2,190 matches
-
și T. Teodorescu-Braniște; din 1945, a condus singur marele cotidian. A făcut parte și din conducerea ziarului „Dimineața”. În 1922, a dirijat „Lupta”, împreună cu Em. D. Fagure. A colaborat la numeroase alte gazete din țară. B. a fost unul dintre gazetarii proeminenți din România celei dintâi jumătăți a secolului al XX-lea. S-a remarcat prin varietatea cunoștințelor, temeinicia lor și, mai ales, prin cumpătarea tonului, prin seriozitatea și civilitatea argumentării. A ameliorat calitatea articolului cotidian printr-un stil curat, chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285863_a_287192]
-
a și tradus o piesă, Pui de dragoste de Arthur Schnitzler (în 1907), iar în creionarea unor profile de oameni politici ai vremii (precum al lui N. Titulescu) a strecurat pagini de savuroasă memorialistică. Nu s-a arătat niciodată un gazetar grăbit în concluzii, mai ales când s-a referit la operele literare. T. Maiorescu și C. Dobrogeanu-Gherea i-au fost mentori recunoscuți, fără ca el să se situeze cu totul de partea unuia dintre ei. Afinitățile ideologice l-au impulsionat să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285863_a_287192]
-
multor apariții literare din străinătate, scriind onest și competent. SCRIERI: N. Titulescu, București, 1945. Repere bibliografice: T. Arghezi, Scrieri, XXIV, 184-189; Eugen Herovanu, Orașul amintirilor, București, 1936, 257-258; G. Călinescu, Lucruri de îndreptat, „Națiunea”, 1948, 534; A. P. Samson, Memoriile unui gazetar, București, 1979, 75-76, 277-278; Mirodan, Dicționar, I, 227-230; Opriță, Anticipația, 28. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285863_a_287192]
-
de semidocți, obedienți și ciolanagii. Ei numesc pe cei care au protestat în Piața Universității, sau în altă parte, „ciumpalaci și viermi” După cum vedeți, stimați cititori, vocabularul grotesc, trivial, este permanent folosit ca și al jupânului care îi numește pe gazetarii ce nu-i ridică osanale, „găozari, sau țigani împuțiți”. Probabil, că șefii statelor din cadrul U.E. și chiar președintele american, Barack Obama ar trebui să se inspire din limbajul colorat al lui Traian Băsescu și al celor din anturajul său. Când
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
ele. Prin mijlocirea prejudecății, datoria omului devine parte a naturii sale". Conservatorismul nu refuza noul, implementarea ideilor liberale, ci preluarea cu moderație a acestora, nu pleda pentru excludere, ci pentru includerea lor, dar cu o viteză adecvată. Nu altfel gîndea gazetarul Eminescu, un conservator liberal consecvent și autentic. Între fondatorii liberalismului clasic aflăm pe Humboldt (1767-1835), Benjamin Constant (1767- 1830) și John Stuart Mill (1806-1873). Și ei, ca o ironie, au fost, precum omologii lor conservatori, la fel de moderați și flexibili. John
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
finanțe bune: aceasta este un lucru cunoscut de toată lumea; asemenea, fiecare om cu judecată știe că o rea și neregulată situație finanțiară a unei țări nu se poate îndrepta numai cu fraze și cu epitetele banale cu care o clasifică gazetarii oficioși, ci cu introducerea regularității și ordinii reale în visterie. Apoi sistemul guvernămîntului reprezentativ se întemeiază pe rațiunea necesității ce o are statul ca guvernul să fie totdeauna pus sub controlul reprezentării naționale, mai cu seamă întru cît privește manipulația
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
iunie 2009 Se vor împlini în acest an, pe 15 iunie, 120 de ani de la trecerea în veșnicie a lui Mihai Eminescu. Acest moment de aducere aminte ar putea fi un bun prilej de a menționa rolul jucat de un gazetar onest la un ziar de partid, necruțător implicat în treburile cetății și, mai ales, de a schița câteva dintre coordonatele care îl fac pe Poet, și azi, "omul deplin al culturii românești", așa cum, pedagogic, exagera Constantin Noica în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Conta, ministru al Instrucțiunii Publice în cabinetul liberal al lui Brătianu, a fost acuzat de drenare de fonduri publice pentru finanțarea unui ziar liberal la Iași (vezi "Afacerea Conta- Panu"). Oricât de controversate ar putea părea astăzi temele politice ale gazetarului Eminescu, integritatea sa morală și profesionalismul vor rămâne repere ale meseriei în spațiul nostru, iar lecția onestității și expresivității stilului său își va păstra actualitatea. Și exemplele ar mai putea continua. Model complex și fascinant, "omul deplin al culturii românești
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Mihai Eminescu: sunt reproduse Doina și poemul Lui Eminescu de D. Anghel și St. O. Iosif. Cezar Petrescu semnează eseul Poetul durerilor noastre, Tiberiu Crudu scrie articolul Înrâurirea literaturii populare asupra lui Eminescu, Mihai Ciutea articolul Eminescu, cugetător politic și gazetar, iar Mihail I. Țupa dă evocarea După 45 de ani. Tiberiu Crudu, prezent fără întrerupere în R., publică în prima serie schițele Ispita, premiată la concursul „Vieții literare” din București, și Dezlegare. Lucia Oprescu îl evocă pe Emil Gârleanu, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289360_a_290689]
-
MUREȘIANU, Iacob (28.XI.1812, Rebrișoara, j. Bistrița- Năsăud - 29.IX.1887, Brașov), gazetar și autor de versuri. Trăgându-se, ca și vărul său, poetul Andrei Mureșanu, dintr-o veche familie maramureșeană, M. era al treilea copil al Anastasiei (n. Făgărășeanu) și al preotului greco-catolic Ioan Mureșanu; o tradiție preoțească există și în linie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
autorii trec pe lângă marile tragedii. Jurnalul lui Camus uimește prin totala opacitate și printr-o inexplicabilă insensibilitate la ororile petrecute, sub ochii autorului, În plin război. În loc să descrie - așa cum ne-am fi așteptat din partea unui scriitor dublat de un frenetic gazetar - tragediile la care era martor, el se limitează să noteze schimbările atmosferice, fascinat de uluitorul soare mediteraneean. Exemplele, luate aproape la Întâmplare, confirmă cu o suspectă regularitate, simptomul: 22 decembrie. Ceaușescu și nevasta lui fug cu elicopterul, de groaza huiduielilor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ȘICLOVANU, C.[oriolan] I.[ancu] (5.II.1908, Brăila - 25.III.1953, București), poet și gazetar. Este fiul Lucreției și al lui Nicolae Șiclovanu, care avea studii de inginerie la Budapesta și venise în Regat de la Arad. Urmează clasele primare la Brăila și la Sulina, unde tatăl său funcționa ca membru al Comisiei Europeane a Dunării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
T. Stamatiad, Al. Constantinescu, Tiberiu Vuia, Al. Popescu-Negură. A mai colaborat la „Revista Liceului «Sf. Sava»” și la „Revista literară”. În perioada bucureșteană Perpessicius îl încurajează, publicându-i versuri în ,,Universul literar” (1925-1927), de asemenea e prezent în cenaclul lovinescian. Gazetar profesionist, membru al Sindicatului Ziariștilor din București, parcurge treptele acestei cariere de la corector până la secretar de redacție și redactor la periodice precum ,,Facla”, ,,Adevărul”, ,,Omul liber”, ,,Capitala”, ,,Curentul”. Mai trimite versuri la ,,Azi”, ,,Cetatea literară”, ,,Herald”, ,,Abecedar”, ,,Radical”, ,,Viața literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
partidei adverse, în intervalul de o oră și jumătate, este proclamată triumfătoare de către arbitrul jocului, în aclamațiile partidei învinse. „ Această mostră de regulament al acelui joc, hibrid, de fotbal amestec de fotbal și rugby denotă precaritatea cunoștințelor despre fotbal ale gazetarilor sportivi din acele vremuri. La Timișoara, în 1899, aveau loc câte două meciuri pe săptămână, de teama de a nu fi furate porțile care erau cărate mereu la spațiul de joc (aflat pe „Câmpul Târgului”, de pe Calea Aradului de azi
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
ȘTEFANOPOL, Al.[exandru] (21.XII.1891, Roșiori de Vede - 29.X.1974, București), prozator și gazetar. Este fiul Alexandrinei și al lui Constantin Ștefanopol. Absolvent al Școlii Naționale de Silvicultură de la Brănești-Ilfov, și-a desfășurat activitatea de inspector silvic în zona Horezu. A debutat în 1916, cu o recenzie, la „Revista critică”, continuând cu articole social-politice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
cronici teatrale la „Cartea vremii”, al cărei director era (1918), semnând și cu pseudonimele Ioachim Movilă, Ion Stânjenaru. Sporadic, îi mai apar proză sau articole și în alte periodice, între care „Adevărul literar și artistic”, dar după 1936 devine un gazetar cunoscut, prin colaborările de la „Viitorul” (unde iscălea Stephan C. Paul) și, îndeosebi, ca redactor la ziarul „Semnalul” (1945), în care scrie numeroase articole sociale. Deși debutează editorial în 1937, cu o culegere de crochiuri în proză, Dintr-un vârf de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
Sadoveanu ținută la Pașcani și la mănăstirea Neamț și, pe de alta, remarcile Caterinei, la studioul de televiziune unde lucrează. Se adaugă multe rememorări, paranteze, incizii în timp. Ironia, sarcasmul ating cote înalte, obiectul lor fiind figuri universitare compromise, scriitori, gazetari, editori care după 1989 își alcătuiesc altă biografie. Oportuniști, colaboratori ai Securității, rapsozi ai realismului socialist, disidenți cu sprijin oficial, proletcultiști notorii, comuniști care s-au transformat în „comunitari”, o faună pe care U. o înșiruie cu migală de entomolog
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
ilustrată și prin abundența de termeni tehnici. Dar și în această ipostază, în definitiv de al doilea plan, apar unele dificultăți. Adevăratul intelectual acceptă cu greu să primească ordine, să scrie la comandă, să fie tratat ca un simplu articlier, gazetar oarecare, salariat sau plătit cu bucata etc. în principiu, el scrie doar când are ceva de spus, nu prin dispoziții telefonice. Fără îndoială, lupta politică cere o anume disciplină și organizare. Dar se pot semnala și cazuri când, în provincie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ȘIȘMANIAN, Ara Alexandru (26.I.1951, București), poet. Este fiul Ecaterinei Șișmanian (n. Erițpohanov), traducătoare, și al lui Takor Șișmanian, gazetar. Urmează, la București, Liceul „Gh. Lazăr” și Facultatea de Limbi Orientale, secția hindi, unde îi este profesor Sergiu Al-George; teza de licență are ca obiect sacrificiul vedic. Colaborează cu cronici și studii la „Luceafărul” și „Steaua”, sub pseudonimul Alexandru Romașcanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
CĂLIMAN, Valeria (24.III.1901, Lugoj - 18.VI.1992, Brașov), memorialistă. Este fiica Mariei (n. Boamben) și a gazetarului Valeriu Braniște. Face școala primară (1908-1912) și liceul (1913-1918) la Lugoj, urmează Facultatea de Filologie Romanică a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, devenind profesoară de limba și literatura română la Liceul „Marianum” din Cluj (1923-1926), la o școală profesională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
și umor, dublate de o firească înțelegere și simpatie față de destinele oamenilor de rând, câteva portrete de evrei, surprinzând mentalitatea lor specifică. Experiența de ziarist se simte puternic aici, ca de altfel în toate scrierile lui L. Stereotipiile și procedeele gazetarului zădărnicesc de multe ori tentativele romancierului de a ajunge la psihologia personajelor. Pamfletul copleșește narațiunea, instalând un echilibru șubred între artă și șarja grotescă, iar pe alt plan ducând la distorsionarea adevărului despre oameni și evenimente. Autorul transcrie în multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
Frédéric (29.III.1849, Tonnerre, Franța - 30.IV.1907, București), ziarist și cronicar dramatic. Gazetar francez cu studii de drept, fondator al unei publicații literare, „L’Avenir” (1868), colaborator la ziarele „Le Gaulois”, „Le Figaro” și redactor la „La Cloche” și „Le Corsaire” (în ale cărui pagini era prezent și Baudelaire), D. publică, în 1870
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
detractor al lui I.L. Caragiale. Într-o cronică din „Românul” (1879), dramaturgul era acuzat de imoralitate, iar comedia O noapte furtunoasa calificată drept o „piesă de scandal”, plină de obscenități. Nedreaptă critică s-a reluat în „L’Indépendance roumaine” (1884). Gazetarul, care prețuia teatrul eroic și susținea cultul ideilor nobile, al „înălțării sufletului”, era iritat de ironia lui Caragiale față de „cele sfinte”, de scepticismul dramaturgului care nu aducea în scenă nici un personaj cinstit. O singură figură îi apărea aureolata de idealitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
grupări atât surse de creație, cât și forțe mobilizatoare pentru culturalizarea maselor, în timp ce presa locală este deocamdată "singurul fapt real de cultură al provinciei românești". Și Eliade percepe provincia ca pe un "tărâm virgin" ce merită explorat de către scriitorii și gazetarii locului ce ar oferi astfel adevărate lecții de "realism al peisagiului natal". În aceeași manieră se exprimă Mircea Streinul care, pornind de la exemplul grupării Iconar, consideră că grupările culturale locale sunt scene de afirmare a valorilor românești într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
, I.[on] L.[uca] (30.I.1852 sau 1.II.1852, Haimanale, azi Ion Luca Caragiale, j. Dâmbovița - 22.VI.1912, Berlin), prozator, dramaturg și gazetar. Bunicul lui C., un oarecare Ștefan, venise în țară odată cu domnitorul Ioan Gh. Caragea, de la care își va fi tras și numele de Caragiali. Dintre cei trei fii, Luca, Costache și Iorgu, cel dintâi, Luca, și el actor o vreme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]