31,702 matches
-
invitaților, publicul venit ca la un eveniment major a părăsit sălile ca niciodată în ultimele ediții, Primăria, unul dintre cei trei parteneri în organizare, s-a retras în buza începerii festivalului și n-am auzit nici-o explicație oficială a acestui gest. Cu alte cuvinte, cam mult zgomot pentru prea puțin, cam prea mulți oameni implicați și prea puțină eficiență, prea multe direcții neplecate dintr-aceeași idee, generoasă, ci dezvoltate secundar sau paralel. Nu vreau să spun că cineva a dorit și
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
cuprinsese un tremur nervos. Ochii Îi ieșiseră din orbite, iar fața-i era scăldată de sudoare. La rându-i. Mihai Cojocaru rămăsese blocat. Simțea, pentru prima oară, că Îi este frică. Se afla În fața unui om disperat, capabil de orice gest. Și regreta că Îl primise În camera de locuit, că, voind să fie sincer, Îi spusese ceea ce gândea În legătură cu soarta fiului său. De aceea, a Încercat să Îl liniștească: - Vă rog să Încetați. Vom mai vedea... - A, nu-ți convine
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
obscure prin care doar paraliticii dorm cu bezna impenetrabilă-n brațe/ îmi imaginez că sînt bun și generos ca iisus sînt ei bine un iisus cu haine umile de iarbă care călătorește într-o realitate/ irealitate fără hotare/ și fac gesturi divine însănătoșesc paraliticii îi spăl de bube și de beznă-n cerul gurii în urechi în inimă în mațe în adîncul ochilor sub bărbie sub unghii/ le dau înapoi ani inocență libertate nopți călduroase candoare frumusețe nebunie suportabilă potență/ și
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
renunță la iconografia oficială, părăsesc imaginile de șantier, scenele de muncă din fabrici și din uzine, atitudinile eroice ale țăranilor înregimentați în organizațiile cooperatiste și se repliază în genurile discrete și complet dezimplicate ideologic: peisagistica și natura statică. Chiar dacă aceste gesturi par excesiv de prudente, avînd în vedere faptul că ne situăm în plin deceniu șapte, cînd în Europa și în lume se consumă experiențe radicale, în contextul restrîns al artei românești ele au un rol fundamental. Pe aceste urme timide sub
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
de extremism, că acest partid și-a dezavuat parlamentarul, care și-a pierdut funcția în partid, și l-a adus la ordine pe nefericitul primar care a putut da curs unei asemenea idei. * Cronicarul nu vrea să exagereze importanța acestui gest politic, la drept vorbind normal, dar nu se poate împiedica să nu remarce că în alte partide nu se prea întîlnesc asemenea gesturi. În schimb, graba cu care mass-media autohtonă generalizează orice mișcare provenită din rîndurile UDMR ar trebui să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
nefericitul primar care a putut da curs unei asemenea idei. * Cronicarul nu vrea să exagereze importanța acestui gest politic, la drept vorbind normal, dar nu se poate împiedica să nu remarce că în alte partide nu se prea întîlnesc asemenea gesturi. În schimb, graba cu care mass-media autohtonă generalizează orice mișcare provenită din rîndurile UDMR ar trebui să dea de gîndit chiar celor care fac acest lucru. Nu ne putem juca de-a politica și de-a știrile bombă, mai ales
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
Luminița Marcu În condiții normale, cartea lui Caius Dobrescu Inamicul impersonal ar stîrni discuții adevărate, polemici, răspunsuri, atitudini. Poate chiar gesturi. "Dar noi sîntem relativ departe de o asemenea stare dinamică și productivă, fiincă utopia culturii ca Arcadie, în care spiritele frumoase se alătură pentru a cînta imnuri de slavă servește la o anchilozare incredibilă a instituțiilor culturale." Că așa stau
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
inspirat. Se întoarse spre Kingsley. - îți place Pasolini? - Mă rog, voiam să cer o chiftea, spuse Kingsley, cu ochii ațintiți asupra meniului. - Are niște poante, te dărîmă, zise Terry, rîzînd prefăcut și lovindu-și însoțitorul pe sub masă. Logan făcu un gest vag și tolerant cu mîna. - Ce mare lucru, băiatul n-a auzit în viața lui de un macaronar poponaut care-a făcut niște filme mai șmechere. Cui îi pasă? Oricum, filmul european de artă și-a trăit traiul. Zece ani
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
senzuala ei persoană. Prizonieră a 4 bărbați, cu perspectiva unui viol în grup plutind în atmosfera tensionată a discuției la nesfîrșit lungite, Lelia scapă pentru că, la un moment dat, unul dintre bărbați își pierde calmul și îi dă două palme. Gestul agresiv "simplifică" brusc tabloul și îi dă energia să încerce și să reușească să iasă din casă. Scenariul este, pînă aici, plauzibil - dar recunoștința Leliei față de cel care a lovit-o, despre care crede sincer că a salvat-o de la
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
a literaturii române. Am conceput-o și am încheiat primul volum la insistențele lui. Pe care le-a prelungit cît a trăit în speranța că nu mă voi opri la el. Cînd am abandonat politica, a fost fericit: nu atît gestul în sine, căci n-avea nimic contra politicii, el, care scrisese despre politicieni, cît ideea că-mi voi face timp să isprăvesc Istoria de el comandată (iar volumul întîi, tot de el tipărit). Nu știu ce va mai fi. Dar n-am
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
ca și în cazul sistemului de salarizare: cine are pretenții la sindicat este liber să-l facă în altă parte. Nu te poți plînge statului, care ridică din umeri, și nici măcar opiniei publice, pentru că-ți pierzi locul de muncă. Puținele gesturi disperate care au existat în presă s-au terminat cu eliminarea ,,revoluționarilor". Cum ai acces la informații? Identificarea unui subiect interesant, planul de abordare a acestuia și, la capătul celălalt al procesului publicistic, felul în care este scris, ilustrat, paginat
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
totuși, o enigmă și un paradox aproape ridicol textul profund pe care îl redactează și îl trimite, la 14 iulie 1953, nimănui altcuiva decît lui Traian Săvulescu, președintele Academiei R.P.R., om fără convingeri și preocupări religioase, poate chiar liber cugetător. Gestul lui Galaction e o nevoie de a se spovedi, mărturisindu-se. Dar cui? Lui Traian Săvulescu în locul unui exeget biblic? Ce folos putea avea o asemenea automărturisire patetică? Firește, nici una, dacă nu cumva voia, prin acest memoriu, să probeze că
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
citez și din acest memoriu-spovedanie, adresat inutil, deși scriitorul, ajuns, în 1946, și deputat al stăpînirii, se întreba, patetic, în jurnal, ce caută el printre atîția necredincioși, ajungînd la încheierea că locul său nu este acolo, deși nu a făcut gestul decis de a demisiona. Deci să citez: "Se împlinesc la toamnă, scumpe Dle Președinte, cincizeci de ani de cînd am prezentat Facultății de Teologie din București, teza mea de licență Minunea din drumul Damascului - argument apologetic. Este o încercare juvenilă
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
de o luciditate în disocierea esteticului, de o eleganță morală, de o stăpînire de sine și de o fervoare în expresia dezlegată de reziduurile pasionale, pe care le-am resorbit în mine pentru a le reafirma, nu prin simulare de gesturi, ci printr-o manifestare personală potrivită condițiilor noi de viață artistică". Cuvinte pe care le-am putea repeta și noi, cei ce ne socotim lovinescieni, admiratori ai celui care a fost mentorul prodigios al Sburătorului, care ne inspiră nu în
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
Kronprințului, abia tolerat, acesta brusc, exclamă: "Ce-i mai plictisitor la omul ăsta (aluzie la Hitler) e că n-are simțul umorului. Înghite orice, dacă e lăudat. Lauda nu-i e nicicînd destulă. Iar Goebbels întrece măsura (aici face un gest). Deci îl detestă". Se plînge că, deși general, nu e invitat la nici o manifestare publică. Și prințesa Bibescu, meditînd, își spune că "excesul de naționalism e totdeauna dovada unei profunde nemulțumiri de sine. Inșii respectivi se afirmă în numele națiunii lor
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
Dorință pe care ea i-o îndeplinește asumîndu-și riscul fiindcă oricum știe că pentru ea nu mai există soluție, odată ce fusese concediată. Cum se poate amenda ingratitudinea unui prieten - omul ordinii publice care-i știa necazurile, cum se poate cataloga gestul societății civile care află adevărul, dar nu determină anularea pedepsei capitale. Această șaradă cineastul danez și-a propus să o îmbrace în haina unei sarcastice melodrame, spărgînd regulile și dinamitînd genul din interior. Pentru acest dificil pariu și-a ales
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
Gherman. Când ideea-pivot al naționaliștilor pesediști este transformarea Ardealului în vehicul pentru restul țării, nu pot să nu-mi pun problema dacă nu cumva astfel de gogorițe au o origine comună. Ce ignoră pesediștii obsedați de cucerirea Transilvaniei este că gestul lor va crea firești gelozii în celelalte părți ale țării. Pentru că, în etapa actuală, e insuficient să trimiți bezele și să crezi că lumea se va buluci să se înscrie în partidul tău. Românul - fie el ardelean - a devenit mai
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
pe urmă și el, căci, prefăcîndu-se că e grăbit, a luat-o repede spre sat. Cu toate că nu-i văzusem fața și deci nu-l recunoscusem, aș fi putut afla cine a fost și ce l-a îndemnat să facă acest gest atît de neobișnuit. Dar, repet, m-a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciudățenie țărănească. Scena aceasta s-a petrecut pe hotarul satului Prislop, pe lîngă Năsăud, unde stăteau părinții mei..." Semnificația unor astfel de judecăți fundamentale ține, indiscutabil
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
viață. Vorbăria devorează fapta, o înghite, o anulează. Ipocrizia din fiecare, ca și paranoia din fiecare, nu mai face parte din figurație. Sulemenită sau nu, ea devine însuși protagonistul din noi, însăși maniera de a exista. Drumul de la cuvînt la gest, la faptă este fracturat. Poate și de asta Creatorul de teatru nu a scos la rampă viziuni și sofisticate interpretări regizorale. Forța ideii lui Dabija stă în instalarea lui Marcel Iureș în rolul atît de dificil al lui Bruscon, în
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
relația între actor și cuvînt este cea mai specială, capricioasă, dificilă și orgolioasă. Nu obosește nici o secundă în acest recital în care Valeria Seciu a acceptat să apară, cu grație, ca o umbră, fără să spună un cuvînt! Este un gest pe care numai valorile îl pot face cu generozitate și înțelepciune. Prezența și absența din scenă a Valeriei Seciu alimentează credibil dramaticul monolog al lui Iureș, situațiile pe muchie de cuțit, tragismul cabotin al histrionilor. Fiecare dintre ei este un
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, Icos VII, În vol. Scrieri I, Editura “Christiana”, București, 1999, p. 43ca Domnului sau cuvinte adresate ucenicilor pentru a le spune ceea ce de-a dreptul nu se poate spune. Sunt „frânturi din pâinea inimii, gesturi și fapte În duh, gânduri de viață, mărturisite pentru o anume clipă și Împrejurare și parcă sortite să fie acoperite de uitare. Dar, adeseori, după multă trecere de timp, s-au Întors, fără voie, aduse, ridicate În aducerea aminte a
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
alter ego al autorului - scriitorul îi împărtășește "poetica" portretisticii sale: "Mai întâi și-ntâi, mă concentrez cât pot asupra persoanei în cauză, caut să-mi amintesc toate faptele și întâmplările legate de ea, să-i refac în minte trăsăturile feței, gesturile. La unii constat că am foarte multe lucruri de spus, la alții foarte puține sau deloc." (p. 82) Savoarea acestor portrete în cuvinte egalează hazul caricaturilor din linii și culoare ale lui Ștefan Popa-Popas. Cu deosebirea că aici efectul nu
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
rămîne/ În lumile după lumea/ Ce-n viitor va fi/ Soț și soție vom fi." Cuvintele acestea, de la începutul secolului al XVIII-lea, poartă în ele semnul universalității. Tocilescu a mizat pe asta și a cîștigat. Sînt sunete, ritmuri, priviri, gesturi, stări pe care iubirea le poartă cu ea dincolo de rostiri care particularizează, dincolo de frumoase costume japoneze, de constrîngerile sociale, aceleași, pe care doar timpul și spațiul le îmbracă în alte forme. Alexandru Tocilescu ne provoacă în sensul cel mai profund
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
prejudecățile ei cu tot au rămas în urmă, departe: "Pe tine te ucid întîi/ Apoi și eu mă omor/ Să umplem scoica mică/ A podului Shijimi/ Scurtă viața noastră/ Ca o zi de toamnă.../ Este ceva ireal în finalul spectacolului. Gestul decisiv este amînat. Îndrăgostiții, amanții încă neînsîngerați, se plimbă în sus, în jos. Lent, așa cum moartea se scurge pe lîngă ei, le dă tîrcoale, îi cheamă. Emoția crește. Nimeni nu se grăbește. Nici regizorul care n-a comprimat timpul și
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
M-a impresionat realmente felul minuțios și riguros, atît de exact și de dramatic al Lamiei Beligan pe care n-am văzut-o niciodată pătrunsă de vibrațiile unui personaj ca aici. Urletul neputinței și al iubirii gîlgîie stăpînit în fiecare gest, în fiecare privire, într-un rol de maturitate; la Sanda Toma și Matei Gheorghiu care, deși în scene mici, au găsit cheia de a se face simțiți, cu greutatea experienței lor; la vocea calmă sau învolburată a Povestitorului - Răzvan Ionescu
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]