4,128 matches
-
prezent, ca pe timp de iarnă sălbăticiunile să aibă ce mânca. Avea locuri de el știute, unde lăsa pentru căprioare și cerbi nutreț și frunză. Făcea adăposturi pentru păsări și lăsa acolo grăunțe să nu moară de foame când venea gerul. În prezent își educa nepoții insuflându-le respectul și iubirea pentru natură, pentru animale și pentru pădure. Aceste lucruri, plus iubirea și atențiile bunicilor le umplea tinerele lor vieți și îi ajuta să sufere mai puțin depărtarea de părinții, care
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
făceau de lucru pe la porți croindu-și pârtii cu lopețile, pentru că ninsoarea dădea semne clare că va continua. Ningea încă și stratul de nea creștea văzând cu ochii. De mult nu se mai văzuse o iarnă așa și previziunile anunțau ger în următoarele zile și viscol. Din cauza ninsorilor abundente traficul rutier devenise dificil în mai multe regiuni ale țării. Pentru copii însă era o bucurie pe care o gustau din plin. Erau încotoșmănați în haine groase îmblănite, cu căciuli, cizmulițe, mânuși
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
Gheorghe i-a dus acasă, căci sosise ora prânzului. Fiind zi de duminică, după amiaza, cei doi bunici ajutați de copii au dedicat-o împodobirii bradului de Crăciun. Pe seară, începuse să sufle iarăși un vânt rece și se lăsase gerul. Focul trosnea vioi în soba mare din teracotă, în timp ce ei cinau vorbind cu aprindere despre mult așteptata sosire a părinților din străinătate și își croiau planuri pentru întâmpinarea zilelor de sărbători, care băteau la ușă. VA URMA Referință Bibliografică: Jocul
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
de zăpadă și un viscol în câmp deschis, de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul, poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii după încetarea viscolului, ne jucam nepăsători prin nămeți, neținând cont de gerul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând prin zăpada afânată. Când l-am zărit în capătul
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
scos cuvântul, cinstea la mezat. La orizont, puri, falnici, fără vină, M-așteaptă inorogi, în prag de zi, Să galopăm învălurind lumină Din miazănoapte înspre miazăzi. Cabana mea de foc va fi popasul... Mă-ntorc în munții veșnici, plin de ger, Femeia MEA , drumeț în constelații, Mă-nvăluie-ntr-o aripă de cer. Mandatul meu a expirat, prieteni!... Amorul cald, peren, strict pământean E-o amintire-ntr-un oraș, departe... Îngemănare-a sacrului profan. Sufletul meu , pragmatic rug de stele, Vă va conduce drumul
MANDATUL MEU... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381863_a_383192]
-
a sfârșit drumul cutreierător prin împărăteștii munți românești, pe care i-a iubit ca un cerb și i-a câtat ca o soră. Munții întocmai acum, toamna, se dezveșmântează de haina mândră și se-acoperă de griul tristeții, predându-se gerului și-nsingurării. Ei plâng după cine i-a doinit cu poleială de suflet pe voce! Țara o conduce în lacrimi până la hotarul lumii pământene, de unde încep drumurile fără pulbere, neumblate de om și veșnic necunoscute lui. Va avea asupră-i, de
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
totuși, fără nicio teamă, încă imediat după Crăciun, mugurii tufei de liliac de la colțul blocului începuseră încet, încet - ca niște melci ce încercau cu prudență să-și scoată cornițele - să se mărească. Se opreau din creștere la fiece lapoviță sau ger, dar de îndată ce vremea se mai înmuia, reîncepeau cu încăpățânare să crească, de parcă ar fi știut ei ceva, ce numai oamenii păreau să nu fi aflat. Curând, guguștiucii începură din nou să-și brodeze motivul molcom al cântecului lor peste tăcerea
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
izvoare. Cu ploaia-mi rătăcită pe sub plete, săpam nisipu-n agonii de smirnă, bucăți din suflet pârjoleau de sete, rupând din lut nectar soios la cină. Scurgându-și vremea de trăit sub talpă, mesteceni blânzi mă șerpuiau cu dor, strângându-mi ger din suflet ca-ntr-o harpă, pe strunele-i de moarte-mbietor! Și azi mai strâng la pieptu-mi câte-o toamnă, dintr-un castel pierdut sub braț de nori, pe-un vânt stingher călcând cu pași de iarnă, luceferi ning
DOR DIN FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381977_a_383306]
-
liniștită în timp ce taxiul se apropie de Gara de Nord. Se luminează de ziuă și trenul oprește la prima linie. Vlad o așteaptă. Îl vede, o vede și el și îi face cu mâna. „E trist sau poate mi se pare mie? Numai gerul e de vină. Cât e de zgribulit săracul... Cred ca a venit mai repede și a trebuit să aștepte trenul întârziat. Ca de obicei, în sala de așteptare cu siguranță e ma frig decât afară”, oftează ea. -Bine te-am
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
și drăgălași, Fiecare-un ghemotoc, Parcă-s cozi de iepurași. Păsările-i prind în cioc, Să îi prindă sar copii, Eu i-am prins în vârf de toc Și-i presar prin poezii. Fiecare fulg drăguț E o lacrimă de ger; Ca să umpli-un păhăruț Tre’ să prinzi un sfert de cer! Ghinion o fi? Noroc? Cine știe ce o fi! S-a oprit vântul în loc Și-a-nceput a fulgui... Referință Bibliografică: FULGII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442
FULGII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382070_a_383399]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎMBRĂȚIȘĂRI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului File îgălbenite rup din calendar Peste ger și iască picură amnar, Troienite nopți intonând furtună Fur o crizantemă pentru vreme bună. Și aprind gutuia ca un lampadar Fluturii odăii nici nu au habar, Îți ascult colindul cu o floare dalbă Înspre dimineață am s-o pun în
ÎMBRĂȚIȘĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382076_a_383405]
-
înflorind viața, contopite în poezie, culoare și perenitate spirituală! Astfel cântă Nico! Într-un univers sonor deranjat până la marginea răbdării de o producție de muzică zgomotoasă, nu departe de contramuzică, melodiile interpretei Nico sunt pansamentul vindecător, căldura ce luptă cu gerul din marfa muzicală de vânzare. E o artistă sensibilă, fină, generoasă, o artistă frumoasă, elegantă, dar cu toate acestea nu e ușor pentru nimeni să își prindă curaj de a iniția o discuție cu ea...! De teamă să nu penduleze
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
cine este viteazul luptător și neamul din care se trage, soarta fiindu-i pecetluită de scriitor „un muritor cu puteri de vampir”. Viteazul este numit „Paloș”, domnia sa, cititorul, descoperind ce reprezintă numele, pe parcursul cărții. Peisajele, trăirile neomenești, fără îngheț în ger, fără nevoia de bogății, sunt surprinse foarte bine de scriitor care parcă ne induce dorințe de a ne determina să trăim în aceată lume fantastică, chiar și pentru vecie. Inclusiv dezamăgirea tânărului este surprinsă... la aflarea veștii că Vodă a
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
Versuri > Visare > UN ZÂMBET PRINTRE PLOI Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Străine, Visul e al meu! Și cântecul și zborul Și lumina! Le-am adunat în nopți Târzii, cu ger, În zile înnorate, Cu furtună! Am împletit cununi Din grâu Cu spicul copt Și maci râzând spre soare! Am presărat Din gândul meu, Un zâmbet cald, Prin picâturile de ploaie! Străine, Lacrima-i a mea! Și dorul și durerea Și
UN ZÂMBET PRINTRE PLOI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380366_a_381695]
-
și alte orătănii. Dar, cea mai mare bucurie o au copiii. Iarna e prietena lor. Ea aduce bucurie celor mici, pregatindu-le derdelușurile. Nici un alt anotimp nu le aduce copiilor atâta bucurie! De dimineata pana seara chiotele copiilor umplu văzduhul. Gerul le îmbujorează obrăjorii, înjghebând omuleți de zăpadă, amintindu-le de cele mai îndragite personaje din povești, cel mai îndrăgit fiind Mos Craciun! Așa că, chiar dacă afară e frig, Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada cernută din văzduh a troienit
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un fum gros aidoma unei locomotive pe cărbune, care urcă cu greu în pantă. Sobele din case gem sub furia focului. Căldura lui la gura sobei ne deapănă amintiri
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
Lăsându-mă în mâna disperării Să rătăcesc ca pustnicu-n deșert Până găsi-voi capătul cărării Și ceasul despărțirii stând inert. Cât îmi lipsești iubito, numai cerul Acest secret îl știe ca un sfânt, Căci n-ar putea nici soarele nici gerul Să-mi potolească dorul din cuvânt. Tu îmi lipsești ca ploile de vară, Ca roadele din toamnele târzii, Ca ghioceii-n prag de primăvară, Ca iernile cu fulgii străvezii. În lipsa ta e secetă în lume, Natura toată parcă a murit
DOAR O SECUNDA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380471_a_381800]
-
răspândești în cânt pofta de viață Că zilele să-mi fie sărbători! În glasul tău nicicând n-aud tristețe Iar libertatea-i sfanțul tău culcuș, De-aceea în văzduh se țin ospețe Căci fiecare zbor e un urcuș. De este ger, furtună zi sau noapte, Canicula și ploi fără sfârșit, Eu mă trezesc în ciripit și șoapte Aduse din înaltul infinit. De-ar descifra tot omul melodia Pe care-o fredonezi neîncetat Ar înțelege că tu esti solia De pace, de
CANT MATINAL de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380477_a_381806]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOAR CĂ M-A STINS... Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului Să-ți fiu altar nu moarte am scos din geruri frigul, m-am învelit cu vise din lacrimi reci de toamnă, în sângele zăpezii mi-am botezat destinul, doar că m-a stins un tremur, mă ierți frumoasă doamnă? Să-ți fiu inel nu clopot am strâns în brațe luna
DOAR CĂ M-A STINS... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380495_a_381824]
-
arborilor cresc din ce în ce mai mult, cu fiecare zi a lunii lui Mărțișor. Pământul e mai cald iar printre ierburi mișună de zor gâze și viermișori. Insectele și-au depus toamna trecută oușoarele sau și-au ascuns larvele prin locuri ferite de ger. Gâzele sunt puține acum, la ... Citește mai mult Soarele este din ce în ce mai darnic cu vietățile: plante, animale și oameni. În câte o zi este mai frig dar se simte sosirea anotimpului în care are loc înviorarea naturii. Iarna pleacă de la noi
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
arborilor cresc din ce în ce mai mult, cu fiecare zi a lunii lui Mărțișor. Pământul e mai cald iar printre ierburi mișună de zor gâze și viermișori. Insectele și-au depus toamna trecută oușoarele sau și-au ascuns larvele prin locuri ferite de ger. Gâzele sunt puține acum, la ... VII. GENȚIANA GROZA - GENȚIGRAME PRIETENEȘTI, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016. URARE LA ÎMPLINIREA UNEI FRUMOASE VÂRSTE Cei 90 de anișori Să îți pară mai ușori, Să adaugi încă
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
întregi. Se așternea peste tot zăpadă albă, pufoasă, caldă parcă. Zăpadă cu care, ori de câte ori te jucai, nu-ți înghețau nici mâinile, nici frigul nu te cuprindea. Au fost ierni minunate, când, la florăria casei noastre scunde, cu ferestre mici, de la ger - care nu era niciodată atât de aspru, decât la Bobotează - se strângeau țurțuri ce ajungeau și de un metru lungime. Ce ne mai plăcea să ne astâmpărăm setea cu apa topită din țurțuri sau să ne împungem cu ei, de parcă
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
am răspuns. -Din Bucovina, am îngânat eu ceva tremurând. -AAA, români dăia șmecheri, se încrunta el de parcă cine știe ce am zis , Lasă că te șmecheresc ăștia aici de o să rămâi șmecher pe viață. Afară era o întindere de zăpadă albăstrită de ger, așa ger că genele și sprâncenele mi se albiseră deja, nu îmi mai simțeam degetele de la mâini și de la picioare și pe nări scoteam un fum alb care îngheța și el la câteva palme de mine. Minus patruzeci și șapte
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
-Din Bucovina, am îngânat eu ceva tremurând. -AAA, români dăia șmecheri, se încrunta el de parcă cine știe ce am zis , Lasă că te șmecheresc ăștia aici de o să rămâi șmecher pe viață. Afară era o întindere de zăpadă albăstrită de ger, așa ger că genele și sprâncenele mi se albiseră deja, nu îmi mai simțeam degetele de la mâini și de la picioare și pe nări scoteam un fum alb care îngheța și el la câteva palme de mine. Minus patruzeci și șapte de grade
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]