99,031 matches
-
strecură obiectul în buzunarul pantalonilor lui largi, ca niște șalvari, și-o și luă imediat la picior, spre Obor, ca să scape de marfa picată din cer. Așa încât, Cristian nu află decât seara că Madi murise. Luni de zile s-a gândit cum ar fi putut-o salva, ima-gi--nân-du-și zeci de moduri prin care s-o oprească pe celălalt trotuar. Ea era parte din sufletul lui și fără Madi viața se smochinise fulgerător. Cristian primea în ceafă clipele grăbite, înaintând oropsit printre
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
ridicân-du-se ca niște fire de păpădie. Pluteau foșnind pe sub nasul bărbatului, înțepenit în fotoliu, fuioare luminoase ieșite din sufletul muribund al unei femei îndrăgostite. Cristian se ridică ușor, urmând clinchetul ca o adiere și licărirea apelor spiralate, fără să se gândească la ceva, fără planuri și fără precauții, păși în hol, apoi deschise ușa de la baie și rămase o clipă trăznit de lumina orbitoare. Primii pași îi făcu pe orbecăite, apoi începu să vadă trotuarul plin de lume, iar sufletul i
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
fețele surorilor, ale medicilor?! Oare iluzia, minciuna pot fi mai puternice decât inteligența, rațiunea, logica; ba chiar mai tari decât cele cinci simțuri, decât suferința și durerea?! Nu cumva în spatele acestui mister se află Frica? Ieșind din rezerva 275 mă gândesc la fostul meu prieten, Jean M., comunistul condamnat la moarte într-un lagăr nazist și salvat, ca prin minune, în ceasul al 12-lea. Poate că tot o frică, frica de moartea spirituală, l-a împiedicat, până în ultima clipă a
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
rarissimă care dădea un gust excepțional salatelor mele. Frica de necunoscutul care va face totul ca să intre în vorbă cu mine mă obliga să caut în căldura buzunarului lama rece a briceagului cu o cruce elvețiană pe el. M-am gândit într-o străfulgerare că în cazul în care individul mă va ataca puteam foarte bine să folosesc briceagul. Mai aveam de asemenea o alternativă - în tinerețe exersasem karate, cu ambiția de a fi avansată până la centura galbenă și chiar până la
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
dizidenților de după cortina de fier, mai ales ale rușilor, apoi ale cehilor și la urmă de tot cărțile singurului dizident român. Așa că se simțeau păcăliți, doreau să se răzbune punând în mișcare mașinăria fricii. Știau că eram singură la Stockholm, gândind că era ușor să mă strivească cu moartea mamei, împiedicându-mă să fiu prezentă la înmormântarea ei. Poate că omul de lângă mine, mă gândeam, mergând cât mai repede, era unul dintre agenții trimiși să execute crime în străinătate, în contul
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
păcăliți, doreau să se răzbune punând în mișcare mașinăria fricii. Știau că eram singură la Stockholm, gândind că era ușor să mă strivească cu moartea mamei, împiedicându-mă să fiu prezentă la înmormântarea ei. Poate că omul de lângă mine, mă gândeam, mergând cât mai repede, era unul dintre agenții trimiși să execute crime în străinătate, în contul poliției secrete sau al contraspionajului sovietic. Reușisem să mă distanțez de compatriotul meu dar el nu se lăsa deloc învins. După o tăcere lungă
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
de neașteptata întâlnire a lui Pluto cu Saturn. Am aflat că mii și mii de resturi de sateliți și alte rachete interstelare se găseau pe orbită în jurul pământului - fragmente care puteau intra în coliziune cu navele spațiale. Te neliniștești numai gândindu-te la asta. Cu toate că astronomii spuneau că nu trebuie să ne neliniștim la gândul că fiarele vechi din spațiu pot cădea pe capul cuiva. Anul trecut astronomii se agitaseră în legătură cu un asteroid care ar fi putut să colideze cu pământul
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
spațiu. Cuvântul meu preferat este: Fugi! Dar nu mai am unde să fug. Am făcut asta o dată, fără, de fapt, să fug - am schimbat numai o închisoare cu alta ca să constat că exista și o mega-închisoare la care ne gândim rar. Dis-de-dimineață a avut loc o spargere la editura noastră - geamurile mari s-au făcut țăndări, lucruri și hârtii importante au dispărut. Un haos pur. Am sunat din nou în Elveția îngrijorată de viața soțului meu. Telefonul suna în gol
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
figurând perenitatea, abilitatea, perfecțiunea, identitatea autonomă, asigurând circularitatea vieții, traversând boala și moartea, într-o infinită reîntoarcere. Romanul forțează limitele verosimilului, este structurat idealistic și nu realistic, pe tema morții ca proiect oniric deopotrivă subiectiv și obiectiv, sau a vieții gândită din perspectiva morții; nu doar a celei viitoare, dar și a celei prezente, ca însoțitoare permanentă a existenței. Scrierea are ambițioase aspirații reformatoare. Este un proiect eseistic și poematic de tip existențialist, al vieții în(spre) moarte, trăită exclusiv în
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
de chimioterapie, apoi de iradiere. A fost perfect tratată la Saint-Cloud. Iar acum ea are griji pentru Quarta și Marie, când vor fi mari. Mama ei a suferit atacul canceros la 69 de ani, "iar eu, la 51"... Am plâns, gândindu-mă și la Mater, la Soror. Sponsa mi-a cerut să le vorbesc despre necazurile ei celorlalte femei din marea noastră familie: Uxor, Prima și Tertia - să-și supravegheze sănătatea. Dar până unde trebuie să meargă această veghe asupra propriei
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
răspunde culoarea mărului. Dimineața, devreme Viața noastră e un bazar cu oameni care mai mult vînd decît cumpără. Cu gîndul ăsta se trezi în minte, ce bizar!, De mult nu mai avusese în creier o așa de mare suferință. Dacă gîndesc înseamnă că sînt liber, își spuse, Atins brusc de fîlfîitul unei aripi interioare Cu care începu să lopăteze prin cerul de sub frunte Ca și cum și omul s-a născut pe lumea asta Ca să zboare. încercă să iasă în lume din sine
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
Damian Necula Omagiu lui Adolfo Bioy Casares și Paulinei sale chema Betina și când mă aflam dinaintea ei orice altă rațiune a existenței mele dispărea ca prin minune. Nu vedeam. Nu auzeam. Nu gândeam. Faptul că nu eram în stare era deja ceva, dar faptul că nici nu simțeam dorința era și mai și. Lumea cu frământările ei cotidiene, mai curând meschine, și chiar farmecul ei, mai curând bănuit, se retrăgea sfielnic, iar eu
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
și un infinit de stele ningea învolburat prin noaptea care nici nu mai era noapte ci un fel de dute-vino al culorilor și tuturor stărilor de bine, iar eu credeam că așa va ră-mâ-ne până la sfârșitul zilelor. Mai târziu am gândit că nu-i așa rea soarta pe care văduva neagră o rezervă partenerului de-o clipă. Pentru partener ea-i mai curând ideal-benefică decât tragică. Am înaintat astfel cu Betina prin lumina amețitoare a razelor rotitoare ca prin miezul unui
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
drept încuvințări și încurajări. Doar că abia mai târziu am realizat asta ! Deh, telepatia n-a prea funcționat. Numai că, la numai o zi înaintea declanșării acelei greve - când eram cu un prieten care mă tot întreba: -dacă m-am gândit bine?..., -dacă nu fac o nebunie?..., -dacă chiar cred că greva nu va avea alt efect decât acela de a-mi pune toată lumea în cap?..., etc. - m-a sunat Betina. -Vreau să știu - mi-a zis ea, ni-tam, ni-
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
nu zici că nu ți-am spus, mi-a mai spus ea. Și, gata. Mi-a trântit telefonul. N-am înțeles nimic. Betina asta nu era Betina. Nu putea fi Betina mea. Doar că n-am avut vreme să mă gândesc prea mult. Prietenul era încă acolo, așa că, după ce am pus receptorul jos, el a continuat să-mi înșire temerile lui. Iar eu n-am avut cum bate fierul cât mai era cald! Nu m-am putut zvârcoli pe jos, cum
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Și nimeni nu știe, mai ales, unde dispare. Eu continui să-i văd lumina și să mă las orbit, deși ea are, mai ales de la o vreme și din ce în ce mai pronunțat, un aer tot mai blazat, mai plictisit și, dacă mă gândesc bine, luminează tot mai stins. Nici nu-mi spune mare lucru. De fapt, nu-mi spune nimic. Mă lasă doar să înțeleg. Într-o vreme am crezut că e supărată c-am făcut grevă. Mai apoi m-am lămurit că
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
acoperit din plin cheltuielile... Așa ceva Însă nu a fost și nu cred că o să fie vreodată. Era doar un vis al unuia care avea peste 20 de brevete, În parte aplicate, dar care nu văzuse măcar o para ca răsplată. Gândeam utopic; Îi Îmbinasem pe Don Quijote și pe Sancho Panza! Altfel, relația mea cu Academia Româno Americană, ARA, poate arata bine treptele prin care am trecut. Ajungând În Los Angeles am fost repede apreciat: nu știu să mai fi fost cineva
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
în acel volumaș o frază (subliniată de cine știe cine, unul dintre cei care o citiseră înaintea mea, subliniată cu creion de culoare albastră, ca și alte fraze, de altfel...), o frază pe care am memorat-o și la care m-am gândit repetat de-a lungul anilor. Fraza se referea la Columb și suna așa: "El nu știa niciodată ce era, știa numai ce voia să fie." Aceste cuvinte i se potrivesc și omului nostru, într-un fel, adaptate, îl pot explica
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
femeii Nu mai vreau Să înțeleg nimic Nu mai vreau să aud încă stau cu fața înfofolită în oglinzi Anunțând că o să te întinzi lângă mine îmbrăcat în bucurie ca într-o salopetă de fâș Transpirată pe spate M-am gândit sî te trec ăn cartea de muncî Dumnezeu crede că mă cunoaște bine Și a hotărât să mă taie în două Cu o secure subțire Lăsându-mă să orbecăiesc separat pe fiecare mal Dumnezeu nu îmi dă voie să îmi
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
literaturi, chiar dacă această scriere nu este o realizare deosebită. Poetul găsește expresii proprii și un limbaj adecvat pentru a reproduce străvechea dramă a relației dintre sentimentalismul firesc feminin și iubirea bărbatului, ținută în chingile practicismului cerebral. Ex.: "... bărbatul abstract se gîndea la femeia abstractă / cu toate celulele creierului / femeia abstractă se gîndea la bărbatul abstract / cu toate celulele inimii" etc. Trama este însă deșirată, motonia acelorași imagini devine, la un moment dat, sîcîitoare și totuși cititorul este tentat să citească pînă
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
expresii proprii și un limbaj adecvat pentru a reproduce străvechea dramă a relației dintre sentimentalismul firesc feminin și iubirea bărbatului, ținută în chingile practicismului cerebral. Ex.: "... bărbatul abstract se gîndea la femeia abstractă / cu toate celulele creierului / femeia abstractă se gîndea la bărbatul abstract / cu toate celulele inimii" etc. Trama este însă deșirată, motonia acelorași imagini devine, la un moment dat, sîcîitoare și totuși cititorul este tentat să citească pînă la capăt. Andrei }urcanu, pe care îl vedeam, cîteva decenii în
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
mă întorc într-un oraș pe care nu-l mai cunosc pe care îl recunosc doar precum ai spus tu atît de bine un oraș a cărui identitate în numai două zile devine din ce în ce mai ireală - o irealitate imediată - îi suflu gândindu-mă la Blecher prietenului meu Jean-Christophe Lambert poet surrealiste mirat să descopere Europa în parcul Cișmigiu și casa lui Dinu Lipatti vizavi de hotelul Minerva și în spatele ei biserica Sf. Visarion - nume care i-a rămas necunoscut unde cinq jours
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
puișorul, de pildă, pe mica platformă, și așa maculată de excremente, pe care era amplasat motorul cubic al instalației de aer condiționat din salon? Suspendată în afara balconului, cușca motorului se afla exact la îndemîna unui zbor de porumbel, m-am gîndit eu după aceea, cînd era prea tîrziu. Sau de-a curmezișul uneia din coloanele alongate din material plastic care astupau șirurile de rufe întinse la uscat? Sau într-o crăpătură de zid în plin soare, la o înălțime, în principiu
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
prea măruntă * mă întrebi dacă nu mi-e frică teribilă că va veni ziua în care voi fi omorît la colțul străzii cu bolovani de trufașii mei concetățeni și îți răspund că nu mă întrebi dacă totuși nu m-am gîndit niciodată să mă ascund în boscheții de la restaurantul doina și să mă fac mușcat de pistol cu gloanțe reale ca urmuz și îți răspund că nu mă întrebi dacă mai vreau să zbor ca un flutur de aur în genele
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
principiul care generează întreaga creație, Lumina și Iubirea absolute și veșnice. Simpla cunoaștere rațională a lui Dumnezeu înseamnă cel mult o cunoaștere despre Dumnezeu, nu a lui Dumnezeu. Într-adevăr, cuviincios lucru este a recunoaște că este foarte greu a gândi și a scrie despre Dumnezeu-Treime deoarece nu este deloc ușor a exprima în termeni omenești ceea ce depășește total finitul omenesc, mintea
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]