8,881 matches
-
Eminescu: „Mai întâi drama prodigioasă a acestei vieți prea scurte, culminând în rătăcire și nebunie, și care atestă un destin prometeic, al umanității contemporane chiar, în căutarea, de-a lungul culturilor și sistemelor, să-și găsească temeiuri de a exista. Furia chinuitoare a cunoașterii, dorința de a da plenitudine și sens vieții, descoperite sau căutate, sfâșie inima lumii noastre.” Deși un poet romantic, un poet al „răului veacului”, Eminescu este totodată și un poet modern (Eugen Todoran). Poetul modern este cel
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
refuză să spună Că eu îi sunt tată; vom fi împreună. Aud vocea mamei, visată de-o viață... Frumoasă, înaltă... , dar ce văd mă-ngheață. Un altul aproape, o ține de mână. Pământul te-ngroape, femeie nebună ! Durerea îmi stinge furia asasină, Curaj n-am a plânge. E fata-n grădină. Fetița mă vede și mâna mi-o-ntinde; Sărac ea mă crede, și-o văd cum surâde... - Îți dau de la mine; și-n mână îmi pune, - Primește, străine, un ban
POEZIE DE MIRCEA TRIFU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366012_a_367341]
-
dor,Dulce dorul meuSă-l alini în blând fiorChiar cu dorul tău.... XIV. E VARĂ!, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 603 din 25 august 2012. Chiar de se-arată toamnă și norii se vor cerne iar vântul cu furie se-abate peste noi, să nu-ți înneguri gândul și nu-ncerca durerea privește-ne,iubite: tot vară e în noi! Miroase-a grâne coapte sub soarele fierbinte se-nalță ciocârlia și chiot e pe văi, fânețele-s de coasă
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
iar fiartă... fiecare însoțit de vociferările dezbrăcaților, fiecare dintre aceștia băgându-și membru, în termeni neacademici, cam pe unde nimeresc, țintele fiind, cu precădere, gradații, care se distrează de minune și mai ales mamele lor. Distracția gradaților se transformă în furie, o furie oarbă. Încep să aplice lovituri sub centură celor aflați în apropierea lor, fără discernămât; lovituri ce l-ar fi putut încovoia până și pe legendarul Hercule. Între cei mulți, care icnesc de durere, este și Bert. Durerea este
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
fiecare însoțit de vociferările dezbrăcaților, fiecare dintre aceștia băgându-și membru, în termeni neacademici, cam pe unde nimeresc, țintele fiind, cu precădere, gradații, care se distrează de minune și mai ales mamele lor. Distracția gradaților se transformă în furie, o furie oarbă. Încep să aplice lovituri sub centură celor aflați în apropierea lor, fără discernămât; lovituri ce l-ar fi putut încovoia până și pe legendarul Hercule. Între cei mulți, care icnesc de durere, este și Bert. Durerea este crâncenă pe
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
O altă fereastră a fost lăsată întredeschisă iar celelalte larg deschise. În zăpăceala trăită, Sclipuț și-a dat seama cu greu de șiretlicul folosit și în cele din urmă clubul a devenit inexpungabil la mijloacele de asediu folosite de atacatori. Furia răzvrătiților nu fusese însă potolită. Și-au ostoit-o atacând comandamentul cu pietre, pentru a prelungi coșmarul ofițerului de serviciu, întețind potopul de înjurături și măscări cum nici pe un adevărat front de luptă nu se poate auzi. * Binemeritatul somn
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
fuseseră cusute. Cu gândurile aiurea, Albert a rămas singurul nedumerit crezând că nu a nimerit mâneca, încercând și tot reîncercând operațiunea. Fața lui exprimă nedumerirea nu atât pentru faptul că paltonul refuza să se lase îmbrăcat cât pentru că nu înțelege furia celorlalți întrebându-se ce putea să-i apuce, așa din senin, pe toți deodată. Această expresie cât și gesturile repetate mecanic, fără nici o noimă, a devenit deliciul tuturor ; hazul general uimindu-l și mai mult pe cel ce se afla
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
senin, pe toți deodată. Această expresie cât și gesturile repetate mecanic, fără nici o noimă, a devenit deliciul tuturor ; hazul general uimindu-l și mai mult pe cel ce se afla în centrul atenției. Cum de se transformase, ca prin minune, furia în veselie generală ?! Alături de Florin una dintre colege, Oana, este transfigurată de veselie, chipul său împrumutând ceva de la îngeri. Prietenul lui Albert nu rămâne indiferent ; uită cu totul de mândruța de la II CL. * În urmă cu mai mult de doi
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
apar semne de întrebare. Niciunul dintre băieți nu este grăbit la plecare, fapt fără precedent asfel încât în aer începe să plutească tensiunea ; mai întăi ca o nedumerire care ușor, ușor devine îngrijorare apoi, asemenea unei tornade, se transformă în furie deîndată ce-și găsesc hainele din cuier lipsite de nasturi: - Care a fost măgarul de a făcut una ca asta ?!.... - Unde sunt nasturii mei ?... Răspunsurile, ba încă și ceva pe deasupra, vin neașteptat de repede pentru Catinca și restul colegelor din partea
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
lehamite, expresie ce a căpătat deîndată urme de dispreț. Penea i-ar fi primit dacă, atunci când fusese avansat în grad, nu ar fi fost pătruns de eveniment căpătând oarecare demnitate. Tenul lui, măsliniu, a dat să se înroșească sub impulsul furiei ce-l cuprinsese fiind cât pe ce să sară la bătaie. S-a stăpânit : - Ține-ți banii ! Nu am nevoie, nu doar de asta e vorba ; ar trebui să faci și tu curățenie pe sectoare ca toți ceilalți ! - De acord
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
semnele de a părăsi îndată sala au devenit mai repezi și mai accentuate astfel că a trebuit să dea curs îndemnului. Cât să ajungă la secretariatul facultății, în timp ce cobora scările, asupra lui Albert a coborât o stare de nedumerire, de furie și de oboseală, oboseala nopții dormite pe apucate, deabia mai putându-se ține pe picioare. L-au poftit să ia loc pe un scaun și i-au oferit un pahar cu apă, al cărui conținut l-a sorbit pe nerăsuflate
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
Sub presiunea timpului totul părea să meargă încet, rezervorul părând să soarbă cu nesaț zeci de litri. - Mai trebuie mult ? - Nu știu, stai să văd ! Pentru a vedea, Comănescu a aprins bricheta în gura rezervorului de benzină declanșând momentul de furie al lui Albert. I-a cărat pumni, mult mai mulți, decât „ ceștile ” cărate. - Ești nebun ! Vrei să sărim în aer ?! - Stai liniștit, nu se aprinde atât de ușor ! - Stau pe măta ! „ Dispai ” de aici cu mașină cu tot ! - Ulei nu
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
spre Nechifor care, după cădere, s-a pregătit să-l năucească cu patul armei. A înțeles, într-o fracțiune de secundă, că lupta era inegală, că era înfrânt. A căzut în genunchi ca o cârpă, întreaga-i ființă implorând îndurarea. Furia lui Nechifor a căpătat accente de milă. L-a legat zdravăn în căruță pe cel prins. Nu și-a pierdut vremea. A scuturat hățurile îndrumând caii să pornească la drum, oarecum mulțumit de isprava făcută, oarecum nemulțumit că nu își
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
atotputernicia Divinității și găsirea unei vieți mai drepte acolo sus în ceruri, alături de Dumnezeu. S-a stins la vârsta de 104 ani, lăsându-ne mai săraci cu un suflet blând și nevinovat cum îl avea ea. De câte ori mă scăpase de furia mamei mele când făceam câte o boroboață nici nu mai știu să le număr. Cum era mai mereu nuiaua mamei îndreptată spre fundul meu, cum alergam spre odaia unde locuia bunica și direct sub pat cu mine. Rămânea ca ea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
câte o boroboață nici nu mai știu să le număr. Cum era mai mereu nuiaua mamei îndreptată spre fundul meu, cum alergam spre odaia unde locuia bunica și direct sub pat cu mine. Rămânea ca ea să se războiască cu furia mamei mele, eu știind că sunt pe mâini bune și de data aceea dacă am reușit să intru în camera ei. Îmi amintesc cu nostalgie cum în vara lui 1957, înainte de a-l forța pe tata să “semneze” adeziunea de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
jalea de la Vadu Roșca, satul ei natal, nimicit de Siretul scăpat din diguri în 2005, când a măturat furibund totul în cale, până la mistuirea în Dunăre. Cântecul se numește „Fir-ai Siret blestemat”! Durerea cuprinsă în el e învolburată în furia apelor fără maluri și zguduie malul sufletesc al celui ce-l ascultă având inimă pentru dramele semenului. Acest cântec e o lacrimă ce arde și azi ochii celor care au privit stihia, e pasăre zbuciumată prinsă în năvodul inimii celor
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
de-a lor, iar vremea potrivnică l-a ajutat cum nu se putea mai bine. Spre ziuă s-a pus o ploaie de-a-necat pământul, că oricine ar fi vrut să-i găsească urmele, era imposibil. Viitura coborâse cu atâta furie peste coasta pe unde plecase că acoperise cu un mâl cleios toate potecile. Imaginile acelor nopți terefiante îi apăreau așa de vii în minte, că vedea cu ochii deschiși cum a omorât un om fără apărare și l-a aruncat
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
de-a lor, iar vremea potrivnică l-a ajutat cum nu se putea mai bine. Spre ziuă s-a pus o ploaie de-a-necat pământul, că oricine ar fi vrut să-i găsească urmele, era imposibil. Viitura coborâse cu atâta furie peste coasta pe unde plecase că acoperise cu un mâl cleios toate potecile. Imaginile acelor nopți terefiante îi apăreau așa de vii în minte, că vedea cu ochii deschiși cum a omorât un om fără apărare și l-a aruncat
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
HRISTOS Preotul Anastasie ne povestește și această întâmplare. Cand Chivemer a ajuns duce al Palestinei, înainte de toate a venit să se închine în biserică Sfintei Învieri a lui Hristos Dumnezeu. Pe când se apropia a văzut un berbec pornindu-se cu furie împotriva lui voind să-l împungă. Cuprins de mânie și frica, ducele s-a dat înapoi. Azaria, păzitorul Sfintei cruci și ceilalți însoțitori l-au întrebat: - Ce este stăpâne, ce ai? Pentru ce nu intri? - Pentru ce ati adus berbecul
LIVADA DUHOVNICEASCA (17) de ION UNTARU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365129_a_366458]
-
totuși? - Despre o femeie pe care am cunoscut-o destul de îndeaproape și despre sute de femei, probabil, pe care nu le-am cunoscut. O femeie care... Se opri descumpănit, simțind că nu mai este ascultat. Vru să se ridice cu furie și să plece, scrutând-o mustrător cu privirea pe Arina. În ochii ei însă mijeau lacrimi, semn că înțelesese totul înainte ca el să fie explicit; ori, poate că era una din cele peste o sută de femei... Furia se
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
cu furie și să plece, scrutând-o mustrător cu privirea pe Arina. În ochii ei însă mijeau lacrimi, semn că înțelesese totul înainte ca el să fie explicit; ori, poate că era una din cele peste o sută de femei... Furia se transformă în tristețe, auzind un glas ce străbătea ani și ani: “Cred că până la urmă am să cedez...” * Arina, constatând că momentele de adâncă tăcere s-au prelungit prea mult, socoti că acest fapt este în dezavantajul ei și
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
află. Spera să fie ultimul. Spera să găsească o fereastră deschisă spre eliberarea de umilință. Bărbatul în schimb, era furios; dacă femeia i s-ar fi împotrivit, ar fi ridicat-o și ar fi purtat-o ca pe un fulg. Furia nu-i trecuse nici după ce o lovise. Trebuia să se convingă cum stau lucrurile, îi trebuia o certitudine. Totul pornise de la un telefon. O voce mascată îi descria, folosind cuvinte obscene, ce-i face soția și cu cine. Lovitura nimerise
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
putea, însă, să admită așa ceva. Trecuse ceva timp de atunci. Numai el știa cât de chinuitor era gândul că îl înșeală și că nici măcar nu era în stare să perceapă cel mai mic semn. Acum îi venea să urle de furie și de bucurie în același timp. Asistenta medicală îl cunoștea bine, dar n-ar fi bănuit niciodată că s-ar putea să-l vadă în această stare. Mașinal a deschis ușa cabinetului Brătescu, părândui-se parcă normal nici să fie salutată
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
află. Spera să fie ultimul. Spera să găsească o fereastră deschisă spre eliberarea de umilință. Bărbatul în schimb, era furios; dacă femeia i s-ar fi împotrivit, ar fi ridicat-o și ar fi purtat-o ca pe un fulg. Furia nu-i trecuse nici după ce o lovise. Trebuia să se convingă cum stau lucrurile, îi trebuia o certitudine. Totul pornise de la un telefon. O voce mascată îi descria, folosind cuvinte obscene, ce-i face soția și cu cine. Lovitura nimerise
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
putea, însă, să admită așa ceva. Trecuse ceva timp de atunci. Numai el știa cât de chinuitor era gândul că îl înșeală și că nici măcar nu era în stare să perceapă cel mai mic semn. Acum îi venea să urle de furie și de bucurie în același timp. Asistenta medicală îl cunoștea bine, dar n-ar fi bănuit niciodată că s-ar putea să-l vadă în această stare. Mașinal a deschis ușa cabinetului Brătescu, părândui-se parcă normal nici să fie salutată
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]