4,554 matches
-
cu sentimentul de vid, dezgropând scenarii deprimante, futuriste strâmbându-se la vederea cafelei turcești servită În cești de espressso, așteptând așteptând un sens În viață de la cine știe ce dramă intelectuală În care ei ar juca rolul principal. Printre toate teoriile privind geneza numelui cafenelei, această ultimă explicație era cea mai larg susținută. Totuși, când și când, cineva care venea pentru prima oară În acel loc sau care simțea nevoia să atragă atenția Înainta o altă teorie, iar pentru un scurt interval ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
clară Între Imperiul Otoman și Republica Turcă, astfel Încât a luat Întreaga poveste ca pe o veste rea dintr-o țară Îndepărtată. Noul stat turc fusese instaurat În 1923 și acesta era punctul cel mai Îndepărtat până În care se putea extinde geneza acestui regim. Orice s-ar fi Întâmplat sau nu s-ar fi Întâmplat Înainte de această dată de Început era problema altei epoci - și a altui popor. Armanoush s-a uitat pe rând la ele, mută de uimire. Era ușurată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau indirect legătura dintre om și divinitate, dintre creație și creatorul universal. În postmodernitate arta nu mai este un gest al sacrului sau act al revelațiilor misterelor așa cum susținea Blaga<footnote Lucian Blaga, Trilogia culturii, Orizont și stil. Spațiul mioritic. Geneza metaforei și sensul culturii, Fundația regală pentru literatură și artă, București, 1935, pp. 362364 footnote>, ci un obiect de larg consum a cărei atribuții se limitează la nivelul de produs comercial. Artiștii au renunțat de mult la căutarea și descoperirea
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
marinettist (apărut în două ziare din România, simultan cu lansarea sa în Le Figaro) dau măsura distanței între emergența ideilor/modelelor de la „centru” și asimilarea lor la „periferie”: primele texte literare futuriste din România apar abia în anii ’20... Deși geneza „paginilor bizare” urmuziene este situată de regulă în perioada 1907-1908, „premergătorul”, ale cărui texte circulau, se pare, informal în cîteva cercuri de boemă artistică și teatrală din perioada neutralității, a rămas un anonim pînă în 1922, cînd Tudor Arghezi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de „întemeietorul” Hugo Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost „interesant ca experiență psihologică și filozofică, nul, însă, din punct de vedere al creației literare” (Geneza română a dadaismului european?, v. „Helvetizarea României. Jurnal intim 1947“, ediție îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, Colecția „Fapte, idei, documente”, București, 2001, pp. 120-122). În 1947 - puțin după vizita și conferința din România a lui Tzara, devenit acum militant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
formulei. Hugo Ball afirmă că Dada îi aparține. Pentru Hans Arp, inventatorul termenului ar fi fost însă Tzara (la opt seara, pe 8 februarie 1916, la Café Terasse din Zürich). Marcel Iancu îl desemnează pe același Tzara, dar localizează momentul „genezei” la Café Bellevue, peste drum de Café Terasse (amănunte memorialistice sintetizate în Tom Sandquist, op. cit). Oricum ar sta lucrurile (folclorul nu poate fi niciodată riguros verificat...), caracterul de paternitate internațională este vădit și, de altfel, programatic. Refuzînd, de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardă nici nu poate fi vorba, deocamdată: nota „expresionistă” a pieselor sus-menționate nu are nimic radical. Abia Capul de rățoi (1940), puternic influențată de comicul absurd urmuzian, va aduce un autentic nonconformism novator. Tot Urmuz va „cataliza”, ceva mai tîrziu, geneza singurei piese scrise în limba română de către Eugen Ionescu (Cîntăreața cheală sau Englezește fără profesor), reprezentată mai tîrziu la Paris. Un experiment timid: teatrul poetic „Insula” După momentul „Poesis” și oarecum în prelungirea lui, un alt moment informal semnificativ l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de 27 de pagini (Curente moderniste în literatură, București, Imprimeriile „Independența”, 1933). Pătrunderea avangardei în citadela universitară va fi marcată peste cîțiva ani de Cursul de poezie al lui G. Călinescu ținut la Universitatea din Iași și de prelegerile despre Geneza curentelor literare de avangardă ținute de către Radu Gyr la Universitatea bucureșteană în 1936-1937. Radical opuse, cele două abordări ilustrează elocvent polarizarea indeo-estetică a momentului, pe fondul ascensiunii mișcărilor de extremă-dreapta: cu toate concesiile și stereotipurile antisemite care grevează majoritatea comentariilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
limbajului liric spre contingența lui este un fenomen specific secularismului/laicismului mentalității moderne și postmoderne, iar avangardele nu au făcut decît să-i imprime vehemența/violența proprie marilor rupturi... În altă parte, autorul arată că, spre deosebire de „importanța muzicii wagneriene în geneza simbolismului”, în cazul cubismului și expresionismului, „influența dominantă exercitată n-a mai fost cea muzicală, ci cea plastică”, cele două „directive” aflîndu-și originea directă în „transformările teoretice și practice ale picturei și sculpturei moderne”. Ambele apar prin 1910-1911, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și „semnificație” („mișcarea portretistică e cea academică, însă cuprinsul e absurd”), simularea atitudinii clasice fiind - Bergson dixit - generatoare de comic („demnitatea stilistică, liniștea de mare prozator clasic, din care, firește, iese și comicul”). Preluînd informațiile oferite de Eliza Vorvoreanu despre geneza „paginilor bizare”, criticul subliniază — în Istoria... — imaginea unui Urmuz-parodist al academismului: „Numai pentru a-și distra frații și surorile, Urmuz compune niște false automatisme, parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întreaga literatură europeană modernă! Departe de a fi avut doar o „meschină” miză estetică, „genialul” scriitor-demiurg, „conștient de unicitatea valorii lui”, „și-ar fi dorit în ascuns o literatură care-și ajunge sieși asemenea unui D-zeu imaginar”, „o nouă geneză, o palingenezie”, o „mult visată ubicuitate și o renaștere în toate spațiile și în toate timpurile”, o reproducere „pînă la incredibil” a realității, o „oglindă a existentului”... Fiecare fabulă urmuziană „e o capodoperă și o operă deschisă”. Încercînd, pesemne, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clipa aceea, când se va judeca dacă sufletul nostru nemuritor merită beatitudinea sau chinul, el ne va fi cântărit cu aceeași milă și indulgență pe care noi le vom fi arătat față de ceilalți. CARTEA ÎNTÂI I Primele două cuvinte din Geneză încep cu litera Beth. Bereshith Bara, așa e scris. De aceea, această literă ebraică simbolizează Începutul. Dacă eu ar trebui să rânduiesc Beth-ul vieții mele în timp, nu l-aș pune în clipa în care tatăl meu m-a conceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în secolul al XIX-lea de oameni de cultură precum Nicolae Filimon, Petre Ispirescu, B. P. Hașdeu, în calitate de culegători și editori de folclor. Pornind de la definiția lui G. Călinescu din Estetica basmului, apreciată ca “operă de creație literară cu o geneză specială, o oglindire în orice caz a vieții în moduri fabuloase”, se poate observa modul în care Creangă ridică la grad de “fabulos” lumea reală, trecută prin “oglindirea” spiritului său creator. Basmele lui împrumută contururi ale toposului social-țărănesc, etnic și
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
o poartă de intrare și una de ieșire prin care material este absorbită. Maniera implozivă refulează într-o altă zonă, contribuind la restructurarea universului printr-o nouă cosmogonie. Teoria poate fi conjugată cu marile mituri ale Creațiunii existente în toate genezele importante, indiferent de zonele geografice și culturale. Acestei teorii cunoscute, Mircea Eliade îi asociază motivul „eternei reîntoarceri”, al lumilor paralele în care personajele intră fără să conștientizeze pătrunderea într-un timp și spațiu diferențiat calitativ. Filiația cosmogonică a miturilor reiterate
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cât și timpul literar. Din perspectiva structurii timpului mitic, orice narațiune despre modul de naștere al unui obiect prelungește cosmogonia, model exemplar pentru toate tipurile de creație. Orice întoarcere in illo tempore presupune o reînnoire a lumii. Scenariul mitic al genezei poate apărea în poezia ceremonialului de la Anul Nou, cu motive cosmogonice sau eshatologice, orice distrugere fiind urmată, în mod necesar de o nouă creație. Tiparul eshatologic se bazează pe trecerea de la apocatastază purificatoare prin elementele primordiale (apă-foc) spre o lume
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
toate tipurile" și toate funcțiunile mitului, în toate societățile arhaice și tradiționale. Mitul este o „realitate culturală extrem de complexă care poate fi abordată și interceptată în perspective multiple și complementare". În accepția lui, mitul este „povestea unei faceri", a unei „geneze", a unui „început", care relatează istoria sacră a unor ființe supranaturale care au creat totul; de aceea exprimă un „model exemplar al tuturor activităților omenești", dezvăluind istoria sacră a începuturilor gândirii omenesti, „tot ceea ce s a petrecut la origine". Este
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
a slăbirii concepției despre Dumnezeu. În această direcție se pot identifica patru elemente fundamentale care pot fi sintetizate în câteva efecte inevitabile. Un prim efect al slăbirii concepției despre om este reducerea creaturii voite de Dumnezeu, așa cum apare în Cartea Genezei (Gen 1,26), la un exemplar al condiției umane care înseamnă că nu mai este legat în mod indisolubil de Creator, ci una din multele ființe vii, un subiect biologic. Al doilea efect constă în depersonalizarea omului, separarea dintre individ
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Ambrozie din Milano, care determină în evoluția lui Augustin începutul unei „schimbări culturale și religioase radicale” și întărește baza teologico - antropologică cu conceptul de „Dumnezeu ca substanță spirituală” și omul „creat după chipul și asemănarea Lui”. În Comentariul la Cartea Genezei, Augustin crede că prin verbul la plural, „Să facem!” se vrea să se indice superioritatea naturii umane și avertizează că „cuvântul creator nu a fost distins de actul creator, ci ambele au fost simultane, deoarece aici se spune: Să facem
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a reînnoi această natură și a restabili unirea cu Dumnezeu. De asemenea, se relevă faptul că Maxim îi atribuie un rol central omului, în studiul căruia se folosește de schema neoplatonică a triadelor, din care cea fundamentală este formată din geneză (ghenesis), schimbare (kinesis) și liniște (stasis). În schimb, a doua triadă exprimă o măsură mai precisă a valorii omului și oferă sensul existenței sale: ființa (einai), bunăstarea (eu einai), eternitatea (aei einai). Din acestea rezultă că „omul este o creatură
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și liniște (stasis). În schimb, a doua triadă exprimă o măsură mai precisă a valorii omului și oferă sensul existenței sale: ființa (einai), bunăstarea (eu einai), eternitatea (aei einai). Din acestea rezultă că „omul este o creatură care în momentul genezei nu a atins încă bunăstarea și se bucură de privilegiul singular că dobândirea bunăstării, și deci a eternității, este încredințat liberului arbitru, deși eternitatea menține esențial mereu caracterul de dar din partea lui Dumnezeu”. În continuare, Maxim Mărturisitorul își concentrează atenția
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
necesitatea de a muri pentru vechile privilegii bazate pe diferențierea rasială, socială și sexuală. Bărbații și femeile, reconciliați în Cristos și conduși de el la unitate, rămân „bărbat și femeie” (arsen kai thely), dar nu în condiția descrisă de Cartea Genezei (Gen 3,16): „Dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine”. Aceste condiții sociale sunt puse în relief, atât în lumea greacă, cât și în cea ebraică. 3. Femeile în bisericile pauline: Rm 16
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Iorgu oftând. ...O, Doamne, dacă s-ar putea întoarce timpul, să mă fac din nou copil, măcar pentru o clipă!.. murmură el. Dar, nu... nu se poate!.. Timpul nu se mai întoarce. Așa a hotărât Dumnezeu, la începutul neînceputurilor, după Geneză, în Sfatul Sfintei Treimi. Clopotele de la Biserică începură să bată, rar cadențat, risipindu-i gândurile, și, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o bucată de piatră în oglinda unei ape liniștite... Parcă asculți clopotele deniilor... parcă ogoarele, pădurile și izvoarele jelesc
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de scurgere din bazin. De forma bazinului depinde atât lungimea „drumului” apelor curgătoare, de la izvor la vărsare, cât și posibilitatea de dezvoltare și aportul de apă al afluenților. În funcție de dezvoltarea bazinelor s-a ajuns la observarea a trei caracteristici privind geneza și desfășurarea viiturilor: a)bazinele dezvoltate în cursul superior generează viituri a căror amplitudine scade pe măsură ce se apropie de cursul inferior; b)bazinele dezvoltate uniform pe toată lungimea lor nu generează viituri bruște, ci doar creșteri progresive și atenuări treptate
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Ulterior, descoperirile respective s-au dovedit a fi contemporane cu cele din primul nivel de locuire de la Botoșana-Suceava, respectiv secolele V-VI, fapt ce a determinat în timp apariția conceptului cultural Costișa-Botoșana, al cărui conținut a fost relevant pentru înțelegerea genezei și evoluției culturii materiale locale din Moldova din intervalul secolelor V-VII. Coroborarea datelor arheologice din cele două stațiuni, Costișa și Botoșana, au oferit posibilitatea definirii concrete a culturii populației autohtone, adică a civilizației romanice târzii, denumită acum de tip
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
acceptate și regăsite în spațiul românesc la unele grupuri slave. Dezvoltată în aria romanității răsăritene, cultura amintită are un caracter romanic și este, în mare, produsul populației autohtone (conform unei majorități de opinii), din secolele X-XI, de pe teritoriul românesc. Tocmai geneza și evoluția locală a culturii amintite a determinat un aspect unitar, reflectat în tot spațiul carpato-dunărean. CONSIDERAȚII FINALE Interesul pentru cunoașterea trecutului istoric a teritoriului românesc, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, a determinat o întreagă pleiadă de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]