KorAP: Find »[drukola/base=găleată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...102 >

2,545 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

mare: nea Duran, ce faci acolo, nea Duran? Bagă de seamă, că o pățești, nea Duran!... Atunci, din partea unde se afla Pamfil Duran, a dat răcnet și Cornel Braiu și Daniel Mărăcinescu Iar eu, lăsându-l pe Manuil Fragă și găleata lui spartă, am abătut lumina în râpa întunecată, unde își dăduse drumul în scrânciob, ceva mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

militar. Cratere proaspăt astupate, punctează grădinile și curțile oamenilor. Fațada unei case fără acoperiș este toată tăiată de urmele schijelor. Fantomatice, găurile negre ale ferestrelor se ivesc din tencuiala arsă a zidurilor asemeni găvanelor negre dintr-o hârcă. Vede fântâna, găleata pusă pe ghizdul de beton. Grădina cu araci, roșiile coapte, un măr împovărat de fructe pe care nu are cine să le mai culeagă. Modesta agoniseală a unor oameni obișnuiți, adunată în ani de sacrificii și distrusă într-o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
scotea mereu dator, dar reușise să își umple farfuria cu mâncare, iar între timp să învețe și o meserie. Lucra de un an ca marangoz în port când Antonescu lansase celebrul "Ostași, vă ordon, treceți Prutul!". În timp ce se ridică de pe găleata unde stătuse, Romulus Klein râde și el, în felul lui. Adică mai mult din ochi. Își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească. Cu un oftat mulțumit se așează, duce mâna dreaptă la buzunarul vestonului și scoate nelipsita lui pipă. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

avea acest nume bizar), Vintilă se va plictisi, și eu cu el. Dar, gândii, nimeni nu ne putea împiedica să-i găsim, în jurul orelor prânzului, adunați la bufetul "Tîmpa". Luarăm cu noi din aceeași magazie un sac cu var, două găleți și bidinele (sacul, bineînțeles, Vintilă, și eu cele două găleți și bidinelele) și pornirăm. Faceți întîi centrul, ne spusese Istrate, pe urmă, treptat, restul orașului. Da' vedeți să nu vă apuce iarna!" Nici vorbă, orașul nu era mic, dar nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu el. Dar, gândii, nimeni nu ne putea împiedica să-i găsim, în jurul orelor prânzului, adunați la bufetul "Tîmpa". Luarăm cu noi din aceeași magazie un sac cu var, două găleți și bidinele (sacul, bineînțeles, Vintilă, și eu cele două găleți și bidinelele) și pornirăm. Faceți întîi centrul, ne spusese Istrate, pe urmă, treptat, restul orașului. Da' vedeți să nu vă apuce iarna!" Nici vorbă, orașul nu era mic, dar nu toate străzile și bulevardele aveau arbori. "Dom' profesor, zise Vintilă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
luăm mai încet. Cine poate să ne controleze? E, vii tu după mine, Istrate, să vezi câți copaci... și să-i numeri? Îi numeri, ei și?! Cîrnați!..." Și ca să pună și în practică această teorie, dispăru într-o curte cu gălețile și se întoarse după vreo oră cu ele pline cu apă. Ce dracu făcu el acolo atâta timp? "Te pomenești, îi spusei râzând, că ai tras și un pui de somn!" "Eu somn!? se miră el. Cum să las așa

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de dreapta, nimic! pe urmă altul de stânga, aiurea! pe urmă un upercut! E, aici a căzut jos leșinată. Făcea pe moarta, nu mai mișca! Da? Stai că te trezesc eu, și mă duc în bucătărie, mă întorc cu o găleată de apă și harști, o arunc peste ea. A sărit în sus țipând că de ce am inundat-o! Tu-ți gura mă-tii, i-am spus și am luat-o iar la bătaie. N-a mai leșinat și nici nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pot trăi fără tine, bîm-bîm, chestii de-astea, și te-a încălicat! Și încălicat rămîi!..." În acest timp varul se stinsese și Vintilă dispăru iar în curte și se întoarse cu o coadă de mătură veche cu care, meșterind în găleți, făcu un fel de ciorbă albă. "Gata, dom' profesor, putem începe. Luați dumneavoastră sacul cu var, că e mai ușor, și eu duc gălețile." Ne oprirăm la primul copac, puserăm mâna pe bidinele și îl feștelirăm cam la o înălțime

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
iar în curte și se întoarse cu o coadă de mătură veche cu care, meșterind în găleți, făcu un fel de ciorbă albă. "Gata, dom' profesor, putem începe. Luați dumneavoastră sacul cu var, că e mai ușor, și eu duc gălețile." Ne oprirăm la primul copac, puserăm mâna pe bidinele și îl feștelirăm cam la o înălțime de un metru și ceva. "Plăcut, nu? zise Vintilă. Agreabil!" " Da, răspunsei. Foarte agreabil!" "Muncă în aer liber, nu ca toxicul ăla. Periculos, dom

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ar dori ele să fie egale cu bărbatul? N-ar fi mai bine?" Păi credeți dumneavoastră, dom' profesor, că pot ele renunța la plăcerea asta, care li se oferă, să te înhațe în gheare?" Vintilă râse și, așa râzând cu gălețile în mână, o luă înainte și ne oprirăm la alt castan. Unele au alt procedeu, observă ele că bărbatul e așa, mai slab, n-are proprie inițiativă decât când vor ele. Ei, ce poți să-i faci? S-o iei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Cum, răspunsei, veselia ta!" " Deci mă găsiți un om vesel?" Da, foarte vesel, cunoști femeile." "Cum să nu le cunosc, zice, dacă am avut de-a face cu ele. Și de fapt tot nu le cunosc..." Gospodar, puse mâna pe găleți și o luarăm agale spre alt copac. Centrul orașului nostru parcă ațipea sub soarele de iunie. Era atât de liniștit și somnolent, încît vrăbiile îți păreau că fac o gălăgie asurzitoare. Sau poate totul era în mine somnolent și numai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îndepărtai fără grabă cu Vintilă după mine. Ion Micu ne însoți. În raza vederii mele îmi dădui seama că fostul meu prieten se îngrășase foarte tare și că, deși noi mergeam încet, el răsufla greu. Ne oprirăm și Vintilă puse gălețile jos. Eu înmuiai bidineaua în laptele de var și începui să albesc cu mișcări calme scoarța copacului. "Eu nu-mi aduc aminte, reluă Ion Micu reflexiv și simulând o candoare senină, să te fi supărat cu ceva. Sper că ești

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
chiar dacă... Da, în fața morții orice justificare sporește vinovăția... Și ce dacă... Trebuia pentru asta... Dar dacă... Aha! Și dacă aplic varianta Vintilă? Cum, dar o și aplicasem... Trebuia dusă până la capăt... Ieșii și intrai în bucătărie, smulsei de lângă chiuvetă o găleată, o umplui cu apă și revenii în birou. Fleoșc! o aruncai peste ea. Sări în sus cu un țipăt înalt și putui aprecia cu satisfacție eficiența metodei. Era vie, rezistase declarațiilor mele patetice de dragoste, sărutărilor și mîn-gîierilor mele, neliniștii

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
altădată, întîmplarea făcu s-o întîlnesc chiar la cișmea, cu căldarea de apă în mână. Se făcu palidă. "Ce s-a întîmplat'?" zise. Îi e rău mamei?" " Da, foarte rău!" "Bine, mă întorc îndată!" Și se îndreptă, schimbă din mers găleata în cealaltă mână și fără să-și arate fața se corectă, vine îndată, să ia ceva pe ea, s-o aștept acasă. întîrzie și când o văzui intrând pe poartă, rămăsei uluit: așa era, cum spusese mama, cu același mers

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

și ura și răzbunarea pe care, din acel moment, le-am jurat-o celor de dincolo de geam. Și vouă, adică. Meseria mea mă scutea de griji. Aveam un post călduț, de lector la Universitate, în care Statul investea anual o găleată de vopsea, cretă și bani cât să-ți dea iluzia că te-așteaptă o pensie liniștită. Locul arăta ca-n filmele lui Tarantino. Pereții erau plini de tălpi, ușile ciobite sau pătate de mucuri de țigară. De closete nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mii de metri; a doua oară, tavanul ar fi ajuns sub picioare. În „American Airlines 10“ aș fi prins aterizarea pe furtună de la Little Rock, Texas, înainte să alunecăm și să ne izbim cu toții de pasarelă; era noapte, ploua cu găleata, vârtejuri grele, cum numai la televizor vezi. Cu „Swissair 111“ aș fi căzut calm, discret, pe întuneric, în timp ce doar cabina ardea, cu ușile-nchise; piloții ar fi stat deja de 15 minute în fum, arși, cu măștile de-oxigen pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
perete, îmi apăsam degetele de tencuială și asta îmi făcea bine. De fapt, leșinul n-are nimic frumos, nu vezi nici volane, nici bucle, nici decolteuri; doar luminițe multe, ca de Crăciun în desenele animate. După aia cazi într-o găleată neagră, imensă, căreia cineva i-a tăiat fundul. Mi-am scuturat hainele și-am început să cotrobăi prin casă, îndârjit de Rapotan. Am găsit imediat calculatorul: unitatea zăcea crăpată, ca o fractură de craniu. Nici monitorul nu arăta prea bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
scurt, cu care apăreau de la fotbal; înainte să coboare în subsol sau în canal, îi lăsau la ușă și trăgeau cizmele înalte de cauciuc. Furau fonta și orice semăna a fier vechi din pivnițe: coturi, bare, armături, robineți, panouri electrice, găleți, sârme, roți de triciclete, clanțe, zăvoare de la uși. Dacă era nevoie, îți tăiau toată uzina termică, bucată cu bucată, cu cazane și valve, și ți-o cărau cu roaba. Te trezeai dimineața fără boiler, vas de colectare și cu țevile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Nu. Ține-o peste pod, o tăiem direct spre-Agigea, nu mai ocolim. Mergi încet, ai radare la Petrom și după postul de poliție.“ „S-a făcut. Toată lumea-i OK?“ Toată lumea nu era OK. Habar n-aveam unde mergem. Ploua cu găleata, farurile abia reușeau să taie drumul prin beznă, nu știai ce urmează, ca într-un roman cu fascicole. Maria nu încerca să zâmbească, dar nevroza pândea. Tânărul Lupu strângea la piept sacoșa cu obiectul de preț. Puteai să pui pariu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
lansare. În mijlocul ei, pe drept, o gaură rotundă și două tălpi metalice cu striuri, ca niște pedale. Te așezai pe vine și apăsai când frâna, când accelerația, ca la camioanele „Bucegi“. Alături, lângă platformă, o cană de plastic și-o găleată cu var. Nu trebuia să fii profesor universitar ca să pricepi ce trebuie să faci cu cana. Totul fusese prevăzut. Mașinăria asta ecologică, împrumutată, pare-se, de la turci, funcționa de câteva secole bune cu-aceeași simplitate și eficiență. Ar fi descris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mașina o săptămână și se închid și școlile. Ne prostiseră cu anotimpurile, cu gaura din stratul de-ozon, cu Gulf-Stream-ul, cu revoluția, cu capitalismul, cu tot. Nu te mai puteai încrede în nimeni. Avansam lent, apos, ca motanul încălțat cu găleți din ultima proză a lui Urmuz (s-a publicat în august 2004, în Manuscriptum). Spre deosebire de el, n-aveam nouă vieți, doar două, care nu se potriveau: una grăbită și mincinoasă, în care mimam că merg la serviciu, că-mi fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
bețe (pe vremea aia, nu existau umbrele) și mă va recunoaște. Am mers și la nudiști, trăgând cu coada ochiului în toate direcțiile. Găseai orice vroiai acolo: copii mici amețiți de soare, copți în apa mării ca porumbul fiert în gălețile țigăncilor; femei cu sâni de toate formele, dimensiunile și culorile, de la rozul începuturilor, la roșul arsurii și cafeniul supraexpunerii; bărbați serioși cu sexele bălăngănindu-se-n vânt (profesorii erau de pomină, când se întâlneau între ei sau cu vreun student

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
gard, într-un moment de neatenție. Iar dacă le priveai mai mult timp pe-ascuns, după perdea, începeai să te sufoci. Le flutura amețitor, întorcându-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare dată când se apleca după flori. Gălețile se înghesuiau la locul lor de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-aveam ochi nici pentru bujori, nici pentru trandafiri. Urmăream rotunjimile colosale ridicându-se și coborând vertiginos, dislocuind aerul în volume masive, ca apa din cada lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
n-aveam ochi nici pentru bujori, nici pentru trandafiri. Urmăream rotunjimile colosale ridicându-se și coborând vertiginos, dislocuind aerul în volume masive, ca apa din cada lui Arhimede. În zilele când bătrâna țigancă lipsea, o înlocuia fata ei. Își așeza gălețile tot la colț, lângă policlinică. Pe trotuarul de vizavi, altă echipă, formată din cinci-șase indivizi bronzați, bărbieriți și bine îmbrăcați, vindea de toate: sandale, ceasuri, ochelari de soare, papuci, aparate foto digitale. În fiecare vineri, apărea un echipaj de poliție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
spațiul liber și aerisit, cădeai în timp. Scara blocului era ocupată de calorifere de fontă, tăiate din apartamente. La parter atârna un covor, spălat cu apă și detergent. Cât despre platforma de la demisol, acolo găseai de toate, ca la bazar: găleți, o umbrelă de soare, mături, ipsos, ziare, chiar și-o băncuță (pe-asta o căra florăreasa în fiecare dimineață, să-și odihnească fundul de proporții biblice); în zilele bune, dormea și-o pisică pe trepte. Curtea se bălăcea în frunze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]