2,007 matches
-
este urmat de Hades(locul sau starea spiritelor apuse). Ilustrațiile îl infățisează având o coasă (ca Grim Reaper), o sabie, sau o altă unealtă. Culoarea calului Morții este scrisă ca "khlōros" (χλωρός), care poate să insemne fie verde/verzui, fie gălbui/palid. Pe baza utilizării cuvântului în literatura medicală din Grecia Antică, câțiva școlari sugerează că culoarea reflectă paloarea bolnăvicioasa a unui cadavru. În profeția sa, Zaharia vede și el cai de diferite culori (Zaharia 1:8-17, 6:1-8), deși în
Cei patru călăreți ai Apocalipsei () [Corola-website/Science/325559_a_326888]
-
a scris apoi lui Henslow că printre obiectele colectate se numărau „mai multe specimene de caracatiță, care avea o putere minunată de a-și schimba culorile; egala oricărui cameleon, & evident imitând schimbările de culoare ale pământului pe deasupra căruia trecea.—verde gălbui, brun închis & roșu erau culorile predominante: acest fapt părea să fie nou, din câte știu eu.” Henslow a răspuns că „faptul nu este nou, dar orice observație proaspătă va fi deosebit de importantă.” Lui McCormick îi displăceau din ce în ce mai mult favorurile acordate
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
mai ales în tineri. Durata dintre infecție și simptome, în persoanele care prezintă simptome, este între două și șase săptămâni. Atunci când se prezintă simptome, acestea de obicei se prezintă timp de 8 săptămâni și pot include: grețuri, vomă, diaree, piele gălbuie, febră și dureri abdominale. În jur de 10-15% dintre pacienți au simptome din nou pe o durată de șase luni după infecția inițială. Insuficiența hepatică acută se întâmplă foarte rar, fiind găsită mai des în bătrâni. Hepatita A, cunoscută și
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]
-
închega, a reuni) constă din separarea sângelui în două componente: La rândul ei, coagularea sângelui presupune trei faze: După ce coagulare are loc, sub acțiunea trombosteninei plachetare,se produce un proces de retracție a cheagului. Din cheag este expulzat un lichid gălbui, puțin vâscos, numit ser. Retracția cheagului durează 2-24 ore. După retracție, cheagul suferă treptat un proces de dizolvare, numit fibrinoliză. Aceasta se datorează unei enzime proteolitice, "plasmina" (fibrinolizina), care se formează dintr-un precursor - "plasminogenul" circulant, inactiv. Plasmina are capacitate
Hemostază () [Corola-website/Science/322081_a_323410]
-
temperatură) în timpul verii și se hrănesc pentru prima dată în vara următoare. Pentru dezvoltare, necesită un anumit grad de umiditate. Dacă starea higrometrică nu este favorabilă, ouăle se usucă și mor. Larvele au aproximativ 1 mm lungime, sunt de culoare gălbuie și au numai trei perechi de picioare, adică sunt hexapode. Pentru a evolua larva are nevoie să-și ia prânzul hematofag; totuși, ea poate rezista la inaniție chiar 1 an. Larva o dată eclozată se cațără pe vârfurile firelor de iarbă
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
animale rozătoare din familia Sciuridae. În România poate fi întâlnit prin specia popândăului european. Toate animalele din această grupă sunt rozătoare, pe partea dorsală (spate) sunt în general de culoare brună sau cenușie, iar ventral ( pe burtă ) sunt de culoare gălbuie. Cele mai multe specii poartă dungi sau pete de culori diferite. Popândăii aurii, din subfamilia Callospermophilus vara au pe cap și regiunea umerilor (omoplaților), blana de de un galben intens. Lungimea corpului diferă în funcție de specie, ea fiind între 13 și 40 cm
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
bucăți paralelipipedice, având masa de cca. 1 kg, fie sub formă de bucăți triunghiulare cu masa de cca. 0,5 kg, cu suprafața netedă, curată și fără coajă, putând însă prezenta urme de sedilă. Culoarea brânzei este albă, până la slab gălbuie, în funcție de conținutul în grăsime al laptelui-materie primă, precum și de rasa și specia animalului de la care provine laptele, pasta fiind fără desen, cu puține găuri de fermentare și mici spații de presare, iar gustul este potrivit de sărat, având un miros
Brânză de Suhaia () [Corola-website/Science/327988_a_329317]
-
parale. Diferențele constau în steaua cu șase colțuri, legenda „porto gazetei” și scrierea cu litere latine a valorii. Forma nu mai este rotundă, ci dreptunghiulară rotunjită ușor la colțuri. Mărcile poștale au fost tipărite tot pe hârtie străină, transparentă sau gălbuie, tot la Atelia Timbrului și au fost și ele valabile doar în Moldova. Emisiunile au încetat pe 1 mai 1862. Tiraje. Marca de 5 parale: pe hârtie albăstruie 7.008 bucăți; pe hârtie albă sau gălbuie 16.032 bucăți; cu
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
hârtie străină, transparentă sau gălbuie, tot la Atelia Timbrului și au fost și ele valabile doar în Moldova. Emisiunile au încetat pe 1 mai 1862. Tiraje. Marca de 5 parale: pe hârtie albăstruie 7.008 bucăți; pe hârtie albă sau gălbuie 16.032 bucăți; cu cadru spart pe hârtie albă și gălbuie probabil 64.000 bucăți. Marca de 40 parale: 106.032 bucăți. Marca de 80 parale: 60.072 bucăți. Dintre cele 24.000 de mărci poștale emise în 1858, au
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
fost și ele valabile doar în Moldova. Emisiunile au încetat pe 1 mai 1862. Tiraje. Marca de 5 parale: pe hârtie albăstruie 7.008 bucăți; pe hârtie albă sau gălbuie 16.032 bucăți; cu cadru spart pe hârtie albă și gălbuie probabil 64.000 bucăți. Marca de 40 parale: 106.032 bucăți. Marca de 80 parale: 60.072 bucăți. Dintre cele 24.000 de mărci poștale emise în 1858, au supraviețuit doar cele care fuseseră cumpărate și aplicate pe scrisorile trimise
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
gura mică dispusă terminal care este prevăzută cu dinți mărunți. Ochii sunt apropiați de profilul frunții. Înotătoarea dorsală se află în urma înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea caudală are marginea rotunjită. Coloritul corpului este negru pe spate; laturile sunt cafeniu-închis, iar abdomenul gălbui cu străluciri violacee sau roșii. Are numeroase pete mici, neregulate, negre, peste tot corpul. În lungul corpului se află 1-6 dungi longitudinale albe-gălbui. Pe înotătoarele dorsală și codală câte o dungă închisă. Depune icrele în mici cuiburi săpate în nisip
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
Linné. Sinonimul "Umbra canina" (Marsigli, 1726) din latină "Umbra" = umbră + "canina" = câinesc. Țigănuș, Pietroșel, Bătrân, Pește negru, Pește țigănesc, Țăgănuș. Ceh.: Blatňák tmavý; Ger.: Europäische Hundsfisch; Rus.: Умбра; Ung.: Lápi póc. Spatele este aproape negru, flancurile (laturile) cafeniu închis, abdomenul gălbui. Aceste culori sunt irizante și strălucesc în violet sau roșu. Peste tot corpul și pe cap se observă numeroase pete negre, mici, neregulate. Lateral de a lungul corpului se află o dungă (mai rar 2-6 dungi) longitudinală, albă-gălbuie, care se
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
columbarius"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar negru ("Ficedula hypoleuca"), cinteză ("Fringilla coelebs"), acvilă-porumbacă-mică ("Hieraaetus pennatus"), capîntorsul ("Jynx torquilla"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrâncioc mare ("Lanius excubitor"), grelușelul-de-tufiș ("Locustella fluviatilis"), forfecuță gălbuie ("Loxia curvirostra"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), filomelă ("Luscinia luscinia"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), presură sură ("Miliaria calandra"), gaia neagră ("Milvus migrans"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), grangur ("Oriolus oriolus"), ciuf-pitic ("Otus scops"), viespar ("Pernis apivorus"), codroș
Pădurea Bogata (sit SPA) () [Corola-website/Science/330733_a_332062]
-
ul este un mineral întâlnit frecvent. El face parte din categoria oxizilor. Mineralul cristalizează în sistemul tetragonal, el se prezintă sub formă de cristale piramidale de lungimi diferite, sub formă aciculară sau ca agregate de culoare brună negricioasă, cenușie gălbuie, verde sau roșiatică. Uneori poate apare și sub formă de cristale transparente bicolore cu nuanțe de cenușiu roșiatic. Numele de casiterit provine din limba greacă "casiteros" care înseamnă staniu, el fiind de fapt un dioxid de staniu. Locuitorii de munte
Casiterit () [Corola-website/Science/330806_a_332135]
-
peste istm. Branhiospinii sunt foarte lungi, subțiri și concrescuți în formă de sită. Coloritul spatelui este cenușiu-verzui sau negru cenușiu; laturile sunt argintii, uneori cu numeroase puncte negre, iar abdomenul albicios. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală sunt cenușiu întunecate, ușor gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, cu o tentă gălbuie. Coloritul corpului este mult mai deschis comparativ cu novacul. Irisul ochilor este argintiu. Hrana constă mai ales din fitoplancton (95%), mai rar din zooplancton (5%). Spre deosebire de crap, această specie consumă
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
formă de sită. Coloritul spatelui este cenușiu-verzui sau negru cenușiu; laturile sunt argintii, uneori cu numeroase puncte negre, iar abdomenul albicios. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală sunt cenușiu întunecate, ușor gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, cu o tentă gălbuie. Coloritul corpului este mult mai deschis comparativ cu novacul. Irisul ochilor este argintiu. Hrana constă mai ales din fitoplancton (95%), mai rar din zooplancton (5%). Spre deosebire de crap, această specie consumă toată viața plancton și, destul de rar, insecte și moluște mici
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
mici pete negre, rotunjite sau în formă de X, relativ distanțate, ocupând 1 sau 2 solzi. Spre partea posterioară și pe flancuri aceste puncte capătă o formă semilunară. Înotătoarele sunt închise la culoare, cenușii sau roșcate, cu reflexe verzui sau gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală cu puține pete negre; celelalte înotătoare sunt lipsite de pete. Înotătoarea adipoasă cu pete negre, rotunjite. Dimorfismul sexual este slab pronunțat: la masculi, botul este mai ascuțit, iar colorația, mai ales cea de pe abdomen, e mai
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
viața în colectivitate. este cauzată de "Enterobius vermicularis", un parazit cunoscut încă din antichitate, aparținând încrengăturii "Nematoda". Se recunoaște, în prezent, o a doua specie numită "Enterobius gregorii". Oxiurul este un vierme cilindric mic de circa 1 cm lungime, alb gălbui, care trăiește în cec. Femela matură, cu uterul plin cu ouă migrează noaptea și depune ouăle în regiunea perianală și perineală provocând un prurit anal nocturn; ouăle embrionează în circa 6 ore, devenind infecțioase, și contaminează hainele, lenjeria de pe pat
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
parazit cunoscut încă din antichitate. A fost descoperită în prezent o a doua specie numită "Enterobius gregorii" (Hugot, 1983), care provoacă oxiuriaza la oameni. Oxiurii sunt helminți care fac parte din încrengătura nematodelor. Sunt viermi rotunzi și albi sau albi gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde lichidul perienteric, denumită buton cefalic (aripi cefalice) și care are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală a omului. Oxiurii au două creste
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
(denumire științifică derivată din = intestin; "βίος - bios" = viață și = în formă de vierme, de la "vermiculus" = viermișor) sau oxiurul (din = ascuțit și "οὐρά - oura" = coadă) este un vierme nematod parazit mic de circa 1 cm lungime, alb gălbui, rotund care trăiește în cec; femela matură, cu uterul plin cu ouă migrează noaptea și depune ouăle în regiunea perianală și perineală provocând un prurit anal nocturn. Oxiurii produc oxiuriaza, o boală parazitară foarte răspândită la copiii din întreaga lume
Enterobius vermicularis () [Corola-website/Science/328575_a_329904]
-
Dunăre. El era, după părerea aceluiași Langeron: „mare și mai bine construit decât celelalte orașe turcești”. Se găsesc aici, adaugă el: „o mare mulțime de case spațioase și agreabile vederii”. O sumă dintre aceste case erau acoperite acum cu olane gălbui, după obiceiul turcesc și aveau streșini late, ca să nu atingă nici ploaia, nici razele fierbinți ale soarelui de vară, pereții scunzi. Se mai pot vedea și astăzi câteva asemenea case, cum e, de pildă, aceea de pe strada Justiției (între strada
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
se face după gușă. La mascul pielea gușii este închisă la culoare și încrețită, iar la femelă este netedă și albă. Masculul nu are calozități nupțiale, însă posedă un sac vocal mare sub bărbie, de culoare brună închisă sau brună gălbuie, care amplifică orăcăitul său bine cunoscut după ce asfințește soarele, mai ales în perioada de reproducere; în stare de repaus sacul vocal formează cute; când aceasta se dilată depășește cu mult mărimea capului. Brotăcelul duce o viață crepuscular-nocturnă, dar are și
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
Fruntea și față sunt albe, iar în locurile unde aceasta este fără pene, pielita este verde-gălbuie. Ciocul este negrul, irisul este roșu. Picioarele adulților sunt de-un verde-gălbui pâl. Pasărea tânără are picioare de un gri maț iar ochii sunt gălbui. Capul, gâtul, pieptul și burtă sunt cu dungi maro, ocre și galbene. Vârfurile aripilor sunt cu pete mari albe. După trei ani, stârcul de noapte capătă culorile unui adult. În general, strigatul scos de stârcul de noapte este o vocea
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
excavată, cu lobii aproape egali. Coloritul corpului este verzui-cenușiu pe spate, flancurile gălbui-roziu sau vânăt-argintiu, iar abdomenul alb argintiu, uneori bătând în roșu. Deasupra liniei laterale are puncte negre, mici, rotunde; pe flancuri, sunt dungulițe cafenii, longitudinale. Înotătoarele perechi sunt gălbui sau roșcate, cele neperechi violete. Înotătoarea dorsală închisă la coloare, bătând în albastru și roșu. Se hrănește cu larve de insecte (trihoptere), crustacee (amfipode, izopode), viermi, moluște, dar vânează și insecte din sbor (diptere, himenoptere, etc.), sărind din apă. Femela
Lipan () [Corola-website/Science/331967_a_333296]
-
înotătoare se termină printr-o prelungire ascuțită, formând un conus spiralat. Solzii sunt mai mici decât la babușcă, tarancă și văduviță. Spatele este verzui-închis, cenușiu-închis, brun deschis, cu o tentă de albastru-verzui. Laturile sunt argintii. Abdomenul este alb perlat sau gălbui, cu reflexe rozacee. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii închise. Înotătoarele ventrale și anală sunt gălbui sau roșcate. Înotătoarele pectorale pot avea nuanțe portocalii sau roșii, în special în perioada de reproducere. Irisul ochilor cenușiu întunecat sau gălbui. În timpul reproducerii
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]