că statele din jur erau, la rândul lor, comuniste și chiar Iugoslavia titoistă ce practica un comunism ambiguu întorcea destul de des refugiații pe teritoriul
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
în joc nu numai libertatea, dar, și aproape întotdeauna, viața. Cu precizarea că statele din jur erau, la rândul lor, comuniste și chiar Iugoslavia titoistă ce practica un comunism ambiguu întorcea destul de des refugiații pe teritoriul său, grănicerilor români. A fugi pe mare era o imposibilitate, așijderi pe calea aerului. }in minte, amicul meu Stroe Constantin Slătineanu îmi propusese construirea unui balon confecționat, de cel mai simplu model, cu care să survolăm Dunărea, într-o noapte de ceață și vânt către
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
modestia-i binecunoscută, Pascal Bentoiu a sărbătorit în acest an opt decenii de existență. Fără tamtam ori zurgălăi. Fără infatuări și vanități. Doar cu sentimentul moderat al valorii proprii. Și ce este mai virtuos decât să meriți laudele, dar să fugi de ele ? Pascal Bentoiu a respectat întotdeauna hotarele care-l despart de alții. S-a născut în 1927 la București, fiind, probabil, cel mai autorizat discipol al lui Mihail Jora. Încă din tinerețe i-a plăcut să se manifeste ca
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
Deși acest capugiu era un bun prieten al familiei Cantemireștilor. Dar intriga de dincolo, din Muntenia, lucrătura Brâncoveanului era mare. Acesta, cu relațiile ce le avea la }arigrad, și îmbrăcase caftanul de domnie asupra Moldovei. Susținătorii lui Dimitrie se împrăștie, fug la Ieși. Și Neculce ne atrage atenția din veacul său: Pe aceste lucruri poate și alții să se încrează cu Poarta turcească că unele se gătie și alteli s-au făcut! Adică începe ceva și iese altceva. Socoteala de acasă
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
mă regăsesc, să evadez și să merg spre mine. Acum douăzeci de ani plecasem spre "Actorul" din același loc. Ieșeam de la Bibliotecă, locul care m-a făcut să mă simt întotdeauna liberă interior cînd acest lucru era interzis cu desăvîrșire. Fugeam pe străzi și atunci, așa cum fug și astăzi, ca să nu întîrzii. Am intrat în povestea lui Mălaimare fără prea multă pregătire. Auzeam textul lui Dinescu și îmi amintesc cum cineva de lîngă mine șoptea "mi-e frică". Or, tocmai despre
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
merg spre mine. Acum douăzeci de ani plecasem spre "Actorul" din același loc. Ieșeam de la Bibliotecă, locul care m-a făcut să mă simt întotdeauna liberă interior cînd acest lucru era interzis cu desăvîrșire. Fugeam pe străzi și atunci, așa cum fug și astăzi, ca să nu întîrzii. Am intrat în povestea lui Mălaimare fără prea multă pregătire. Auzeam textul lui Dinescu și îmi amintesc cum cineva de lîngă mine șoptea "mi-e frică". Or, tocmai despre asta se vorbea, despre tăcerile interminabile
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
LP: Ceea ce presupune, prin urmare, aranjamentul, punerea într-o anumită ordine, oricare ar fi mecanismele sau scopurile fragmentării propriu-zise. MD: Da, dar nu este vorba despre o fragmentare de dragul fragmentării. Luați, de pildă, cubismul: s-a putut spune că totul fuge în toate părțile, până ce s-a înțeles că era vorba despre un nou aranjament. Așadar: concizie și noi aranjamente. În același timp, noile aranjamente trimit la o forță a sintezei care este aceea a gândirii. Gândirea tradițională. LP: Într-un
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
devenise o certitudine, nu aveam nicio amintire cu Augustin Buzura. Îmi doream să umplu acest gol al memoriei mele afective, de aceea, știind că Augustin Buzura va veni la Cluj, în octombrie, ,,pentru niște nesuferite controale medicale", am decis să fug din Oradea în orașul amintit, ca să îl întâlnesc. M-a întâmpinat cu un aer ceremonios, îmbrăcat într-un elegant costum albastru-închis, la care asortase o cămașă bleu și una din cele peste o sută de cravate pe care le colecționează
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
nu trebuie să tulbure judecata unui stoic. Din acest motiv, speranța e o formă de lașitate. Ea te îndeamnă să te eschivezi din fața realității prin subterfugiul lesnicios al evaziunii sentimentale. Sperînd, îți găsești în imaginație o supapă prin care să fugi de o fatalitate din fața căreia nimeni nu poate scăpa. De aceea, idealul stoic este ca, cît timp trăiește, omul să-și interzică ispita speranței. Speranța e pentru cei care vor să fugă de suferință și, în ciuda a ceea ce se spune
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]