KorAP: Find »[drukola/base=gară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...638 >

15,944 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta fără poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște rezervată, ceea ce Însemna că Flavius-Tiberius fusese adoptat de micul lor grup constituit cine știe când. Personal cu mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ales acum, În bezna asta. Am putea opri primul tren. Facem un foc pe linie. E singurul personal până la opt, ăsta al nostru. Acceleratul nu-i bun? Îi bun, da' el nu oprește peste tot. Noi am putea sări prin gările de destinație, dar ce fac femeile, copiii și bătrânii? Numai așa ceva să nu fii acum. Sub pielea mea ce se ascunde? se Întreba Flavius-Tiberius. Poate un păianjen respingător. Sau, cine știe, un scarabeu sacru. Sau nimic. Un nimic care, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ani și Își vedeau de drum, tot pe Întuneric, cu gândul la ale lor. Când coborî Flavius-Tiberius, În compartiment rămăsese doar militarul. Dormea sau păzea trenul. Nimeni nu putea ști cu precizie. Misiunile secrete sunt greu de deslușit. 10. În gară, aștepta cuminte un Ikarusz hodorogit. La doi pași de el, sub un felinar hepatic, cu o pătură ponosită petrecută peste șale, o femeie vindea semințe În pliculețe sigilate. Marfă garantată. Pe cap, ca o pisică pe cuptor, avea o broboadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu doi ani În urmă, oprea la linia Întâi un tren cu patru, cinci vagoane din care, uneori, coborau doar controlorii și mecanicul. După mai bine de zece ani de servicii modeste, naveta de Salinae a fost decretată nerentabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
oprea la linia Întâi un tren cu patru, cinci vagoane din care, uneori, coborau doar controlorii și mecanicul. După mai bine de zece ani de servicii modeste, naveta de Salinae a fost decretată nerentabilă și scoasă din traficul feroviar, iar gara a primit de atunci doar trenuri de marfă. Sala de așteptare clasa I a fost transformată În „Bufet-Restaurant”, cea de clasa a II-a În depozit de sticle și diverse ambalaje. Birourile au rămas aceleași. Ca și mutrele funcționarilor: importante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
accidentele și evenimentele neplăcute. Cu o uimitoare prezență de spirit, doamna Übelhart apucă valiza și Îi făcu vânt pe geamul deschis. Purtând numai lenjerie de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă asupra obiectelor Împrăștiate pe peron, apoi Începu să facă semne disperate mecanicului. Acesta, conform unui bun obicei, se uita În urmă până la ieșirea din gară ca nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă asupra obiectelor Împrăștiate pe peron, apoi Începu să facă semne disperate mecanicului. Acesta, conform unui bun obicei, se uita În urmă până la ieșirea din gară ca nu cumva să-i rămână vreun vagon pe loc cum s-a Întâmplat odată. E drept că atunci era beznă În gară și beznă În tren și abia la Salinae a aflat că Îi lipsea ceva din garnitură. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să facă semne disperate mecanicului. Acesta, conform unui bun obicei, se uita În urmă până la ieșirea din gară ca nu cumva să-i rămână vreun vagon pe loc cum s-a Întâmplat odată. E drept că atunci era beznă În gară și beznă În tren și abia la Salinae a aflat că Îi lipsea ceva din garnitură. O frână potrivită și trenul se mai zbârli o dată. Fără pagube materiale sau umane. Parte din călătorii rătăciți În vagoane coborâră să protesteze sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vagoane coborâră să protesteze sau cel puțin să vadă ce se Întâmplă. Unii se gândeau să renunțe la drum, citind ei În această ultimă zdruncinătură un avertisment. Cei mai curajoși au sărit să dea o mână de ajutor șefului de gară care se străduia să repună În oarecare ordine lucrurile din valiza zburătoare. Avea de gând să o Înmâneze personal doamnei de la clasa I Împreună cu un proces-verbal de contravenție. După ce se asigură că pe peron nu mai rămăsese nici o sticluță În afară de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
praf cu mâneca vestonului, apoi se instală comod Într-un fotoliu, convins că totul se va sfârși cu bine și adormi. Alida Übelhart vorbea rar, zâmbind tot timpul, pe un ton concesiv, dispusă să ierte tonul agresiv al șefului de gară. Înțeleg că sunteți asaltat de griji și Îndatoriri, nici puține și nici oarecare, stimate domn. Chiar mă gândeam că numai un om deosebit, un om de excepție, poate ține În mână un nod de cale ferată atât de important. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de excepție, poate ține În mână un nod de cale ferată atât de important. De fapt, eu am... numai să... Știu, nu e cazul să fiți atât de modest. E În afara oricărei Îndoieli că vă așteaptă o carieră strălucită. O gară chiar mai importantă decât aceasta nu v-ar da mai multă bătaie de cap. Aveți prestanța necesară marilor ascensiuni... Sper că și tenacitatea. Șeful se clătina. Vehemența, argumentele, spiritul justițiar Îl părăseau pe rând, se duceau aiurea precum apele unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
materie de preziceri părea indiscutabilă. Simțea nevoia să fie singur, să vadă ce are de făcut, să-și calculeze următorul pas. Înainte de orice Însă trebuia să consulte harta Căilor Ferate Române pentru ca apoi, de comun acord cu nevasta, să-și aleagă o gară pe măsură. În privința gestului meu, continuă Alida Übelhart, vă asigur că n-a urmărit decât să atragă atenția asupra unui lucru minor, cum ar fi bunăoară respectarea cu sfințenie a orei oficiale de plecare a acestei superbe navete. E de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
e pregătit. Nevastă-sa scutura energic o pătură la geamul dormitorului. Îi trimise bezele și Își continuă marșul triumfal spre ușa pe care scria „Șeful stației”. Pe masă Îl aștepta un plic. Îl deschise fără emoții. Acum, răspunderea sa față de Gara Veche era doar un act de bunăvoință. Alte zări Îl chemau. Într-adevăr. Direcția Regionalei S.N.C.F.R. Îl Înștiința că Începând cu data de... va funcționa la Joseni și ca se bucura de toate drepturile transferului În interes de serviciu. 18

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
domnului În cauză, prezentându-l ori de câte ori era cazul: fratele meu, Andrei Morar, merceolog. După studii doar, completa el zâmbind, pentru că, după ocupație, sunt un mic angrosist și un mare comis-voiajor. Coriolan avea să audă aceste cuvinte chiar și pe peronul gării Înțesată de civili și de militari, Înainte ca domnul Andrei, În uniformă, să plece pe front, convins că Între două lupte va putea să-și plaseze la prețuri avantajoase ultimul model de prezervative cu care Își căptușise pereții dubli ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Nu știu, păcatele mele, cum să știu, se tângui librarul În mintea căruia bătrânelul putea ocupa cele mai neașteptate funcții. Mai sus de C.L.D.C. Pe cei de-acolo i-a văzut cu ochii lui când cu transferul de la chioșcul din gară, aici. Cu voia dumneavoastră Însă aș putea să aflu și, cine știe, s-ar aranja ceva... Domnul Petru a primit ordinul de chemare, anunță solemn domnul Zegrea. Nu se poate, șopti gâtuit de emoție librarul. Domnule profesor! Domnule profesor, suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
epocal. Și un pic secret, pe deasupra. Ti l-a spus cineva? Da. Mai Întreabă-l o dată. Nu pot să fac așa ceva. E vorba de onoarea mea de meseriaș. Adică omul trimite o știre, ceva așa: Sosesc vineri ora 16. Așteptați gară. Mesia. Iar eu pierd telegrama. Și Mesia vine. Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Mai Întreabă-l o dată. Nu pot să fac așa ceva. E vorba de onoarea mea de meseriaș. Adică omul trimite o știre, ceva așa: Sosesc vineri ora 16. Așteptați gară. Mesia. Iar eu pierd telegrama. Și Mesia vine. Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
va citi, Însă, În aroma primei cafele din cele trei care Îl ajutau să treacă cu bine deșertul fiecărei zile și va fi, poate, iertat. 2. Feldiu, 15 XII '95 Stimate domnule profesor, Ca de fiecare dată, În drum spre gară, am trecut pe la cimitir. Mormintele alor mei sunt În paragină. Zilele Îmi sunt numărate și trebuie să mă mișc repede. Prin urmare voi vinde tablourile din bibliotecă. Vei fixa singur prețurile și vei avea un comision de 10% din afacere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
puține și bine mascate. Ei fac mereu o mișcare Înainte, asemenea șahiștilor de clasă, cum pe vremuri era și Grațian. Înțelegea Însă În același timp că Iolanda trăise starea de acum a lui Petru, cu o seară Înainte, În Restaurantul Gării vechi unde o zărise intrând să-și cumpere țigări, În drum spre casă, dusă pe gânduri, singură, Înfrigurată. Astăzi Însă era cu totul altă femeie: vie, caldă, energică, tandră sau ironică, voluntară sau bovarică și toate astea se văzură Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Încrucișate, ca Într-o pauză de lucru. Avea un aer preocupat, de care orice musafir neașteptat ar fi trebuit să țină seama și să-și măsoare bine durata vizitei. Atunci de ce nu te-am văzut până acum câteva seri, lângă gară? Pentru că În restaurantul de la Gara veche merg foarte rar. Doar când doresc să fiu remarcată... Tăcu câteva clipe apoi zise: Aici ar fi trebuit să auzi un ha! ha! Nu crezi? Ca În orice dialog idiot care se naște din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de lucru. Avea un aer preocupat, de care orice musafir neașteptat ar fi trebuit să țină seama și să-și măsoare bine durata vizitei. Atunci de ce nu te-am văzut până acum câteva seri, lângă gară? Pentru că În restaurantul de la Gara veche merg foarte rar. Doar când doresc să fiu remarcată... Tăcu câteva clipe apoi zise: Aici ar fi trebuit să auzi un ha! ha! Nu crezi? Ca În orice dialog idiot care se naște din nimic, cu greu, scos parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
căutarea drogurilor. Dintotdeauna, de altfel, Violeta i se Înfățișa ca un depozit clandestin de stupefiante din care lua mai Întâi ea Însăși, Înainte de a le oferi și altora. 7. Se Întâlniră În modul cel mai banal cu putință În Piața Gării. Ne Îmbrăcăm la Abbie Hoffmann? Întrebă ea În loc de salut, după ce Îl studiase din cap În picioare: pălăria neagră din fetru, tunica din piele, jeansul decolorat, ghetele Înalte, prăfuite, cu inscripția „Insulated” și, nu În ultimul rând, geanta de umăr, model

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și se lăsa sedusă fără rezistență. Se juca. Trăia. 8. Toate acestea le vedea doar acum. Dar atunci? Atunci? Atunci vedea profilul de buldog abulic al fostului său profesor de filosofic, fost lector la Academia Militară. Era ora 11. Cafeneaua gării era aproape pustie. Profesorul Își aștepta paharul cu coniac. Răsfoia ziarul local În spatele unei stive de cărți cumpărate pe sub mână de la Lola. Răspunse cu „Salve!” salutului politicos al fostului său elev, celebru pentru a fi urmat liceul minier când cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
doar Mica publicitate. Pentru că nu era politizată. Apartamentele se schimbau pe o mașină Dacia 1310 cu Îmbunătățiri. Uneori și casele, În acest caz, Însă, apărea și mențiunea „plus diferența”. El locuia Într-un apartament modest de două camere În zona gării, dar s-ar fi mutat oricând pe Hollosi Simon, să crească un câine, să ude magnolii și să-l citească pe Heidegger. Știa totul despre filosoful german, dar el Însuși nu amintea prin nimic de el. Ca și cum nimic din ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la poștă În Aarhus În urmă cu o lună. Bine că a ajuns. Cafea n-ați primit, constată cu năduf funcționara de la colete externe. Se pare că nu, zise el cu o falsă părere de rău. Știa Însă că la gară va bea un nes. Ceea ce și făcea. Citiți degeaba, dacă nu beți o cafea ca lumea, zise funcționara și Îl puse să semneze un borderou. Ar fi fost o dimineață obișnuită, dacă nu ar fi fost explozia. Barmanul de la Solferino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]