2,181 matches
-
în glumă. Am avut cei mai buni copii. Toți m-au ascultat chiar dacă uneori spuneam că Elena era inima mea, eu pe toți v-am iubit la fel. Făcu o mișcare blândă, tremurătoare, iar durerea din sufletul lui umbrit de ghinioanele vieții era tot mai vizibilă. - Tată, mă faci să ma simt ca un pui de găină când e părăsit de cloșcă sau ca un câine hăituit de lume. Când știu că trebuie să plec mi se frânge inima. Fără tine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că vântul îi suflă prin cap, răscolindu-i creierul, făcându-i o altă dimensiune și tulburând-o ca un taifun. Arăta ca un ascet sub o cascadă rece ca gheața. Însăși vocea și privirea ei îi erau ca gheața. Cât ghinion avusese. Omul pe care-l divinizase, pe care-l iubise necondiționat, de la care moștenise apucăturile, calitățile chiar și fanteziile, nu reușise să-i dea sărutul de adio și să-i arunce un pumn de țărână în mormânt ca să-i fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu se afla în localitate. Acum avea să locuiască sub același acoperiș cu ea. Era prea de tot. Pământul să fi fost de vină că-i rotund, sau lumea e prea mică? Se întrebă cine oare o urmărește, destinul sau ghinionul, căci de dragoste nu putea fi vorba. După ce îl întâmpină cu căldură pe musafirul nou venit, bătrâna proprietară îl pofti să intre pe ușa casei, iar Leon intră cu și mai multă plăcere când o văzu pe Carlina. Când îl
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
oară într-un hotel de lux. Era ca și ea indecis și răbdător. Încă mai păreau tulburați de fostele lor relații. Niciodată nu ajunseseră să fie una și aceeași persoană, să fie un întreg. De ce tocmai pe ea o alesese ghinionul și nu dragostea de care avea atâta nevoie? Unul dintre ei, mai mult sau mai puțin, își chinuia sufletul alintându-și o dorință din interior care venea și pleca distrugând cu bună știință dragostea. Își aminti cu nonșalanță când o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
minat, greu de trecut. Sperase să se întâlnească într-o formă de zile mari. Pasărea iubirii nu va mai locui în cuibul său. Va locui de acum în singurătate. Simțise din capul locului că îl pierduse. De ce? Fusese urmărită de ghinion?! Depărtarea dintre ei distrusese toate legăturile sentimentale. Nu mai avea în ce spera, în cine să mai creadă. Cine îi va ma întinde o mână de ajutor? Îi ajunsese cât suferise. Crescuse fără tată, nu îi mai trebuia și asta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Boogie, adică să filmeze tradițional, fără planuri lungi, cu zoom-uri pe fețe când vorbesc, muzici etc. Asta ar fi dat un plus de empatie cu povestea și personajele. Eu, unul, nu cred. Boogie este un film bun, dar are ghinionul de a veni după Hârtia..., care era infinit mai dramatic. în Boogie nu se întâmplă nici măcar o crimă, nici un măcel este doar o ucidere lentă, aproape insesizabilă, a tinereții. Este un film lipsit de orice patos, pentru că așa au vrut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la începutul stagiunii următoare. La teatrul din Iași, o regizoare tînără voia să-mi monteze piesa la un studiou pentru tineret, chiar în iarna lui '71, dar eu am susținut s-o facă după ce iese premiera la teatrul din Arad. Ghinionul meu! Peste vară, piesa a fost respinsă. Teatrul din Iași a mai inclus-o o dată în repertoriu, dar fără succes. Acum însă, în ajunul Crăciunului din 1970, eram fericit. Stăteam la masă și tocmai reciteam cele două-trei pagini modificate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au și adunat... La cine să mă mai duc?! O, dac-ar fi directorul Sorescu aici! El are stofă de "domn", și-ar fi găsit două minute libere să mă asculte; are, înainte de toate, știința de-a te asculta, dar ghinionul meu! e plecat. Cine ar putea să mă mai ajute? Brîndușa Roman, inginera-șefă a combinatului! gîndesc eu fericit. Mi-a vorbit foarte frumos ultima oară și cred că e mulțumită de modul cum i-am servit colega, dîndu-i două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a vorbit foarte frumos ultima oară și cred că e mulțumită de modul cum i-am servit colega, dîndu-i două tone de filamente din stocul de rezervă. Urc la etaj și bat la ușa ei. Biroul e gol. Al naibii ghinion, se ține scai de mine! La cine să mai merg?? La președinta de sindicat! Da-da, iată că am găsit! Nu numai că s-a purtat frumos cu mine, dar am asigurat-o că-i dau tot sprijinul la formarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
într-o vilă ultracentrală, a dat dispoziție să se renoveze vila și s-a mutat în ea. Dacă ar fi să mai scriu, despre unul ca Amariei ar trebui să scriu, dar nu! Nici măcar despre așa ceva nu mai pot scrie. Ghinionul meu de-a mă fi apucat să fac literatură contemporană, să iau de coarne tauri vii, nu morți, cînd meseria mea de bază e Fizica, regina tuturor științelor. Ce poftă nebună am să mă îngrop din nou între paginile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mîrțoaga în armăsar... vai de capul tău, frumoasă și gingașă doamnă Teona!... Ia te uită ce surpriză! se miră o voce de femeie în stînga mea. Mă întorc: pe treptele cofetăriei de lîngă hotel stă Cristina, fosta colegă a Brîndușei ghinionul meu de azi! Dacă n-ar fi fost ea, Brîndușa n-ar fi avut motiv de scandal, iar președinta comitetului sindicatului m-ar fi ajutat să dau de urma tabelului. Mă bucur că te revăd! surîde ea, coborînd cele cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Brîndușei rîndurile cerute, cu semnătură și ștampilă de certificare... Păi sigur că da! Afișăm un permanent zîmbet ironic, un fel de "du-te-ncolo, vino-ncoace", aprindem inimi, apoi facem pe ultragiatele și trimitem reclamații secretarului de partid. Tu, Cristina, ghinionul meu de azi!... În sufletul tău, cred că ești sinceră; chiar și cînd i-ai spus Brîndușei de gluma noastră ai fost sinceră și rațională... Poate că mîine, chiar dacă nu ne întîlneam, tot nu i-ai fi trimis Brîndușei rîndurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
4 decembrie, duminică după-amiază [1949] Draga mea, scumpa mea dragă, așa de mult aș fi vrut să-ți ascund cele ce urmează, dar ne-am jurat amândouă, când ai plecat, să nu ne ascundem nimic, fiindcă asta ne-ar purta ghinion - așa că îți scriu cea mai dramatică scrisoare de la plecarea ta. Evenimentele își vor fi pierdut, în parte, acuitatea și voi suferi mai puțin [când această scrisoare va fi ajuns la tine]; sunt atât de zdrobită, de uluită, încât am să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de a-i displăcea, mi-aș dori, totuși, să mă revadă. Sper că ești sănătoasă. Ăsta e singurul lucru care contează pentru mine. Ca și purtarea ta, integră, demnă, cinstită. Îngrijește-te! Nu fuma prea mult - asta mi ar purta ghinion! Știi ce mult țin la acest lucru, fiindcă vreau să mi te întorci sănătoasă și mirosind minunat. Am rămas aceeași, după cum vezi, cu maniile mele, cu ideea mea fixă. De aproape o săptămână nu am mai primit nimic de la tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vestea față în față. Și am să mă ocup și de Elinor, dar mai târziu. Sinceră să fiu, nu mă prea omor după tortul de nuntă. Iau de fiecare dată o bucată fiindcă se spune că, dacă nu iei, ai ghinion, dar adevărul e că toată combinația aia de tort de fructe cu marțipan și cu glazura aia ca niște bucăți de cretă îmi face un pic rău. Și simt o nervozitate atât de mare la gândul că trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lucru deliberat! Mademoiselle, nu am o vendetta cu dumneavoastră! — Ba da! Mă urăști de moarte, recunoaște! aud o voce de fată, sugrumată de nervi. O aud pe Robyn pe un ton foarte împăciuitor, dar nu aud exact ce spune. — Numai ghinioane, unul după altul! Glasul fetei e aproape strident - și, în clipa în care îl aud foarte clar, împietresc, cu paharul în aer. Nu-mi vine să cred. Nu se poate. — Blestemata asta de nuntă mi-a scos peri albi! exclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pare că e o problemă cu avionul lor. Mi-au zis că poate ar fi mai bine ca locurile lor să fie ocupate de alte persoane. — Serios? Lui Robyn pare că tocmai i-a căzut cerul în cap. Vai, ce ghinion! În viața mea n-am pomenit o nuntă cu atâtea schimbări de ultimă oră! O nouă domnișoară de onoare... un nou cavaler de onoare... un nou oficiant... ce mai, s-a schimbat aproape totul! — Știu, spun pe un ton de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din cauza părului. — Nu! Sigur că nu! El n-are nici cea mai mică vină, sincer... Și pe urmă, amândoi părinții tăi să facă pojar! Zău, ce probabilitate era să se-ntâmple una ca asta! — Știu! Îmi iau un aer îndurerat. Ghinion pur și simplu! Dinspre walkie-talkie-ul ei se aude un pârâit și Robyn se întoarce cu spatele. — Da, zice. Poftim? Nu! Am zis lumină incandescentă galbenă! Nu albastră! OK, vin acum... În clipa în care ajunge la ușă, se întoarce iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
covor se rostogolește în fața ta, invitându-te să pășești. Indiferent de ce se întâmplă astăzi - indiferent dacă planul îmi reușește sau nu - suntem împreună. Și o să rămânem împreună. Nu e bine să vorbim, știi, nu? zice cu un mic surâs. Aduce ghinion. — Știu, spun și iau o înghițitură din ginul lui. Dar, sinceră să fiu, cred că la ora asta nu mă mai interesează nici o superstiție. Ce vrei să spui? — Ei... nimic. Număr până la cinci, adunându-mi curajul, după care spun: Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jidanii pistrui” <endnote id="(259, p. 53)"/>, ca pedeapsă pentru că nu au crezut În Cristos și În Învierea sa. Pistruii de pe chipul unui român creștin sunt considerați a fi un semn infamant, un semn care (ca și părul roșu) aduce ghinion. Adesea, astfel de oameni „Însemnați” sunt „socotiți drept jidovi” și se crede că, din această cauză, „petele de pe față li se pot Înmulți”. În Moldova, de exemplu, ca să scape de aceste semne de „piază rea”, În noaptea de Sân Petru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la Începutul secolului al XIX-lea se spune că, atunci „când Dumnezeu Împărțea bărbile”, spânul ar fi ajuns prea târziu. Se isprăviseră toate felurile de bărbi, În afară de cele roșii. Pe acestea nu le lua nimeni, pentru că se credea că aduc ghinion. „Așa eu - spune spânul din poveste -, ca să scap de acest ponos, n-am primit barbă roșie [preferând să rămân spân]” <endnote id="(345, p. 77)"/>. Într-un basm săsesc (Die Drei Rotbärbe) cules În Transilvania la sfârșitul secolului al XIX
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că aceștia „sunt evrei” sau că „se trag din ei” ori că „au Însu șirile lor”. „Oamenii roșii” sau „cei cu părul roș” sunt „oameni Însem nați”, „răi”, „necurați sau diavoli”, „primejdioși”, „vicleni”, „abrași” sau „răi la piez” (aducători de ghinion), „cari de obiceiu deoache lumea” <endnote id="(32, pp. 501-503 ; 149, p. 100)"/>. Faptul că evreii și, În general, oamenii cu părul roșu au puterea de a deochea este o superstiție valabilă și În țările din vestul Europei <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
i se atribuiau ambele vicii. Blestemul proferat de el, de exemplu, era considerat a fi extrem de puternic și de eficient : „Oamenilor le era frică să facă vreun rău evreilor, pentru că, dacă te blesteamă un evreu, cu siguranță te va paște ghinionul” - declară o informatoare din estul Poloniei, de religie creștin-ortodoxă, citată de Alina Cata, care publică mai multe „povești adevărate” despre felul În care diverse blesteme proferate de evrei s-ar fi adeverit Întocmai <endnote id="(70, pp. 131-132)"/>. De asemenea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dat Țara Sfântă turcului. „Acesta este un lucru bun”, a răspuns neamțul, iar Isus a adăugat : „Ei bine, atunci, al tău să fie lucrul bun”. După ce Isus a refuzat aceeași cerere venită din partea ungurului, acesta a spus supărat : „Ăsta-i ghinion !”. Iar Isus a decis : „Ei bine, al tău să fie ghinionul”. Când, la aceeași rugăminte, evreul a primit același refuz, el a exclamat nervos : „Aceasta este o mare Înșelătorie”. Isus i-a replicat pe loc : „Ei bine, atunci, a ta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
neamțul, iar Isus a adăugat : „Ei bine, atunci, al tău să fie lucrul bun”. După ce Isus a refuzat aceeași cerere venită din partea ungurului, acesta a spus supărat : „Ăsta-i ghinion !”. Iar Isus a decis : „Ei bine, al tău să fie ghinionul”. Când, la aceeași rugăminte, evreul a primit același refuz, el a exclamat nervos : „Aceasta este o mare Înșelătorie”. Isus i-a replicat pe loc : „Ei bine, atunci, a ta să fie Înșelătoria”. Finalul acestei povești populare multietnice este specific legendelor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]