1,959 matches
-
Heracles, un fragment epic, opera unui aed, atribuit, uneori, în mod greșit lui Hesiod, care imită celebra descriere a scutului lui Ahile, din cântul XVIII al "Iliadei" de Homer, se face referință la cnemide: « Vorbind astfel, Heracles își puse în jurul gambelor "cnemide" de oricalc strălucitor, dar al ilustrului Hephaistos.»
Cnemidă () [Corola-website/Science/335678_a_337007]
-
activ musculatura. Scheletul omului este alcătuit din: Sistemul muscular este alcătuit din: Mamiferele terestre se clasifica, după modul în care se deplasează, în: Adaptarea scheletului uman la locomoția bipedă - apare curba plantară (scobitura din talpă), se lungesc oasele copsei și gambei, se lărgește centura pelviană, iar coloana vertebrală este curbată în forma literei S (ceea ce îi asigură o rezistentă elastică în poziție verticală). Legătura funcțională mușchi-sistem nervos: numărul de neuroni care controlează un grup de mușchi corespunde atât volumului mușchilor respectivi
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
Vincenzo sau Vincenzio Gamba (1606 - 1649), mai târziu Vincenzo Galilei (1619), a fost fiu nelegitim al lui Galileo Galilei și al amantei sale, Marina Gamba (1570-1612). A urmat metodele de cercetare și descoperiri ale tatălui său și l-a secondat în experiențe. S-a
Vincenzo Gamba () [Corola-website/Science/333310_a_334639]
-
Vincenzo sau Vincenzio Gamba (1606 - 1649), mai târziu Vincenzo Galilei (1619), a fost fiu nelegitim al lui Galileo Galilei și al amantei sale, Marina Gamba (1570-1612). A urmat metodele de cercetare și descoperiri ale tatălui său și l-a secondat în experiențe. S-a ocupat de aplicarea pendulei la ceasornice, realizând unele perfecționări, care ulterior au fost reluate de Christiaan Huygens. Tatăl său l-a
Vincenzo Gamba () [Corola-website/Science/333310_a_334639]
-
ale tarsului (masiv osos care ocupă jumătatea din spate a piciorului), fiind situat în rândul posterior al acestuia, deasupra calcaneului. Făcând parte din articulația gleznei (talocrurală), rolul său este acela de a transmite toată greutatea corporală de la osul principal al gambei (numit tibie) inferior spre calcaneu și anterior spre degete. Talusul este un os neregulat dar cu aspect cuboid, alungit dinainte spre spate (antero-posterior). Are 3 părți: "corpul talusului" (principală), un gât - "colul talusului" și un cap - "capul talusului" (ultimele două
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Aceste fețe prezintă pe lângă porțiunile articulare și suprafețe rugoase ori proeminențe (procese și tubercului) pe care se prind (inseră) diverse ligamente, precum și o serie de șanțuri sau adâncituri, cu rol de suport pentru anumite structuri ligamentare. Se articulează superior cu gamba prin intermediul articulațieie "talo-crurale", inferior cu calcaneul prin intermediul articulației "talo-calcaneene" ("subtalare") și anterior în compartimentul medial al articulației transversale a tarsului prin articulația talo-calcaneo-naviculară. Deși de el nu se prinde (nu se inseră) nici un mușchi prezintă o mulțime de inserții capsuloligamentare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
de el nu se prinde (nu se inseră) nici un mușchi prezintă o mulțime de inserții capsuloligamentare. Este acoperit pe o suprafață de 60 % de cartilaj și are o vascularizație deficitară (asigurată de ramuri provenite din cele 3 artere principale ale gambei: tibialele posterioară și anterioară și artera peronieră), ceea ce-i conferă praticularități speciale. Inervația sa este asigurată prin ramuri ale nervilor fibular profund, tibial, safen și "sural. Osificarea sa începe din luna a 6-a vieții intrauterine. Privind din punct de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
a colului este neregulată, curbată medial, și prezintă, imediat înaintea șanțului trohleei, o depresiune mai mult sau mai puțin profundă concavă, numită fosa cribriformă, ciuruită de găuri vasculare, unde se așază partea anterioară a tibiei în mișcărilor de flexiune a gambei pe picior. Parte medială a feței superioare a colului este înclinată medial datorită rotirii capului talusului. Pe versantul posterior al crestei cervicală transversală se inseră capsula articulară a articulației talocrurale, iar pe versantul său anterior capsula articulară a articulației talocalcaneonaviculare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
intră în componența canalului calcanean al lui Richet. Prin acest șanț trece tendonul mușchiului flexor lung al halucelui ("Musculus flexor hallucis longus"). Mușchiul flexor lung al halucelui este un mușchi lung, situat în partea laterală profundă a regiunii posterioare a gambei, întins de la fibulă la haluce (primul deget al piciorului). El are originea sus pe cele două treimi inferioare ale fibulei și pe porțiunea învecinată a membranei interosoase, de unde coboară, transformându-se într-un tendon, care străbate trei șanțuri: șanțul posterior
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
medie 150ș (după Papilian 158ș). În piciorul varus unghiul de declinație este mai mic și colul talusului mult deviat medial. Talusul este legat de oasele vecine prin 3 articulații: articulația talocrurală, articulația subtalară și articulația talocalcaneonaviculară. Articulația talocrurală leagă oasele gambei (tibia și fibula), prin intermediul talusului, de scheletul piciorului. Articulația subtalară unește fața inferioară a talusului și fața superioară a calcaneului prin intermediul fețișoarelor lor articulare posterioare. Articulația talocalcaneonaviculară unește talusul de calcaneu și navicular. Pe talus nu se inseră nici un mușchi
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și ca urmare traumatismele talusului se pot însoți de osteonecroza corpului talusului. Prima descripție completă a vascularizației talusului au fost dată de Wildenauer în 1950. "Aportul sangvin extraosos" la nivelul talusului este asigurat de ramurile celor trei artere principale ale gambei respectiv artera tibială posterioară ("Arteria tibialis posterior"), artera tibială anterioară ("Arteria tibialis anterior") și artera peronieră ("Arteria peronea", sin. "Arteria fibularis"). "Artera tibială posterioară" dă 2 ramuri către talus: artera canalului tarsian și artera deltoidiană. "Artera canalului tarsian." Această artera
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
grad de flexie dorsală, iar pronația cu anducție și flexie plantară. În inversiune (supinație) navicularul alunecă medial și inferior de capul talusului și partea supero-laterală a acestuia rămâne descoperită. În eversiune lucrurile se petrec invers. Talusul se solidarizează cu oasele gambei în aceste mișcări, ceea ce permite producerea mișcărilor în celelalte articulații. Ca efect al conformației fețelor articulare și al puterii ligamentelor care le unesc, este astfel posibilă funcționarea simultană a articulațiilor talo-calcaneeană și medio-tarsiană. Mișcările din articulația talocrurală sunt flexia dorsală
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
transversal ce unește vârful celor două maleole trecând prin corpul talusului. Datorită trohleei talusului, care este mai lată anterior decțt posterior, în sindesmoza tibio-fibulară apar în tipul flexiei dorsale și plantare a piciorului mișcări de apropiere și depărtare între oasele gambei. Dacă - așa cum a fost menționat mai sus talusul este solidar cu gamba în mișcările piciorului, în flexia dorsală se solidarizează cu acesta din urmă. Atât în flexia dorsală cât și în cea plantară, unul dintre elementele care limitează cursa de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
trohleei talusului, care este mai lată anterior decțt posterior, în sindesmoza tibio-fibulară apar în tipul flexiei dorsale și plantare a piciorului mișcări de apropiere și depărtare între oasele gambei. Dacă - așa cum a fost menționat mai sus talusul este solidar cu gamba în mișcările piciorului, în flexia dorsală se solidarizează cu acesta din urmă. Atât în flexia dorsală cât și în cea plantară, unul dintre elementele care limitează cursa de flexie, este colul talusului, care intră în contact cu marginile anterioară, respectiv
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
sa de cartilaj și face parte din articulația talocrurală. Pe el nu se inseră nici un mușchi, dar compensator prezintă o mulțime de inserții capsuloligamentare. Are un aport sangvin deficitar. Vascularizația lui este asigurată de ramurile celor trei artere principale ale gambei respectiv artera tibială posterioară (prin artera canalului tarsian și artera deltoidiană), artera tibială anterioară (prin artera sinusului tarsian și ramuri pentru fața superioară a colului talusului) și artera peronieră (contribuția acestei artere în vascularizația talusului este nesemnificativă). În cazul când
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
-se continuitatea traveelor osoase din tibie spre talus și calcaneu, iar de aici spre restul plantei. La sfârșitul celei de-a 4 săptămâni de dezvoltare embrionară (embrion de 8-11 mm), sunt deja distincte cele 3 regiuni ale membrului inferior (coapsa, gamba și planta). Dezvoltarea plantei continuă în a 5-a săptămână (embrion de 11-13 mm), când este inițiată prima etapă a scheletogenezei prin condensarea mezenchimală, la nivelul tibiei și fibulei. În cea de-a 6 săptămână (embrion de 14-16 mm) planta
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
plantei continuă în a 5-a săptămână (embrion de 11-13 mm), când este inițiată prima etapă a scheletogenezei prin condensarea mezenchimală, la nivelul tibiei și fibulei. În cea de-a 6 săptămână (embrion de 14-16 mm) planta - aflată în continuarea gambei fără angulare dorsală, este divizată morfologic între o zonă preaxială (în care va fi inclus și viitorul talus) și una postaxială, legată de tibie și fibulă. În a 6-a săptămână debutează - la nivelul metatarsienelor condrificarea, cea de doua etapă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
corespunde cu brațul de la membrul anterior și cu coapsa de la membrul posterior. El este format dintr-un singur os, humerusul sau femurul, care se articulează cu centura respectivă; Segmentul mijlociu, numit "zeugopod", care corespunde cu antebrațul la membrul anterior și gamba la membrul posterior, este format din două oase paralele, situate unul pe partea cranială a segmentului - radiusul sau tibia, iar altul, în partea codală - cubitusul (ulna) sau peroneul (fibula); Segmentul distal, numit "autopod", care corespunde cu mâna sau cu piciorul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
tetrapodelor, dar la la urode oasele zeugopodului sunt articulate între ele, iar la anure sudate într-o singură piesă, și anume în cubitoradial și tibioperoneal. Membrele posterioare ale anurelor (broaștelor), adaptate primordial pentru salt, sunt formate din 4 articole : coapsa, gamba, tarsul (diferențiat din autopod) și laba. Membrul posterior la anure prezintă un femur foarte alungit. Tibia și peroneul au concrescut formând un singur os crural - tibioperonealul. Rândul proximal al tarsienelor este reprezentat numai prin două oase: tibialul (astragalul) și peronealul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
membrul posterior cuprinde trei segmente. Primul segment este format de femur, care este îndreptat oblic înainte și capătul său distal formează punctul de sprijin al corpului pe picioare. Segmentul al doilea este format dintr-un tibiotars puternic format din oasele gambei (tibie, peroneu) sudate cu oasele tarsiene proximale (de unde și numele de tibiotars). Tibia este bine dezvoltată și totdeauna mai lungă decât femurul. Peroneul, în schimb, din cauză că piciorul nu execută mișcări laterale și de rotație, s-a redus foarte mult și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Fracturile talusului se întâlnesc în principal la adulții tineri, victime ale accidentelor rutiere (mai ales la motocicliști), la sportivi sau prin cădere de la înălțime. Mecanismul comun de producere al fracturilor de talus este cel de hiperdorsiflexie forțată al piciorului pe gambă și compresiune în cădere de la înălțime cu talusul cuprins între calcaneu și epifiza distală a tibiei. Particularitățile acestor fracturi sunt datorate caracteristicilor anatomice și funcției biomecanice speciale ale talusului, aportului sangvin deficitar, precum și frecvenței mari a complicațiilor tardive de temut
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
15 mai 1855. Revenit în Algeria, la 21 iunie 1856,a fost afectat în Regimentul al 2-lea străin și a luat parte, la 24 iunie 1857 la Bătălia de la Ischeriden, în timpul căreia a fost rănit de un glonț la gamba dreaptă. Dar firea lui vioaie, realismul, darul limbilor străine (Vitalis vorbea curent greaca, bulgara, rusa, turca, araba și franceza), precum și înclinarea spre critica delăsării și relelor decizii i-au atras dușmănia mareșalului Bazaine. Din 3 iunie până în 8 august 1859
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]
-
îmi spuneau că fac de fapt fițe și că nu vreau să mă duc la recalificări, că nu mă doare nimic chiar dacă plângeam de durere în sală și din Ianuarie până în ultima săptămână înainte de primul concurs mi'am tot rupt gamba fiindcă încercăm din răsputeri să îmi revin să ajut echipa la test event . Oare cine a fost nebună care s-a apucat să facă sărituri direct în concurs la recalificări încât era să iși rupă picioarele, numai să mai bage
JOCURI OLIMPICE 2016. Cătălina Ponor, mesaj cutremurător by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/105266_a_106558]
-
Biserica Anglicana și Foișorul de Foc, cu participarea artiștilor și formațiilor din peste zece țări. Pe scenele Festivalului vor fi auzite instrumente precum harpa triplă și harpa gotica, lăuta, teorba, arhilăuta, chitară renascentista, clavecinul, clavicordul, spineta și virginalul, violă de gamba, sopran, tenor, baș, vioară baroca, fidelul sau violă d'amore. Iată ce concerte fac parte din programul Festivalului Îl giardino di Giulio Caccini" (Formația de muzică veche „Faenza" - Franța; 29 Octombrie 2015, Muzeul Național Cotroceni), "The English Muse" (Emma Kirkby
Premieră absolută pentru România, la Festivalul de Muzică Veche București, ediție jubiliară by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101764_a_103056]
-
tibia și fibula) și suprafața articulară tarsiană (talusul); ele sunt acoperite cu un strat de cartilaj hialin. sau articulația gleznei ("Articulatio talocruralis") este o articulație sinovială de tip ginglim (articulație trohleană), situată în regiunea gleznei membrului inferior, care leagă oasele gambei (tibia și fibula), prin intermediul talusului, de scheletul piciorului. Această articulație joacă un rol primordial în mersul omului, asigurând statica și mișcarea membrului inferior, în stațiunea bipedă. Zilnic solicitată, ea este cea mai predispusă articulație la entorse, cel mai adesea la
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]