2,575 matches
-
gândul că îți aparține; după care a venit scadența și acum nu mai e al tău. Probabil că de aceea Lucian n-a mai vrut să treacă s-o vadă pe domnișoara Saicovici. Nu din cauza prăpastiei dintre generații. Ci fiindcă garsoniera ei prea era aproape de apartamentul părinților, unde locuiau acum niște străini. La doar doi pași se afla ușa lor, atât de familiară. Ușa aceea pe care mama se dusese s-o descuie pentru ca vecinii să aibă acces în cazul cel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vigilent și drepți, cu o mână pe pușcă și alta pe vipușcă și cu ailaltă liberă să-și salute superiorii care vin în control. Saluuut! POVEȘTI DE SUCCES : LEUL DOAMNEI PÂRȚAK Leul adoptat de familia Pârțac nu mai încape în garsonieră. Meritul îi aparține în totalitate domnului Hanibal Pârțac care, având apartamentul aproape de calea ferată, de câte ori fluieră trenul crede că e poliția și suflă în leul gonflabil. Acesta, în ciuda alcoolemiei ridicate, refuză să se înverzească, continuând să crească ca și ficatul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
peșterii. 21. Ultima oară l-am văzut pe "unchiul George" când avea nouăzeci de ani. Sătul să trăiască singur ― mătușa Terica murise demult, iar verii mei, Matei și Norița, se exilaseră amândoi ― vânduse cea mai mare parte a mobilierului din garsoniera unde locuia și se hotărâse să plece în Italia, la Norița, stabilită la Adria, o mică localitate aflată undeva lângă Rimini. Obținuse pașaportul și vizele, Norița sosise să-l ia. Garsoniera era acum aproape goală. Rămăseseră (deși poate că și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
amândoi ― vânduse cea mai mare parte a mobilierului din garsoniera unde locuia și se hotărâse să plece în Italia, la Norița, stabilită la Adria, o mică localitate aflată undeva lângă Rimini. Obținuse pașaportul și vizele, Norița sosise să-l ia. Garsoniera era acum aproape goală. Rămăseseră (deși poate că și acestea erau vîndute) un pat, pe care stăteam, fiindcă nu mai exista nici un scaun, biroul, prin rafturile căruia "unchiul George" scotocea după hârtii vechi, o mică bibliotecă fără cărți și o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vrea să ne vedem într-o chestiune foarte importantă pentru ea. Am mers cu metroul de mi-a venit rău, până pe la Apărătorii Patriei. Am găsit blocul, am urcat pe scări în putoarea ghenelor revăr sate, am intrat într-o garsonieră care duhnea intens a tocană și am pupat-o pe Irina, care avea același miros pe obraji și în păr. Purta un capot cu floricele. N-am vrut să mănânc, trebuia să-mi rezolv pro blema. Cu un fel de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mi le închi puisem nu simțeam decât o scârbă intensă de la mirosul de tocană, ciudă că terminasem din prima clipă și mai ales dezgust pentru tot ce ținea de acea du pă-amiază, pentru femeia dizgrațioasă și duhnitoare de lângă mine, pentru garsoniera cu pereții strâmbi, până și pentru cerul de amurg transpirând prin perdeaua de la geam. Nu mă puteam gândi decât să plec mai repede de-acolo și să n-o mai văd nici odată pe Irina. Ea dispăruse la veceu pentru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în realitate pe Nana, personajul meu din nuvela „REM“. Fusese o tipă pe care nici n-o cunoșteam, cu care avu sesem o aventură de-o singură noapte - o agățasem la un cenaclu și, spre surpriza mea, ajun sesem în garsoniera ei fără multe fa soane -, dar din asta se desfăcuse ceea ce cred și azi că e textul cel mai bun scris de mine vreodată. N-am mai văzut-o de-atunci deloc, timp de nouăsprezece ani, când, vinerea trecută... Mă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pentru mine destul de important. Am primit actele de la firmă prin poștă și urma să primesc apoi și un contract pe care să-l semnez și să-l returnez însoțit de o scrisoare de mulțumire. Prietena mea se mutase într-o garsonieră și ne cam certasem puțin. Ea începu prima, cu o agresivitate infernală, tunând și fulgerând cu dispreț asupra tuturor bărbaților din lume, pe mine așezându-mă pe primul loc. Mă făcuse încrezut, afemeiat, snob, egosit. Seara, când m- am dus
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Plângeam în fiecare zi și îmi venea să-i scot pe toți afară, dar nu reușeam, pentru că nu reușeam eu să am grijă de copil. Lucrurile au evoluat. Părinții mei m-au ajutat foarte tare. Tatăl copilului a plecat în garsoniera părinților, iar părinții au rămas cu mine și cu Alexandru, care urla tot timpul de mama focului. Pe urmă am început să discutăm cum să-l hrănim. Pe vremea aceea era un fel de lapte praf, Humana, care era mai
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
cu ciocanul în cap un bebeluș. Munca mea era o mare provocare. Și salariul era bun. Locuiam încă în apartamentul lui Angelo, dar îmi plătisem datoriile pe care le aveam la el și mă gândeam să mă mut într-o garsonieră boemă la Paris. Să îmi regăsesc reperele, cenaclurile, artiștii. Beri cu noii prieteni pe malul Senei, concerte prin subsolurile din centru, piese de teatru, conferințe de psihanaliză, magazine cu haine frumoase pe care puteam să mi le cumpăr. Într-o
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
cu doctorul? Eram la urgențe. Gândește, Viviana, gândește, ia cele mai bune decizii, ia decizia perfectă ! După trei zile de stat la urgențe, am ieșit să-mi cumpăr un rând de haine de schimb. Îmi era frică să merg până la garsoniera noastră închiriată. Am auzit clopotele unei biserici. Dacă o să moară pentru că eu nu mai cred în Dumnezeu? Dacă o să moară singur, cât eu mă rog în biserică? Numai asta nu, să nu moară singur ! Am făcut totul exact cum trebuia
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
am stat acasă, în studioul miniatural din Avenue de Granges-Paccot 4, refăcând bagajul de câteva ori, pândind cu angoasă contracțiile și urmărind pe ceas, cu Cla, îndesirea lor. Cea mai mare grijă a mea era salteaua : tot ce e în garsonieră e închiriat, așadar compromiterea saltelei prin „ruperea apelor“ (când citeam asta în manualele de puericultură îmi suna a „topirea metalelor“) ar fi fost un dezastru. Vorba aia : „Să nu dați la oglinzi, că sunt cu chirie“. Se pare însă că
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
Lucian Dan Teodorovici - Cu puțin timp înaintea coborârii extratereștrilor printre noi Florin Lăzărescu - Trimisul nostru special Mariana Gorczyca - Cheful nu se organizează, vine de la sine Tudor Lavric - Necăsătoriții Doina Ruști - Zogru Cora Flavian - Marta sau etiologia inconturnabilului eșec Antoaneta Zaharia - Garsonieră în centru Dan Miron - Scândurica Maria Manolescu - Halterofilul din Vitan Cezar Paul-Bădescu - Luminița, mon amour Răzvan Rădulescu - Teodosie cel Mic Ana Maria Sandu - Fata din casa vagon Victoria Comnea - Manuc Filip Florian, Matei Florian - Băiuțeii (ediția a II -a) Dan
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu mă ocoliți. Sânt totdeauna încîntată să ofer o ceașcă de ceai prietenilor mei. ― Nu ne-ați spus noua dumneavoastră adresă, râse Cristescu. ― Dumnezeule! Mi-e greu să-mi dau seama de ce am fost convinsă că o cunoașteți. Am o garsonieră pe Strada Toamnei 16-B. Acum, vă rog să mă iertați. A început slujba. Înșfăcă sacoșa și intră în capelă. Maiorul se întoarse spre inspector. ― Ei, cum vi se pare? ― Hm, cred că, într-adevăr, l-am cunoscut pe abatele Brown
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic, ca și cum ar fi parcurs drumul într-o mașină. A patra, a cincea, a șasea cifră... Prin fața ochilor i se perindară statuia Pache, Foișorul, străduța îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă în vitrina șifonierului. ― Mda... ― Domnul Raul Ionescu? ― Greșeală! ― Încă o greșeală
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ta. Domnul Raul Ionescu începuse să se gândească la necessaire-ul de pușcărie, încă de pe vremea când noi locuiam în Crăiței. Sânt convinsă că și Mirciulică își mai amintește cât ne zbăteam să găsim o altă locuință. Și chiar găsisem o garsonieră convenabilă într-un cartier liniștit. Familia Iorgulescu intenționa s-o închirieze pentru un an. Ții minte, draga mea, pertractările ajunseseră destul de departe când din senin ți-au restituit aconto-ul anunțîndu-te că problema nu mai e de ac-tua-li-ta-te. Aceasta te-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu mai e de ac-tua-li-ta-te. Aceasta te-a pus serios pe gânduri și am toate motivele te să felicit pentru că n-ai abandonat chestiunea așa cum ar fi procedat în locul tău majoritatea persoanelor pe care le cunoști. Ai supravegheat câteva seri garsoniera și... Doamne sfinte! Îmi vine și acum să râd când mă gândesc ce ochi ai căscat recunoscîndu-l pe domnul Ionescu. Fotografia lui fusese publicată în Informația, la rubrica aceea cu hoți. Miliția îl căuta de câteva luni. Ca să fiu cinstită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de conveniență maiorul. Mult mai comod decât dincolo, nu? ― Oh, fără îndoială... Cafeaua vă las s-o preparați singur. Aici aveți zahărul și frișca. Trebuie să luați o bucată de cozonac. L-am cumpărat la Capșa. Ce spuneam? A, da... Garsoniera desigur oferă avantaje, nu trebuie să ții seama de bucătărie și în special la baie de programul celorlalți... Eu și Mirciulică am ajuns din cauza asta să ne facem pur și simplu de cap. Ne culcăm la ore imposibile și uneori
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
planul tău eșua în mod la-men-ta-bil. Recunoaște însă că te bucuri pentru bietul băiat. Nu, n-ai fost niciodată egoistă!" Puse paharul pe masă exclamând îmbujorată: ― Bine că mi-am adus aminte! La noi în bloc s-a eliberat o garsonieră. Credeți că m-aș putea ocupa eu ca să-i fie repartizată? Mi-ar plăcea să-i fac o surpriză. ― Presupun că da. Interesați-vă în orice caz la I. A. L. O privea lung, zâmbind mereu." Joacă admirabil, mizează pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar spune orice ca să ademenească o femeie acasă, nu-i așa? Dacă era un ucigaș În serie? Dacă era, pur și simplu, un mare mincinos? Dacă nu exista nici o casă În Malibu, doar un apartament cu un dormitor sau o garsonieră cu o singură canapea? Atunci trebuia să doarmă pe plajă. Dar dacă nu exista nici o plajă? Nu era decât un necunoscut pentru ea... putea să o violeze. Totuși, de ce ar fi violat un bărbat atât de charismatic o femeie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am plecat doar cu două valize. Nu i-am cerut nici un ban. Proprietara imobilului În care m-am dus să locuiesc, o doamnă minunată, a fost mișcată de povestea mea. Ghici ce a făcut, spre uimirea mea? Mi-a mobilat garsoniera cu diverse lucruri de pe la ceilalți chiriași. Totul - covor, canapea, postere, casetofon, veioză, masă, scaune... nimeni n-ar fi făcut așa ceva În Europa. Cred că nici mulți oameni de-aici, din State, n-ar fi făcut asta. Ce poveste! Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aș crește un copil, se gândi ea. Privind-o pe Desert Rose cum mângâie pisicile, ca o mamă, ca o iubită și ca o prietenă, buna dispoziție Îi pieri. Așa va fi viața ei peste zece ani? Singură Într-o garsonieră Închiriată, fără soț, fără copii, fără familie, trecând de la un bărbat pe care nu-l iubea la următorul, de la un coleg de apartament la următorul, de la un contract TV la următorul? Și căutându-și refugiul În Prozac, pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o bănuială c-o să-mi spui. — Ne-a furat doar cel mai bun client! Lui Ronnie Newlands i s-a făcut o ofertă pe care n-a putut-o refuza și își mută afacerea - fiecare apartament de vis și fiecare garsonieră cât o cutie de chibrituri - la inamic. Stevie trebui să admită că era o lovitură cruntă. Știa la fel de bine ca și Fran cu ce eforturi se ținea Citizen pe linia de plutire. O rafală ca asta putea să-i scufunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Deci, dacă vorbim despre fapte, nu vorbim decât despre cele care sunt condamnate. Cele care sunt în anchetă, nu vorbim. Sunt din familie foarte amărâtă. Fără bani, eu știu... nu puteam să spunem că n-avem casă, dar era o garsonieră, nu era o casă. Să stai cinci inși într-o garsonieră! E cam greu. Încă doi frați. Și mai erau și certuri în familie. De la nimicuri. Deci nu pot să spun că erau niște motive întemeiate pentru ei, ca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunt condamnate. Cele care sunt în anchetă, nu vorbim. Sunt din familie foarte amărâtă. Fără bani, eu știu... nu puteam să spunem că n-avem casă, dar era o garsonieră, nu era o casă. Să stai cinci inși într-o garsonieră! E cam greu. Încă doi frați. Și mai erau și certuri în familie. De la nimicuri. Deci nu pot să spun că erau niște motive întemeiate pentru ei, ca să facă ceea ce făceau. Dar, oricum, majoritatea cazurilor din familie pleacă. Știu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]