12,418 matches
-
buza să-l vândă, zice că-i moștenire, o prostie de genul ăsta, dar orice are un preț, până și istoria unei familii. Firește, tranzacția n-o să apară În ziar, În vreun buletin de licitație ori la vreun proprietar de galerie. Nici vânzătorul, nici cumpărătorul nu țin să fie identificați, cum se zice. — Înțeleg, a zis Margaret. E exact ce i-ar plăcea președintelui. Era impresionată de priceperea cu care Bill găsea fără greș calea cea mai potrivită să stârnească cele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
am vrut să ne mutăm aici, Adrian. Nu eu am vrut să renunț la slujba de la Victoria and Albert Museum. Nu eu am vrut să pierdem legătură cu prietenele mele, să nu mai merg la teatru, să nu mai vizitez galerii de artă și să nu mai ies la cumpărături ori de câte ori aveam chef. Toate astea le-am facut de dragul tău! Ca să-ți asigur liniștea sufletească. Să nu înnebunești. Și care mi-e răsplată pentru tot ce-am făcut? Distrugi totul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit. De după un colț al canalului, își făcură apariția lotcile pescarilor lipoveni. Deși învățați cu răsăritul soarelui, se citea pe fața lor mândria și dragostea pentru Delta Dunării. Stuful aplecat deasupra luciului apei forma o galerie ca în basme. Soarele se înălța pe cer, forfota începea... Vraja răsăritului se destramă, iar alta începe... Daniela Pascu, clasa a V-a C O zi de neuitat De dimineață, părea o zi obișnuită ca și celelalte, dar mai târziu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fiecare. Mai voluminoasă parcă a Violetei. Cortul și sacii de dormit erau În portbagaj. Imaginea lor Îmi dădea frisoane. Violeta a urcat prima. Klaus mă ținea În brațe. I-am dat desenul lui Szántó. La nevoie Îl putea vinde În Galeria din Szolnok a Marusiei Klein. Cred că e cel mai bun nud desenat de mine, a zis Szántó. Ți-l dăruiesc. Klaus s-a apropiat de mașină. Eu am rămas pe loc. Buzele mele erau Încă deformate parcă de sărutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se reverse peste revere un superb fular mov de mohair cumpărat de Zorela de la Galeria Fondului Plastic de Sfântul Nicolae. Își lăsă prietenii să se obișnuiască cu bazaconia de pe ecran și deschise ziarul tot la pagina de publicitate. Alese fără ezitare un text subliniat Încă de acasă cu carioca verde și citi rar, apăsând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
auzeau ultimele acorduri. 41. Ea era iubita lui Klaus. Dar el cine era? În afară de viitor și prosper vânzător de antene parabolice, așa cum un fost coleg de facultate era un prosper vânzător de umbrele Doppler si proprietar fericit al unei mici galerii de artă lângă Turnul Măcelarilor. Ideea cu umbrelele nu era deloc proastă Într-un oraș În care plouă mai tot timpul. Ar putea spune, la nevoie, că era prietenul lui Grațian, dar cine Își mai aducea aminte de el? Viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cercetare friguroase sau În catedre universitare pe cale de desființare, actori megalomani sau doar cabotini, scriitori cu șanse de a deveni Într-o zi străzi sau piețe, chivuțe, metrou, tramvaie, troleibuze, Casa Poporului, Capșa, ateliere de pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și cum se scufunda Flavius-Tiberius În peșterile umede din Munții Apuseni. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rog, cine e Marusia Klein? Marusia Klein? Artistă de origine română, studii de ceramică la Cluj, născută din mamă evreică, rudă cu Petru Cain, și din soldat sovietic necunoscut, În trecere pe aici. Stabilită În Ungaria prin '80, are o galerie de artă la Szolnok și un copil din flori cu un sculptor român din Nancy, Franța, care a expus odată și În galeria ei. Sculptură de mari dimensiuni, cum poți presupune, căci Marusia nu Își oferă galeria pentru bibelouri. Boșorog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cain, și din soldat sovietic necunoscut, În trecere pe aici. Stabilită În Ungaria prin '80, are o galerie de artă la Szolnok și un copil din flori cu un sculptor român din Nancy, Franța, care a expus odată și În galeria ei. Sculptură de mari dimensiuni, cum poți presupune, căci Marusia nu Își oferă galeria pentru bibelouri. Boșorog și pervers! Ești cum nu se poate mai scîrbos, dragul meu Attila. Dacă n-aș fi surd, nu m-aș plînge de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
80, are o galerie de artă la Szolnok și un copil din flori cu un sculptor român din Nancy, Franța, care a expus odată și În galeria ei. Sculptură de mari dimensiuni, cum poți presupune, căci Marusia nu Își oferă galeria pentru bibelouri. Boșorog și pervers! Ești cum nu se poate mai scîrbos, dragul meu Attila. Dacă n-aș fi surd, nu m-aș plînge de nimic, mulțumesc lui Dumnezeu, zise domnul Kovacs, jurisconsult pensionar la cerere. Și Încă ceva, bijuteriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aveau doar o suprafață netedă, poate rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două tuburi de respirat, două măști de scufundător, un hamac și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
românească și copii ale unor documente istorice aflate în arhivele Academiei Române, Universitatea Ateneo de Manila consacrând acestei donații o vitrină specială, permanentă, în cadrul muzeului Bibliotecii Universitare amintite. A inițiat și realizat o importantă expoziție de pictură românească contemporană, găzduită de Galeria Ateneo de Manila și vizitată de peste 3000 de persoane, pe durata a 2 luni de zile. A participat activ, în cadrul "Alliance Française" din Manila, la mișcarea francofonă, prin donații de cărți românești scrise în limba franceză (Nicolae Titulescu) și prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cunoștințelor asupra istoriei și culturii, tradițiilor, creației artistice și științifice, a pozițiilor pe plan internațional și dorinței poporului român de colaborare cu toate popoarele. Între rezultatele notabile, a fost lansarea la Cairo, în cadrul Cupei Davis, a lui Ion Țiriac în galeria marilor jucători de tenis și obținerea, tot la Cairo, a premiului I și a Diplomei de Onoare de către un ansamblu românesc de folclor, participant la un important concurs internațional în domeniul respectiv. Pentru obținerea acestui rezultat, titularul acestei prezentări a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
artă plastică românească, (70 de lucrări de pictură și sculptură) la Muzeul Ermitaj din Petrograd. A participat la deschiderea unei expoziții de artă contemporană la Vilnius, cuprinzând 50 de lucrări de pictură și sculptură. Un eveniment a fost deschiderea la galeriile de pe strada Kuznețki most, a expoziției Ion Musceleanu. O altă expoziție de artă, deschisă tot pe Kuznețki most, cuprinzând 50 de lucrări de pictură, a fost panotată de pictorul Constantin Piliuță. În urma unor tratative cu responsabilii din Ministerul Culturii rus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
semnat o înțelegere directă pe linia Uniunii Artiștilor Plastici și a deschis o expoziție de pictură și tapiserie la sala "Stredeț" din Sofia, cu lucrări semnate de Vasile Grigore, Cela Neamțu și Costin Neamțu; S-a deschis la Ruse, la galeriile de artă, o expoziție de grup de pictură cu 30 de lucrări ale unor pictori contemporani; S-a determinat participarea Filarmonicii din Galați, la Festivalul de la Ruse; A participat la Festivalul internațional de muzică ușoară de la Sofia, cu o solistă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Ți-l dau, să-l ai rezervă. O mulțime de amănunte scapă din rețeaua neuronilor mei, slăbită de vîrstă, ca să revină cînd vor ele. Amănuntele! De pildă, un telefon de la Leandru, să mă întrebe cum se numește romanul lui Țoiu, Galeria cum? Voia să-l menționeze la cărțile anului. Nu-l citise, dar de dat cu părerea își permitea să dea. Îmi aud vocea de-a doua: În fapt, i-ai scăpat. Trupul tău i-a scăpat. Orgoliul masculin s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un gest reflex mă închin și mulțumesc. Împărătița îmi face semn să plec. Cavalerul meu vătaf mă conduce plin de solicitudine către ușa metalică și rotundă ce iese din sala tronului într-un coridor îngust, lung și cilindric ca o galerie de mină. Din acel coridor dăm în altul și în altul... Furnicoiul merge în fața mea, clănțănind din zalele lui cheliceroase; tot acum observ că poartă cizme de argint cu niște catarame zornăitoare, ce zdrăngăne sub pasul lui de gâscă. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
furnicesc pare să ia o veșnicie. La un moment dat, cavalerul meu dispare și mă trezesc dintr-o dată singur, căutând ieșirea. Alerg dintr-un culoar în altul și, la fiecare intersecție, mă opresc să-mi trag sufletul și aleg mereu galeria cea mai îngustă. Nu știu de ce, dar știu că asta trebuie să aleg. Tunelurile devin din ce în ce mai înguste, abia mai pot respira, mă târâi pe burtă în mâini, disperat, către ieșire. La ultima galerie, mă poticnesc. Umerii mei, deși prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-mi trag sufletul și aleg mereu galeria cea mai îngustă. Nu știu de ce, dar știu că asta trebuie să aleg. Tunelurile devin din ce în ce mai înguste, abia mai pot respira, mă târâi pe burtă în mâini, disperat, către ieșire. La ultima galerie, mă poticnesc. Umerii mei, deși prea puțin generoși, îmi blochează trecerea. Îmi duc mâinile orizontal în față, ca și cum m-aș pregăti pentru o mare săritură. Cu un ultim efort, mă trag în mâini. La capătul ultimului tunel mă întâmpină o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele, de după nori, capete negre de heruvimi, cu nasul mânjit cu polen, se ițeau curioase. Când trecea Ea. Fanții de mahala din pitoreasca galerie a lui Miron Radu Paraschivescu invadară străzile Brăilei. Își întorceau pe dos hainele stilizate, expunând privirilor jegul istoric duhnind a libertate anatomică în explozia opulențelor carnale de ambe sexe pe care străluceau belciuge și lanțuri cu totul și cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
muncă, începură să filmeze. Dacă n-ar fi fost cârtițele și-a amintit peste ani un consilier pe patul de azil din celălalt capăt al țării, da, cârtițele îi roseseră nevasta, cârtițele i-au afânat creierii, tot cârtițele au săpat galerii între partidele Administrației locale, știindu-se faptul că Președintele Consiliului Județean, Primarul sau Prefectul, la nevoile așa de mari ale orașului, n-aveau bani nici să se urineze în centru. Neghina umană, elevii, căpușele părinților care ofereau prin stațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiind livrat odată cu acesta. Compresorul este de tip cu piston, monocilindric și are capacitate de 300 cm 3 / rot., în cazul motorului german, și de 250 cm 3 / rot. în cazul motorului românesc. În ambele situații el aspiră aer din galeria de aspirație a motorului (după filtrul de aer). b) Regulatorul de presiune DR 2200 (poz. 8) este un aparat complex ce conține o supapă de suprapresiune pilotată de o supapă reglabilă din exterior la valoarea de 7,35 bari. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
între Cer și Pământ, dar rupt de existența pe care o percepeam doar ca fiind compusă din noapte și zi. Nimic nu-mi mai aducea aminte de mine decât faptul că respiram cerul tare al înălțimii ce era sub mine, galeriile subterane ale trecutului, hăurile tinereții, râul negru din petrol, alteori din smoală fierbinte al anilor care au trecut pe deasupra, pentru că eu, sub acest fluviu negru, mă întorceam inocent cu gașca elevilor din clasa a X-a a liceului tuturor catifelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să filozofez. Pusei mâna pe telefon ca să chem salvarea; amintirea conversației din ajun îmi opri gestul. „Ce coincidență!”, mă gândii. O să urmez oare sfatul interlocutorului din ajun? Nu cumva era unul din provocatorii aceia mondeni care spun enormități ca să epateze galeria? Mi-ar fi plăcut să chem pe cineva în ajutor. Eram acolo, singur cu acest cadavru necunoscut, acest necunoscut la pătrat, căci chiar și vecinul de palier, ale cărui certuri domestice le auzi de douăzeci de ani, devine un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Am parcat mașina lui Olaf puțin mai departe. O să mergem unde vrei. -Nu am unde să mă duc. -Nici eu. Dar nu asta e problema acum. Cum o s-o ștergem? -Olaf a prevăzut această situație. A construit, în secret, o galerie care duce din pivniță până la bancă. -De ce la bancă? -Un film de Woody Allen i-a sugerat asta. Spunea că în cazul unei evadări, banii sunt produsul de primă necesitate. -Înțeleg de ce l-ai iubit. A fost nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]