4,992 matches
-
Tehnică I.O.R., tov. Silvaci aduce mulțumiri scriitorilor pentru prezența lor În mijlocul muncitorilor și roagă pe poeți să vină mai des, dând În același timp sfaturi tinerelor talente, care se afirmă din rândurile muncitorimii. Un asemenea talent este tov. Geantă de la I.O.R. care a scris câteva poezii cu reale calități. Tov. Baer a ridicat problema stilului, arătând că mulți dintre muncitori nu Înțeleg unele cuvinte sau flori de stil exagerate. «Scrieți pe Înțelesul nostru, tovarăși scriitori - a spus
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nuvelă Premiul I: Ștefan Gheorghiu, pentru nuvela Rotița. Premiul II: Gheorghe Ionașcu, pentru nuvela Într-o fabrică de cherestea; Bela Karoly, pentru nuvela În fața porții (1.maghiară). Premiul III: Aurel Mihai, pentru nuvela Vin apele. Pentru poezie Premiul I: Petre Geantă, pentru poezia Privesc la Medalia Muncii. Premiul II: Dragoș Vicol, pentru poezia Un tapițer Închină un poem lui 11 iunie; Szabadosz Eva, pentru poezia Paznicul de uzină (1. maghiară). Premiul III: Teodor Anastasiu, pentru poezia Ghica al Jeanei, Eller Elemer
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
277, 320, 323, 331, 336, 337, 343 Galaction, Gala 9 Galan, V.M. 12, 65, 67 Gavril, Mihail 30, 50, 73, 214, 222 Găină, G. 26 Găitan, Maria 222, 277 Găzdaru 239 Gârnea Al. 78, 93, 95, 96 Gârneață, Constantin 77 Geantă, Petre 64, 74, 93 Georgescu, Mihai 217 Georgescu, Paul 67, 92, 93, 121 Georgescu, Teohari 307 Gerea Voinescu Ion 52 Gheorghe din Moldova 117, 118 Gheorghe, Petre 307 Gheorghiu-Dej, Gheorghe 72, 180, 279, 284, 290, 307, 309 Gheorghiu, Mihnea 41
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
barul din Baltimore pare a se petrece într-un budoar. Sedus de frumusețea femeii, polițistul comite imprudența de a se comporta ca un gentleman. Dar în timp ce o ajută să se îmbrace, Helen s-a întors, a scos un pistol din geantă și l-a împușcat de trei ori prin paltonul pe care acesta i-l ținea. Mai puțin vital decât în The Big Sleep, Marlowe are, parcă, mai mult timp pentru a-și consolida propriul univers domestic. El simte nevoia unei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu durere toate urmele pe care zâmbetul nu mai izbutea să le șteargă: dâra aceea argintie care se lărgea în părul tău, vena care imprima pe tâmplă un fin desen vinețiu... Ai întrerupt privirea aceea, prea insistentă, desigur, scoțând din geantă un ziar: „Citește asta...“ Era o coloană îngustă, care anunța moartea unui anume Grinberg, opozant sovietic ce-și petrecuse câțiva ani în lagăre, fusese expulzat în Occident, colaborase la o stație de radio disidentă. Ziaristul preciza că Grinberg murise la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să înainteze fără să tragă, pentru că germanii se apărau în spatele prizonierilor și că din două sute de oameni dintr-o companie, nu mai rămâneau decât vreo zece, la sfârșitul luptei... Cuvintele astea inutile au fost întrerupte de soneria unui telefon din geanta cuiva. Începură cu toții să-și pipăie buzunarele, să scotocească prin genți. Cineastul își dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și că din două sute de oameni dintr-o companie, nu mai rămâneau decât vreo zece, la sfârșitul luptei... Cuvintele astea inutile au fost întrerupte de soneria unui telefon din geanta cuiva. Începură cu toții să-și pipăie buzunarele, să scotocească prin genți. Cineastul își dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând să mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am străbătut curtea de la un capăt la celălalt, am trecut pe lângă lumea îngrămădită în jurul unei perechi proaspăt căsătorite. Vedeam oaspeții, cu o acuitate care făcea să mă doară ochii: mâna unei doamne, degete cu vene umflate, încleștate pe o mică geantă de lac, antebrațele goale ale miresei, o piele trandafirie, ca de găină, ochiul închis, ca în somn, al tânărului care filma ceremonia cu un mic aparat. Totul părea atât de necesar și de absurd, în grupul acela care se îndrepta
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
omul ăsta de afaceri, în costum de culoare închisă, care înșiruie într-o singură mișcare rapidă zâmbetul rece al salutului, apăsarea mânerului de alamă al ușii turnante și părerea exprimată printr-o scurtă constatare categorică: „Va trebui să ne lăsăm gențile la biroul de la intrare, au instalat un detector de metale.“ O dădea deja pe a lui funcționarului. Intrând în birou, făcu rapid un semn cu capul spre cei doi bărbați care tocmai mutau niște cutii voluminoase: „Îmi cer scuze pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de vedere genetic, biciclista era asiatică. Părul negru Îi era ca o claie. Purta un hanorac scurt, verde-oliv, pantaloni de schi negri, evazați, și o pereche de pantofi maro care semănau cu ghetele de bowling. În coșul bicicletei era o geantă de aparat foto. Aveam o bănuială că e americancă. Din cauza bicicletei retro. Crom și turcoaz, cu niște aripi late ca ale unui Chevrolet, roți ca de roabă, și părea să aibă cel puțin patruzeci și cinci de kile. Un moft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ori, de parcă ar fi exersat aria, și apoi vocea ei atinge o notă pe care nici unul dintre ei n-o mai auzise Înainte și Își dau seama că doamna Bidzikian n-a cântat de fapt nici o arie. ― Rose, adu-mi geanta. ― Nu, Nishan, obiectă soția lui. Dacă te văd ieșind, o să-și dea seama că ne ascundem. ― N-o să vadă nimeni. Desdemona percepu flăcările mai Întâi ca pe niște lumini pe carenele vaselor. Tușe portocalii scăpărau deasupra nivelului apei pe nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să primească cu Împrumut o rochie cu decolteul adânc. ― Pune-ți asta și n-o să observe nimeni cum vorbești engleza, spuse ea. Dar Desdemona plecă spre tramvai Într-una din rochiile ei simple, gri cu buline maro. Pantofii, pălăria și geanta erau toate de un maro aproape asortat. Deși le prefera automobilelor, Desdemonei nu-i plăceau nici tramvaiele. Avea probleme când era vorba să deosebească liniile Între ele. Tramvaiele cu toane, mânate de duhuri nevăzute, făceau Întotdeauna viraje neașteptate și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tramvaiele cu toane, mânate de duhuri nevăzute, făceau Întotdeauna viraje neașteptate și se trezea În cartiere necunoscute ale orașului. Când se oprise primul tramvai, strigase la vatman: ― Centru? Acesta dăduse din cap. Se urcase, rabatase un scaun și scosese din geantă adresa pe care o notase Lina. Când trecuse controlorul, i-o arătase. ― Strada Hastings? Acolo vrei să ajungi? ― Da. Strada Hastings. ― Mergi cu tramvaiul ăsta până la Gratiot. Apoi iei tramvaiul de pe linia Gratiot pe direcția centru. Și cobori la Hastings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
școală ne-am fi simțit ciudat vorbind Împreună, dar aici nu ne vedea nimeni. Într-un cadru mai larg, În lumea de-afară, eram mai degrabă asemănătoare decât diferite. Amândouă eram adolescente. Amândouă eram din suburbii. Mi-am pus jos geanta și m-am apropiat de canapea. Obiectul Își băgă țigara Tareyton În gură. Punându-și palmele de-o parte și de alta a picioarelor Încrucișate, se ridică, de parcă ar fi levitat ca un yoghin, și se trase la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hainele Închise la culoare, o bluză albastră, cu gâtul drept, cămășile Lacoste și reiații. Am abandonat și sutienul. Deocamdată mi-am păstrat șosetele și ciorapii și mi-am luat trusa de toaletă cu totul. Când am terminat, am căutat În geanta lui Milton banii pe care-i ascunsese acolo. Teancul era destul de mare, ajungând la aproape trei sute de dolari. Vina nu Îi aparținea numai doctorului Luce. Îl mințisem În legătură cu multe lucruri. Decizia lui se bazase pe informații false. Dar nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Viol? — Nici măcar tentativă. Și nici n-a fost furat ceva, după cîte știm. Articolul apărut În dimineața asta În La Tribune e destul de exact. Într-un sertar, am găsit cinci bancnote de o sută de franci. Asasinul a scotocit În geanta victimei și conținutul a fost Împrăștiat pe jos, inclusiv patru sute de franci În bancnote de zece și de douăzeci, precum și mărunțiș și un abonament la teatrul de la Grand Casino. — Casa fusese cumpărată de mult timp? — De nouă ani. Atunci venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lăsînd impresia că-și spuneau confidențe, deși se cunoșteau doar de cîteva zile. Cine știe? Poate chiar erau confidențe. Își spuneau ce le durea, ce le spusese medicul, ce tratament primiseră, apoi treceau la copiii căsătoriți, la nepoți, scoțînd din geantă fotografii. Puține erau cele care se așezau singure deoparte, ca domnișoara În lila, căreia Îi cunoștea acum numele. Bărbații singuri erau mult mai numeroși, uneori marcați de oboseală sau de boală, și se străduiau să treacă prin mulțime cu demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
dacă era de la Vichy sau din altă parte? — De la Vichy. — Mulțumesc.” Asta a fost tot. La Început, mi-am zis că nu mă privește. Apoi, dimineață, neputînd să adorm, am telefonat aici și am Întrebat cine conduce ancheta. Își strîngea geanta În mîini cu un gest nervos, iar privirea se plimba de la unul la celălalt. — Credeți că e ceva important? N-ați mai fost la hotel? — Intru de serviciu abia la opt seara. — Domnișoara Lange a plecat. — N-a luat parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
acasă și-o să mănânc o salată - adică ce-mi propun eu de pe acuma să mănânc la cină -, am să mă pot simți bine, și voi putea să-mi reiau regimul. Îmi termin de citit revista, după care o bag în geantă, pregătită să atac paginile cu foarfeca atunci când voi fi în siguranță acasă în dormitorul meu. Arunc o privire la ceas și suspin. A mai trecut o zi din viața mea banală, deși nu ar trebui să fie așa. Sunt jurnalistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în jurul meu, lăsându-mi la vedere doar picioarele lungi și strălucitoare, genunchii osoși. Și normal, el va fi îndrăgostit până peste cap de mine. Mă gândesc la asta ceva timp, după care îmi amintesc de revista mea. O scot din geantă și mai studiez încă o dată imaginile, întinzându-mă spre sertarul de lângă pat, ca să iau foarfeca și să adăug ultimele modele la colecția mea. După ce pun foarfeca înapoi, observ un pachet de biscuiți chiar în fundul sertarului. Doamne! Chiar uitasem de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fată, s-a gândit Marge atunci, eu știu că de fapt sunt pentru ea. Iar pentru că Marge este un suflet bun, se preface că o crede. ― Ce zi minunată, spune Marge, dându-i sandvișurile Jemimei. Aceasta și le îndeasă în geantă, continuând șarada, și apoi o ia în sus pe stradă. După câțiva metri, sandvișurile cu șuncă încep să te cheme. „Jemima“, șoptesc ele din adâncul genții tale. „Suntem minunate și unsuroase, Jemima. Simte-ne. Gustă-ne. Acum.“ Iar tu, Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ce zi minunată, spune Marge, dându-i sandvișurile Jemimei. Aceasta și le îndeasă în geantă, continuând șarada, și apoi o ia în sus pe stradă. După câțiva metri, sandvișurile cu șuncă încep să te cheme. „Jemima“, șoptesc ele din adâncul genții tale. „Suntem minunate și unsuroase, Jemima. Simte-ne. Gustă-ne. Acum.“ Iar tu, Jemima, îți îndeși mâna înăuntru, dorința învinge rapid orice tensiune legată de mâncatul în public, și din una, două, trei, patru înghițituri sandvișurile s-au dus. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spun ceva. La 5 după-amiaza Rob spune că am terminat, iar privirea mea se îndreaptă spre Geraldine, care-și dă ochii peste cap, spre tavan. Ieșim toți trei odată, și curând după ce ajungem afară, Geraldine își bagă adânc mâna în geanta ei Prada și-și scoate țigările. ― Doamne, cât aveam nevoie de asta, spune ea, trăgând puternic în piept cât stăm la colț. A fost cel mai plictisitor lucru din lume. Știam cam tot ce era acolo, pentru numele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că am avut ceva de-a face cu ea. Da, pentru asta sunt prietenii. E vremea să plec acasă, dar tocmai când mă pregătesc de plecare, deodată îmi aduc aminte de ceva. Îmi amintesc că nu mi-am scos din geantă cărțile pe care le-am cumpărat, iar acum ar fi momentul perfect să încerc să intru pe net. Întind mâna și scot Ghidul idiotului pentru internet. Bun. E timpul să explorăm, și întorcându-mă la ecran, dau dublu click pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mi-au venit în minte. N-ai vrea tu... Ochii i se luminează când mă privește. ― Sigur că aș vrea! spun eu râzând, pentru că voiam al naibii de tare să-l ajut încă de când am citit primele rânduri. Scot un stilou din geantă, întorc foaia de hârtie pe cealaltă parte și încep să mâzgălesc pe spate. ― „Poate că sănătatea și frumusețea nu sunt punctele mele forte“, scriu eu, citind cu voce tare pentru Ben, „deși am în dulapul de la baie numai apă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]