70,946 matches
-
medii mari Importanță/impact: locale, regionale naționale multinaționale globale. Acestea sunt, desigur, criterii care ne dau caracteristicile generale ale unei organizații, elementele interne ale acesteia (organizarea, funcționarea, conducerea) fiind esențiale pentru asigurarea succesului/performanței. 1.2. Funcțiile organizațiilor Următoarea întrebare fundamentală (după definirea organizațiilor ca răspuns la întrebarea „ce sunt organizațiile?”) este „pentru ce există organizațiile?” Un răspuns în limbajul comun ar fi acela că organizațiile produc mai bine, mai eficient ceea ce indivizii ar produce singuri, neorganizat. Cu alte cuvinte, organizațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
managementul (organizarea și controlul) desigur, pentru a îndeplini aceste funcții există diverse departamente, unele asociate uneia dintre funcțiile de mai sus, altele colaborând pentru a îndeplini o funcție sau mai multe, conform specificului fiecărei organizații. Câteva structuri specifice unor funcții fundamentale sunt prezente în foarte multe dintre organizațiile moderne (în special în organizațiile centrate pe profit) sub forma unor departamente distincte: de marketing, de producție, de resurse umane, de administrare și conducere (management financiar și management general). 1.3. Disciplinele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de producție, de resurse umane, de administrare și conducere (management financiar și management general). 1.3. Disciplinele de studiu din sfera organizațiilor: managementul, marketingul, managementul resurselor umane, comportamentul organizațional Departamentele menționate mai sus, care sunt asociate unor categorii de activități fundamentale pentru organizații, au determinat constituirea unor discipline de studiu specifice: marketing, resurse umane, management. Spre deosebire de acestea, comportamentul organizațional este mai degrabă o disciplină meta-departamentală, o disciplină utilă tuturor membrilor organizațiilor pentru a eficientiza propriile relații în cadrul organizației și în afara acesteia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Gantt, autorul celebrei diagrame Gantt pentru planificarea activităților, care se utilizează și în prezent. O variantă a managementului științific a fost teoria managementului administrativ lansată în Franța de Henrri Fayol. Acesta a dezvoltat 14 principii care stau la baza funcțiilor fundamentale ale managerului, acelea de planificare, organizare, conducere, coordonare și control, funcții valabile și în prezent. Printre cele 14 principii generale de management/administrare publicate de Fayol în 1916 se află următoarele: Diviziunea muncii; Unitatea de comandă și de acțiune (fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
să-și trimită liderii, managerii, să formeze cu liderii altor departamente o echipă de management, o echipă de nivel structural superior. Totuși, problema coerenței scopurilor este foarte importantă, iar evitarea conflictelor între interesele sectoriale și cel general este o sarcină fundamentală a managerului general. Temă: Personalitatea mea Descrieți propria personalitate și propriul stil de conducere în organizație. Descrieți diferențele dintre felul în care vă percep ceilalți și propria imagine de sine. Menționați cel puțin două lucruri pe care ceilalți ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
două surse care determină schimbarea organizațională (Johns, 1996): - surse externe: schimbarea este inițiată sau impusă de actori, de grupuri de interes (stakeholders) din exteriorul organizației; - surse interne: schimbarea pornește de la grupuri sau indivizi precum acționarii, managementul, angajații. O altă întrebare fundamentală se referă la obiectul schimbării: „ce se poate schimba în organizații?”. Printre altele, în procesele de schimbare organizațională se schimbă frecvent: obiectivele și strategiile; tehnologia; resursele umane; structurile de organizare; mediul (inclusiv locul de funcționare) (Johns, 1996, pp. 525-526). Rezistența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
instruirea, pentru a face față schimbării și a reduce stresul generat de teama de a nu depăși noile provocări. 4.6.2. Planificarea strategică Planificarea strategică este procesul prin care managementul unei organizații stabilește prioritățile, formulează scopurile, obiectivele și țintele fundamentale pentru organizație, pe termen mediu și lung, ca și modalitățile de atingere a acestora. Termenul, care are o origine militară, a fost împrumutat în sfera organizațiilor datorită similarităților competiției, confruntării, dintre organizații, cu cea dintre armate. Deși presupune și elemente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
în prezent este pe locul 25 în lume în topul aceleiași reviste, având, în iulie 2006, o cifră de afaceri de 57 de miliarde de dolari pe ultimele 12 luni și aproape 70 000 de angajați în întreaga lume. Filozofia fundamentală a companiei este ceea ce s-a numit „Efectul Dell”, o cultură a agresivității și încrederii în succesul propriu, o cultură bazată pe angajament față de clienți, relații directe, promovarea unor concepte precum „cetățenie globală”, succesul echipei și spiritul de învingător. „Efectul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
însă pură demonstrație științifică. În cadrul unui discurs filosofic deseori conceptele suferă transformări de sens. Deși sunt folosite inițial cu sensul dat (nu că ar exista un sens dat la modul absolut), după "trecerea" lor printr-un discurs filosofic consistent conceptele fundamentale pentru acel discurs "ies" modificate. Ceea ce ne arată provizoratul sensului lor la începutul discursului. Altfel spus, filosofia modifică însăși conceptele pe baza cărora se desfășoară. Dacă am imagina o asemănare între cuvintele esențiale ale unui discurs filosofic și membrii unui
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fel a te contura la suprafața lumii, în pojghița subțire creată de impersonalul "se"; această crustă poate fi spartă prin gândire; ceea ce înseamnă însă a gândi viața. A alege între aceste două moduri de-a fi constituie unul din sensurile fundamentale ale libertății. Și argumente solide pot fi aduse în favoarea fiecăreia dintre variante. ٭ Definirea spațiului public trebuie să pornească de la limbă; în același timp însă și spațiul privat își capătă identitatea tot în sfera limbii. Ceea ce indică o relație specială existentă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Putem vorbi de pericolul pe care-l reprezintă pentru gândire limitarea variantelor; aceasta creează senzația unui tertum non datur. Citim orice carte din perspectiva unui proiect ce o privește sau care o include; riguros vorbind, din perspectiva mai multor proiecte fundamentale, aceste perspective dezvăluindu-se abia ulterior. Și înțelesul pe care-l vom avea asupra ei va fi ghidat de aceste perspective; va fi un înțeles perspectivistic. Conținut al înțelepciunii: deschiderea către mai multe sensuri posibile ale vieții, prin luarea unei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vieții, prin luarea unei distanțe față de sensul curent în care ești antrenat. Adică a-ți explora, fie și numai pe calea gândului, diversele posibilități de-a fi, o parte din variantele de "tine" pe care le refuzi odată cu fiecare alegere fundamentală; altfel spus, dorința de universalitate (dar care să nu izvorască dintr-o indecizie). Să luăm în considerare și posibilitatea ca limba română, în creuzetul căreia ni se formează conștiința, să nu suporte rigoarea nemțească. Poate că avem prea multe cuvinte
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
amintesc vreo tiranie care să nu se fi ascuns în umbra unor proiecte de cucerire sau de revoluționare a ceea ce este. Semn că tiraniile se nasc și pe fondul unor raporturi violente cu viitorul. Uneori trăsăturile de caracter devin proiecte fundamentale ale existenței noastre; spre exemplu, lăcomia. Este un a proiecta ce vine parcă de dinainte de libertatea noastră. Putem compara organizarea unei armate cu logica: amândouă sunt rezultatul unei acțiuni de cosmotizare a ceea ce altfel ar sta sub semnul anarhiei. Organizarea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vedere viitorul este plin de speranță. Ceea ce indică faptul că speranța în viitor (pe lumea aceasta, altfel fiind vorba de religie) este o dovadă a măsurii în care spiritul științific ne domină existența, constituind (sau contaminând) unul din proiectele noastre fundamentale. Un criteriu după care trebuie să ne judecăm prietenii trebuie să fie aidoma celui după care apreciem cărțile: în funcție de cât de inteligenți ne fac sau dacă prilejuiesc o relevare a inteligenței noastre. Trebuie să simțim drept o pierdere personală oamenii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nu înțelege acel ceva, este vorba de fapt de o dificultate de a constitui realitatea. Ceea ce ne arată că, în contextul raportului cognitiv pe care-l avem cu lumea (care este într-un fel raportarea noastră esențială) realitatea constituie reperul fundamental al adevărului. Dacă teoria evoluționistă este corectă, mă întreb când ne vom adapta la accidentele rutiere. Și cum vom arăta odată adaptați? De fapt, întrebarea poate fi mai generală: cum se va adapta omul la industrie? (Sau această adaptare a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
contradictorii) pe care le emitem asupra aceluiași element în momente diferite ne arată gradul de dependență a judecăților noastre de starea de spirit din clipa în care le emitem. Dacă acceptăm teoria evoluționistă atunci este necesar să observăm că orientarea fundamentală a minții este una practică, vizând supraviețuirea individului și, dincolo de el, a speciei. Dominarea și-a schimbat întru câtva structura, suferind o alunecare a accentului de pe forța brută pe cunoașterea ca stăpânire. Voința de putere s-a mutat în domeniul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
umană o reprezintă nevoia: toți oamenii se află în fiecare moment într-o stare de nevoie, chiar dacă subiectul nevoii fiecăruia poate fi altul. Satisfacerea unei nevoi reprezintă deschiderea către o alta. Ceea ce înseamnă că suntem continuu orientați către un proiect fundamental (Sartre); adică esența noastră este transcendența. O fugă de sine care e de fapt fugă după sine. Din punct de vedere formal creștinul și filosoful (consider că un filosof creștin este de fapt un teolog) se apleacă asupra aceluiași obiect
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fie pentru familie ceea ce magistrul este (ori ar trebui să fie) pentru individ: un Altul care sprijină întoarcerea către sine însuși sau descoperirea de sine; persoane ce ne sprijină pentru a deveni un noi ce tinde către armonie. Două modele fundamentale pentru a învăța: cel promovat de Socrate și de Platon, în cadrul căruia interlocutorii sunt conduși pentru a spune ceea ce știau (fără a ști că știu), și cel propus de stoici și adepții lui Epicur, care considerau că discipolii trebuie mai
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
închiderea, realizată prin intermediul unor explicații anticipative, a unor posibile întrebări: răspunsul la unele întrebări pe care am fi putut să ni le punem îl avem înainte de nașterea întrebărilor, respectiv Dumnezeu. Într-o lume care face din a cunoaște o valoare fundamentală acesta este un minus; în schimb, într-o lume în care contemplația ar fi esențială, acesta e un important element pozitiv. Premergerea întru moarte, care pentru Heidegger deschide către autenticitate, se numea la stoici meletê thanatou, având rostul unei deschideri
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aptitudinilor fizice; funcția de asigurare a odihnei și distracției; funcția de dezvoltare a legăturilor internaționale, lupta pentru pace. După G. Cârstea “esența unui fenomen se apreciază prin funcțiile sale”. Acestea ar fi: optimizarea dezvoltării biologice a ființei umane - funcție specifică fundamentală, se realizează diferit în funcție de subsistem (pentru educația fizică școlară această funcție este prioritară, dar pentru sportul de performanță ea este “mascată” de scopul imediat, adică de victorie, record); formarea gustului specific al omului pentru mișcare - atât ca practicant cât și
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
economice, politice, juridice, militare, artistice, administrative, școlare sunt tot atâtea mecanisme care pun în mișcare oamenii în vederea obținerii unei eficiențe sociale și individuale maxime. M. Crozier consideră că succesul marilor organizații constituie una din caracteristicile esențiale, dacă nu chiar caracteristica fundamentală a societății moderne. Omul modern nu poate acționa decât de-a lungul și în cadrul marilor organizații. Dacă secolul XIX a fost secolul individualităților, secolul XX este secolul colectivităților organizate, al marilor organizații. Chiar și când se adoptă una și aceeași
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
poate să fie în același timp o colecție de indivizi și un sistem politic." Mihaela Vlăsceanu definea organizația ca un sistem structurat de interacțiuni a oamenilor în scopul realizării unor obiective comune.8 Prin urmare, orice organizație are patru componente fundamentale: scopul de a fi; oamenii; gradul de structurare; tehnologia. Acestea sunt în continuă interacțiune, astfel încât orice schimbare a uneia, are repercusiuni asupra celorlalte. În concluzie, organizația poate fi considerată, într-o accepțiune foarte largă, un tip specific de activitate umană
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
poate fi rezolvată numai de Consiliul Executiv al CIO și, în cazuri limită, de arbitrarea în fața Curții de Arbitraj a Sportului (CAS).” (Carta Olimpică, www.olympic.org ) Pe de altă parte, prin activitățile pe care le desfășoară și prin principiile fundamentale, CIO se apropie de organizațiile transnaționale: autonomia față de guvernele statelor și universalitatea fenomenului olimpic. Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a fost fondat pe 23 iunie 1894 de baronul, de naționalitate franceză, Pierre de Coubertin care s-a inspirat din Jocurile Olimpice din
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Comitetele de Organizare a Jocurile Olimpice (OCOG-urile), asociațiile sportive naționale, cluburile și persoanele afiliate acestora și nu în ultimul rând, sportivi. Mișcarea Olimpică include de asemenea și alte organizații și instituții care sunt recunoscute de CIO. Carta Olimpică conține principiile fundamentale, regulile și legile adoptate de CIO. Ea guvernează organizarea și funcționarea Mișcării Olimpice și stipulează condițiile privind celebrarea Jocurilor Olimpice. Scopul principal al CIO și al Mișcării Olimpice este de a contribui la construcția unei lumi pașnice și mai bune, la
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Olimpice 1. pe lângă CIO, Mișcarea Olimpică include Federațiile Internaționale (FIS-urile), Comitetele Naționale Olimpice (CNO-urile), Comitetele de Organizare a Jocurilor Olimpice (OCOG-urile), asociațiile naționale, cluburile și persoanele componente ale acestora, în particular sportivii a căror interese constituie un element fundamental al acțiunilor Mișcării și judecătorii/arbitrii, antrenorii și alți tehnicieni sportivi. De asemenea, sunt incluși alte organizații și instituții care sunt recunoscute de CIO. 2. orice formă de discriminare cu prestigiu a unei țări sau a unei persoane din motive
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]