2,285 matches
-
prin curier, ceea ce n-a făcut decât să agraveze situația generală, în ciuda promisiunilor și unor concesii făcute de turci, cum a fost cruțarea a șaizeci de armeni din Alep. În același timp, Vaticanul a păstrat sistematic toate documentele referitoare la genocid în , a căror existență a fost dezvăluită abia în 2011, cu ocazia expoziției "Lux in Arcana." Potrivit istoricului , contra-productivitatea acțiunilor Vaticanului în timpul Genocidului Armenilor a fost cauza atitudinii papei Pius al XII-lea în timpul celui de al Doilea Război Mondial
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
a șaizeci de armeni din Alep. În același timp, Vaticanul a păstrat sistematic toate documentele referitoare la genocid în , a căror existență a fost dezvăluită abia în 2011, cu ocazia expoziției "Lux in Arcana." Potrivit istoricului , contra-productivitatea acțiunilor Vaticanului în timpul Genocidului Armenilor a fost cauza atitudinii papei Pius al XII-lea în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Vaticanul a rămas tăcut în timpul Holocaustului în fața acțiunilor naziștilor, în timp ce în același timp, papa a înmulțit acțiunile ce vizau salvarea a cât mai
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
ce vizau salvarea a cât mai mulți evrei cu putință. În efect, Pius al XII-lea, care în 1915 era secretar al Congregației pentru Afaceri Extraordinare a Secretariatului de Stat, era informat cu privire la toate implicațiile acțiunilor papei de-a lungul Genocidului Armenilor. Astfel a hotărât el să protesteze deschis în 1942 împotriva naziștilor, temându-se un efect similar cu cel al protestelor din 1915. Populațiile (asirieni, caldeeni siriaci) și au fost și ele grav afectate în această perioadă, fiind în mare
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
și ele grav afectate în această perioadă, fiind în mare parte eliminate de către autoritățile otomane, la fel ca unii și yazidții. Potrivit liderilor comunității de refugiați din Armenia, ar fi pierit în timpul masacrului. În 2007, Asociația Internațională a Experților în Genocid () au ajuns la un consens potrivit căruia „campania otomană contra minorităților creștine din Imperiu între 1914 și 1923 constituie un genocid împotriva armenilor, asirienilor și grecilor pontici din Anatolia”. Noțiunile de și sunt, prin urmare, recunoscute de comunitatea istoricilor. Cei
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Potrivit liderilor comunității de refugiați din Armenia, ar fi pierit în timpul masacrului. În 2007, Asociația Internațională a Experților în Genocid () au ajuns la un consens potrivit căruia „campania otomană contra minorităților creștine din Imperiu între 1914 și 1923 constituie un genocid împotriva armenilor, asirienilor și grecilor pontici din Anatolia”. Noțiunile de și sunt, prin urmare, recunoscute de comunitatea istoricilor. Cei între și asirieni care reprezentau aproximativ 70% din populația de asirieni de la acea dată au fost uciși în același "modus operandi
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
în Sivas, 95% la Hüdavendigâr (Bursa). Daune materialele și financiare au fost și ele foarte grele. În plus față de confiscarea bunurilor imobiliare ale armenilor (între care emblematicul palat din Çankaya, reședința prezidențială turcă până în 2014, spoliat de la familia Kasapyan în timpul Genocidului), conturile bancare și polițele de asigurare au fost confiscate. Guvernul turc a depus în 1916 cinci milioane de livre turcești de aur la , provenind în mare parte din conturile bancare ale armenilor jefuiți. Lista armenilor ale căror conturi au fost
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
mănăstiri, și 1 996 de școli distruse sau jefuite. Un raport recent estimează că prejudiciul financiar la valoarea actuală a dolarului american variază de la de dolari la de dolari în perioada 1915-1919, și de dolari la în perioada 1915-1923. După Genocid, supraviețuitorii armeni s-au împrăștiat pe tot teritoriul Turciei moderne. Sute de mii de oameni s-au refugiat în , alții în Persia, și o parte care a supraviețuit lagărelor de concentrare din Siria și Mesopotamia au fost relocați în taberele
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
între care . Puțin câte puțin, armenii refugiați au obținut care le garantau un statut de refugiat recunoscut la nivel internațional. Refugiații politici armeni din Uniunea Sovietică, în urma Revoluției Bolșevice, s-au adăugat în decursul următorilor ani la cei din urma genocidului. Diaspora avea să fie consolidată în continuare prin valuri succesive de migrație (în special din Orientul Mijlociu și Caucaz) în urma evenimentelor politice din țările în care erau stabiliți armenii. În cele din urmă, o parte a armenilor supraviețuitori au rămas pe
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
astăzi o comunitate ale cărei estimări variază de la 1 la 3 milioane de oameni mai mult sau mai puțin înrudiți cu câte un supraviețuitor al masacrelor. În 1919, a avut loc la Constantinopol , în fața curții marțiale turce. Principalii responsabili de genocid au fost condamnați la moarte , întrucât fugiseră din țară în 1918, după ce au distrus cele mai multe dintre documente compromițătoare. Curtea marțială a stabilit intenția unioniștilor de a-i elimina fizic pe armeni folosindu-se de o organizație specială. La , amiralul flotei
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
după ce au distrus cele mai multe dintre documente compromițătoare. Curtea marțială a stabilit intenția unioniștilor de a-i elimina fizic pe armeni folosindu-se de o organizație specială. La , amiralul flotei britanice Sir Somerset Gough-Calthorpe a cerut arestarea tuturor celor responsabili de genocidul armean. Aproape 150 de persoane au fost arestate în Constantinopol de către autoritățile britanice și încarcerați la o închisoare din Malta, începând cu data de 4 ianuarie până la sfârșitul lunii noiembrie 1919, pentru a fi judecați de un tribunal internațional. Aceștia
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
a lui Talaat Pașa, marele organizator al exterminării armenilor, împușcat cu un glonț de revolver pe o stradă din Berlin la . Asasinul a fost arestat la locul faptei. El este un tânăr armean de 23 de ani, , un supraviețuitor al genocidului în care și-a pierdut mama și toată familia. Soghomon Tehlirian a fost judecat la scurt de timp după aceea, pe 2 și , de către tribunalul de primă instanță din Berlin. Mărturiile lui Soghomon Tehlirian, ale Christinei Terzibashian, ale lui Johannes
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Autenticitatea a fost chestionată de către istoricii turci Orel și Yuca, autenticitatea fiind însă reafirmată de către istoricul armean Dadrian. Curtea l-a achitat pe Soghomon Tehlirian. Procesul a produs senzație, iar rezultatul său a fost interpretat ca o condamnare a autorilor genocidului. Abia la două luni după semnarea tratatului de la Brest-Litovsk, Imperiul Otoman a atacat prin surprindere . Încălcând tratatul semnat anterior cu Rusia Sovietică, Armata a V-a Otomană a trecut granița în mai 1918 și a atacat Alexandropolul (astăzi Gyumri), de unde
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
și a refuzat să-i ajute pe otomani pe acest front. În acest moment, doar o mică parte din teritoriul Armeniei ruse mai rămăsese neocupat de otomani și aceste regiuni au primit 350 000 de armeni refugiați care fugeau de genocid. Forțele otomane au întreprins o strategie de atac pe trei fronturi, pentru a aduce căderea Armeniei. După căderea Alexandropolului, armata otomană a pătruns în valea Ararat, în inima Armeniei. Cu toate acestea, trupele armene sub comanda generalului Movses Silikyan a
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
refuzat să ratifice tratatul de la Sèvres și mandatul american asupra Armeniei. Tratatul de la Kars a redat Turciei teritoriul Kars (atribuit Imperiului Rus prin tratatul de la San Stefano din 1878). Acest teritoriu era populat cu , mesheți, georgieni și armeni supraviețuitori ai genocidului: ei au fost expulzați și zona a fost colonizată cu turci și kurzi. Prin acest tratat, cel de la Sèvres a devenit caduc. În februarie-martie 1921, la Londra a avut loc o conferință pe tema revizuirii tratatului de la Sèvres. Conferința s-
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
considera că aceste propuneri sunt „departe, totuși, în fondul lor, de a satisface aspirațiile noastre naționale”. Acest tratat a fost semnat la Lausanne pe . Armenia nu era menționată. Istoricul H.-L. Kieser a comentat: Comunitatea istoricilor califică aceste evenimente drept genocid. Mai mulți istorici și specialiști în Holocaust, între care Elie Wiesel și , și-au făcut cunoscută în mod public poziția pe 9 iunie 2000, în "New York Times", declarând „incontestabilă realitatea genocidului armean și încurajând democrațiile occidentale să o recunoască oficial
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Kieser a comentat: Comunitatea istoricilor califică aceste evenimente drept genocid. Mai mulți istorici și specialiști în Holocaust, între care Elie Wiesel și , și-au făcut cunoscută în mod public poziția pe 9 iunie 2000, în "New York Times", declarând „incontestabilă realitatea genocidului armean și încurajând democrațiile occidentale să o recunoască oficial”. Institutul Holocaustului și Genocidelor (cu sediul la Ierusalim), și Institutul pentru Studiul Genocidelor (cu sediul în New York) au stabilit ca fapt istoric genocidul armean. , o figură de frunte a luptei împotriva
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
și specialiști în Holocaust, între care Elie Wiesel și , și-au făcut cunoscută în mod public poziția pe 9 iunie 2000, în "New York Times", declarând „incontestabilă realitatea genocidului armean și încurajând democrațiile occidentale să o recunoască oficial”. Institutul Holocaustului și Genocidelor (cu sediul la Ierusalim), și Institutul pentru Studiul Genocidelor (cu sediul în New York) au stabilit ca fapt istoric genocidul armean. , o figură de frunte a luptei împotriva negării Holocaustului, spune că „este evident că, în cazul masacrului armenilor, statul turc
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
și-au făcut cunoscută în mod public poziția pe 9 iunie 2000, în "New York Times", declarând „incontestabilă realitatea genocidului armean și încurajând democrațiile occidentale să o recunoască oficial”. Institutul Holocaustului și Genocidelor (cu sediul la Ierusalim), și Institutul pentru Studiul Genocidelor (cu sediul în New York) au stabilit ca fapt istoric genocidul armean. , o figură de frunte a luptei împotriva negării Holocaustului, spune că „este evident că, în cazul masacrului armenilor, statul turc este negaționist”, denunțând în același timp, împreună cu alți istorici
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
iunie 2000, în "New York Times", declarând „incontestabilă realitatea genocidului armean și încurajând democrațiile occidentale să o recunoască oficial”. Institutul Holocaustului și Genocidelor (cu sediul la Ierusalim), și Institutul pentru Studiul Genocidelor (cu sediul în New York) au stabilit ca fapt istoric genocidul armean. , o figură de frunte a luptei împotriva negării Holocaustului, spune că „este evident că, în cazul masacrului armenilor, statul turc este negaționist”, denunțând în același timp, împreună cu alți istorici cunoscuți, „intervențiile politice din ce în ce mai frecvente în evaluarea evenimentelor trecutului și
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
alți istorici cunoscuți, „intervențiile politice din ce în ce mai frecvente în evaluarea evenimentelor trecutului și procedurile judiciare împotriva istoricilor [...]”, reamintind că „într-un stat liber, nu este rolul nici al Parlamentului, nici al autorității judiciare să definească adevărul istoric.” Această analiză istorică a genocidului armean este construită pe baza mărturiilor supraviețuitorilor, precum și pe cele ale observatorilor străini, și a fost îmbogățit grație deschiderii treptate a arhivelor oficiale ale Imperiului Otoman. Examinarea acestor arhive a permis istoricilor să-și completeze cunoștințele privind cei responsabili. Astfel
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
este construită pe baza mărturiilor supraviețuitorilor, precum și pe cele ale observatorilor străini, și a fost îmbogățit grație deschiderii treptate a arhivelor oficiale ale Imperiului Otoman. Examinarea acestor arhive a permis istoricilor să-și completeze cunoștințele privind cei responsabili. Astfel, responsabilitatea genocidului (planificarea, intenția, organizarea și executarea) este atribuită, în principal, oficialilor din cadrul partidului Junilor Turci Ittihadiști, rolul acestui partid al Junilor Turci fiind similar cu cel al naziștilor din Germania din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
cu cel al naziștilor din Germania din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, arhivele comitetului central, al triumviratului de la putere din cadrul Comitetului pentru Uniune și Progres au dispărut, ca și întregul schimb de telegrame referitor la genocid, iar documentele referitoare la Organizația Specială au fost arse. Mai recent, Nabil Na'eem, fondator al partidului egiptean Jihadul Democratic, acuză Turcia că a fost la originea incendierii în noiembrie 2011 de către Frăția Musulmană, a arhivelor naționale egiptene, cu scopul
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
fost arse. Mai recent, Nabil Na'eem, fondator al partidului egiptean Jihadul Democratic, acuză Turcia că a fost la originea incendierii în noiembrie 2011 de către Frăția Musulmană, a arhivelor naționale egiptene, cu scopul de a elimina orice document referitor la genocidul armean. Statul turc, și „o mână de istorici la ordinele lui„ au dezvoltat . Acești istorici turci sau interesați de istoria otomană și/sau turcă refuză să califice aceste evenimente drept genocid; ei vorbesc doar de masacre mai mult sau mai
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
cu scopul de a elimina orice document referitor la genocidul armean. Statul turc, și „o mână de istorici la ordinele lui„ au dezvoltat . Acești istorici turci sau interesați de istoria otomană și/sau turcă refuză să califice aceste evenimente drept genocid; ei vorbesc doar de masacre mai mult sau mai puțin spontane și despre deportări impuse de circumstanțe, și minimizează și numărul victimelor. Chiar dacă multe țări și organisme guvernamentale sau religioase din lume le-au definit oficial ca genocid, Turcia continuă
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
evenimente drept genocid; ei vorbesc doar de masacre mai mult sau mai puțin spontane și despre deportări impuse de circumstanțe, și minimizează și numărul victimelor. Chiar dacă multe țări și organisme guvernamentale sau religioase din lume le-au definit oficial ca genocid, Turcia continuă să conteste amploarea a ceea ce ea numește „uciderile” „presupusul genocid armean”, adăugând că în acea perioadă au fost masacrați și numeroși turci. Această poziție a fost denunțată atât de către supraviețuitori cât și de către comunitatea istoricilor în ansamblul ei
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]