2,272 matches
-
primi o floare, anume o zambilă; și cum Învăț și de la pisicile pe care le țin În casă, vreau sămi și oblig colegii În Îndeplinirea acestei practici. De ce o zambilă? Pentru că demult, când nimeni nu-și punea problema să găsească ghiocei toamna, crizanteme primăvara și garoafe tot anul, ea era floarea sezonului. Pe atunci maică-mea se Încăpățânase să pregătească copturile de Paști, fără să bănuiască că ceea ce “dospise” nouă luni vroia să vadă Soarele pe care urma să-l adore
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pentru vacile nebune: sorgul, iarba de Sudan și altele. Ele ne delectează, vara cu o bere, iarna cu o vodcă ori un whisky. Ba chiar și cu “vin”, bineînțeles de palmier. Ele ne Încântă privirea, din cea mai timpurie primăvară - ghiocelul - până În cea mai târzie toamnă - brândușa - timp În care se succed viorele, lăcrămioare, prin păduri, ori iriși prin bălți, ori lalele, narcise, stânjenei, crini, gladiole, prin grădini; și, În sfârșit, chiar orhidee. Ele, adică banala iarbă, ne Înrourează pașii și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adulți dar și să tolerăm adulților comportare de copii. Îmi amintesc de un foarte vechi cântec, plin de înțelepciune, care spunea cam așa: „Copilule, nu căuta zadarnic primăvara trandafiri, căci nu vei găsi. Mai târziu vor fi pretutindeni. Primăvara culege ghiocei și viorele care mai târziu nu vor mai fi”. Așa să ne ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Granița Tinerețea mea am trăit-o în condiții severe, cu multă muncă și cu puține bucurii, am schimbat multe locuri de muncă în multe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
oprit, ci a continuat să pășească alături de el încă vreo câteva zeci de metri, până la capătul străzii. Acolo și-a luat la revedere și a făcut cale întoarsă. Nu înainte ca el, zărind peste drum un loc viran unde crescuseră ghiocei, să culeagă câteva fire și să i le dăruiască. În seara aceea, în patul lui din baraca de la colonie, tata nu a putut să adoarmă. Recapitula evenimentele zilei într-adevăr formidabile: aflase vești despre cei de-acasă, își comandase ochelari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un nomenclaturist Mergeam pe o stradă cu vile, plină de nomenclaturiști. Când traversezi un cartier de ciocoi, nu contează pe ce stradă o apuci. Contează ce simți. Venea primăvara, cireșii înfloreau, plouase un pic și totul mirosea a proaspăt: a ghiocei proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
neîntreruptă. Sentiment teribil de plăcut, de revenire la viață, o senzație care-mi aduce aminte de anii de școală primară, când încă mai exista primăvară și căldură "progresivă": întâi se topeau țurțurii de gheață de la streașină, apoi zăpada, apăreau timid ghioceii etc. Canadienii get-beget luau "băi de soare", numai în tricou, pe peluza încă acoperită cu petece de zăpadă. Afară nu cred că erau mai mult de 12-14 grade, în momentul cel mai cald al zilei. L'obsession du saucisson maison
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Suntem mai vârstnici cu o vreme, Ne-am prins la tâmple ghiocei, Am adunat și ani și... lene, Avem acum... și nepoței... Suntem mai vârstnici cu... un ceas, Măi ucigași cu inc-o floare, Din câți am fost, câți am ramas, Să râdem azi, cântând sub soare! Colegi, e ceas de sărbătoare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Curelaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93334]
-
Epipactis microphylla), Părul cucului (Listera cordata) Coroclean (Neottia nidus-avis, Coralloorhiza innata) Familia Iridacee. Brândușe de munte (Crocus banaticus), Coasă (Gladiolus imbricatus), Catiță, Stânjenel vânăt (Iris germanica), Stâjenel galben (Irispseutacorus) Catița vânătă (Iris caespitosa) Familia Amaryllidiacee. Coprină, Floare popească (Narcissus radiiflorus), Ghiocel (Galanthus nivalis) Familia Liliacee. Sburătoarea presurii (Majanthemum bifolium), Răsfulg, Crucea florilor (Paris quadrifolia), Lăcrămioare, Clopoțele (Convallaria majalis), Ciucurei de pădure (Convallaria polygonatum, Lilium martagon), Cocoșel (Erythronium denscanis), Scânteiuță, Ceapa ciorii (Gagea pratensis, Colchicum autumnale) Poriu (Alium porrum), Aiu sălbatic (Allium
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pensule, culori și oameni „De mic copil mi-a plăcut pictura. Cred că o am în sânge de când mama m-a făcut. La început desenam în noroi cu degetul, închipuindu-mi tot felul de monștri, balauri, sau doar un ghiocel. Mergeam la mare și desenam pe nisipul bătut de valuri, apoi construiam castele care se ruinau la un val mai mare. Cu toate astea continuam să desenez peste tot, inclusiv pe pereții camerei mele din apartamentul în care locuiam, astfel
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
strălucitor, de un galben deschis, aproape alb incandescent. Copacii erau înmuguriți, iar pământul se pregătea să explodeze cu toată forța lui într-un verde proaspăt. Vântul adia ușor peste pământul fără margini, iar apusul era de un roșu stins. Mirosul ghioceilor dispăruse demult. Diamantul o conduse acasă și stabilise o eventuală întâlnire. - Aș vrea să le spui alor tăi ce am stabilit. - Da. Sigur le voi spune. Stai fără grijă. - Vin ambii părinți. Ei sunt la aproape patruzeci de kilometri depărtare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și le duc la nas. Mirosul de iarbă fragedă mă trimite pentru două-trei clipe înapoi, în copilărie. E o senzație aparte, parcă îmi vine să fug la gardul dinspre fîntînă și să-l strig pe Nelu Arbore: "Hai, Ioane, după ghiocei!" Las iarba să cadă pe platoul uscat și o pornesc spre clădirea Serviciului electronic. Traversez o alee a combinatului, trec pe lîngă clădirea dispecerului Serviciului utilități "creierul combinatului" și intru printre rezervoarele mari, sferice, ca niște baloane gata să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-a azvârlit în vânt strigătele de dragoste și de neliniște și măruntele mele vești domestice. De trei zile, o telegramă, o carte poștală și scrisoarea de la Crăciun cu crenguța de vâsc. Tot atunci ți-am trimis și eu primul ghiocel din țara ta. Ce mișcătoare sunt gesturile astea care-și răspund, întrebările pe care ți le pun de aici și la care tu îmi răspunzi în aceeași zi, de acolo. Numai planurile pentru luna iulie rămân la stadiul de planuri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trece pe la sectorul de flori, unde nu știi la ce să te mai uiți și ce să cumperi din sutele de oferte îmbietoare, de câmp sau de cultură, orhidee, trandafiri, crini, nuferi, gladiole, garoafe... (lipseau din păcate florile mele preferate ghioceii, viorelele, lăcrămioarele și bujorii. Păcat!). Cât am stat la Santiago nu prea aveam bani să cumpăr "toată piața", dar când am revenit în câteva rânduri de la Rio sau Montevideo, lucrurile se schimbaseră, lefurile se mai măriseră, așa că sejurul nostru la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
murmură Ștefan. E trist... E frumos totuși... De aceea... și Ștefan o îmbrățișează, o strânge, o ține strâns. De-aș putea să opresc timpul... spune el și se smulge cu greu. Tăcere... Voichița îi mângâie o șuviță: Ți-au înflorit ghiocei la tâmple, Măria-ta Ștefane... Grijile, Voichițo, grijile... Patruzeci de toamne s-au scuturat... Uneori, mă simt atât de bătrân. Am trăit... cât pentru trei vieți am trăit.... M-am gândit, suspină Voichița, dar în glas își face curaj singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Era plin de zăpadă în jurul nostru, eram mai tineri amândoi și puși pe joacă. E ziua în care am remarcat în curtea Bisericii „Adolf Fredrik”, care e de fapt un cimitir vechi, printre teii mari și liliecii tufoși, că primii ghiocei au scos capul din pământ cu acel curaj de invidiat, în frigul lunii martie, asigurându-ne că primăvara e pe drum. În aceeași zi am aflat că Sonia, mama Agnetei (Pleijel), a murit singură, încercând să ajungă la telefon ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
zăpadă albă, cu fulgi mari, ca niște fluturi. Panaitescu și cu mine (eram colegi de bancă) priveam visători pe geam, închipuindu-ne cum ni se va răspunde la daruri, când vom întâlni, "din întâmplare", fetele. Ne așteptam la câte un ghiocel, cine știe. Eram fericiți, emoționați, cadourile noastre au fost primite... Dar nenorocirea a căzut ca un trăsnet. * Nu începuse bine ora a doua, de geometrie, când s-a deschis ușa și a intrat secretarul liceului, un personaj antipatic, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau poate al armatei întregi ce mai interesează asta. Se zice că ar fi ajuns mareșal. Fapt este că, de atunci, de la întâmplarea aceasta, strada s-a numit de la sine Strada Eucaliptului. Am trecut prin străzile Apelor, Curățeniei, Conductelor, Colțului, Ghiocel, întârziind o clipă doar pe Gălăgiei și Cimitirelor, unde se ajunge (Doamne ferește) prin Intrarea Fanfarelor și, dincolo de Strada Caporniței (pariez că nimeni nu știe ce este o "Caporniță"), obosit de o stare de inexplicație, mi-am odihnit închipuirea pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
celui care eram atunci... Dar să scriu despre aventura noastră de Crăciun. Eram cu George, cel mai bun prieten, coleg de clasă și de bancă, nedespărțiți; aventurile noastre constau în excursii la pădure iarna, prin zăpadă, căutând sub rădăcini mugurii ghioceilor încă nerăsăriți; sau descopeream vizuinile unor sălbătăciuni; sau așteptam cu inima strânsă să ne întâlnim cu "lupul", fiară care nu ne-a ieșit totuși în cale. "Plecam" de la unele ore sau de la profesorii antipatici și rătăceam până târziu, până se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la banca clipei neuitate Când ți-am spus: „Mi-ești dragă!” și ne-am sărutat Unde-s oare florile de poeți cântate? Chiar pe toate vremea le-o fi spulberat? Ofiliți sunt crinii, visuri ne-mplinite, Veștezi trandafirii dorurilor moarte, Galbeni ghioceii, nădejdi risipite, Ruginiți sunt macii patimei deșarte. Însă, dintre florile crescute-n grădină Chiar cea mai gingașe nu s-a scuturat: E iubirea noastră, caldă și senină, Căreia și timpul i s-a închinat. Jilava, mai 1955 Dezamăgire Copil curat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
semnificație. Vegheat de maica sa care i-a pus în mână nu doar condeiul, ci i-a sădit și potențialul de sensibilitate și dragoste de oameni, încă din clasa a doua a școlii primare Labiș scrie despre primăvară și despre ghiocei. În anul de terifiante amintiri din timpul secetei, Labiș se mută la gimnaziul din Fălticeni. După Iași și după Bârlad, nicăieri în Moldova n-a existat un centru mai activ din punct de vedere cultural ca acest orășel. Târgul consemnat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
trecut în mileniul III al erei creștine. Acum sunt convins că Corneliu Zelea Codreanu a obținut o biruință divină. Oricât de grea ar fi iarna, oricât de mult s-ar prelungi, după iarnă trebuie să vină și primăvara, când plăpândul ghiocel prinde curaj și iese la lumină. Să nu uităm: Codreanu a mărturisit că scopul vieții nu-i viața ci învierea. Lumina lui Codreanu va răsări din mormântul lui pângărit. Va veni o zi când și Corneliu Codreanu va fi apreciat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cu) numărul unu, parcela (cu) numărul doi etc. Într-o construcție ca Vila 1 [vila unu] nu se pune problema "acordului" între substantiv și numeralul care îi urmează, după cum nu se pune problema acordului nici într-o construcție ca Vila "Ghiocelul". 3. DEVIN TOATE NUMERALELE INVARIABILE? Ceea ce m-a determinat să aduc în discuție această problemă a fost, mai ales, constatarea că forma doisprezece s-a răspândit, în vorbirea redactorilor de televiziune sau de radio, și în contexte în care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
caută mai ales spre viitor. Ieri, după întoarcerea de la săniuș, am aflat că Ducu a plănuit, împreună cu Victoraș, băiatul vecinei de palier, călătorii... În Franța („Unde vine Franța?”, m-a întrebat), de unde să aducă „blugi originali” și casetofoane. „Dar cu Ghiocel (alt «prieten» de-al său), ce discuți, tu, ore întregi, pe un frig ca ăsta?”, m-am interesat. „Despre ce-o să facem la vară. La ștrand, el o să se dezbrace chiar la margine, iar eu ceva mai în spate. Apoi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru toți cei ce-au păstrat, cules, donat și recuperat după vitregia „vremurilor de bejenie” ce-au trecut În decursul unui veac până azi când au ieșit iar la lumina tuturor! Al D-Voastră Dumitru Țanu București, Sectorul 2, Str. Ghiocei, 7A 678 Dumitru Țanu a vizitat „Galeria”, cu un frate al său, colonel pensionar. Am avut cinstea să le fac ghidajul, cu care prilej mi-am dat seama Încă odată că Muzeul place, că le-a răscolit amintirile tinereții, că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
1974; Alfabetul năzdrăvan, București, 1975; Noi, cei care visăm, București, 1975; Țara de Sus, București, 1976; Bibliografie de literatură română pentru copii, București, 1978; Cărticica celor harnici, București, 1979; Pe cărări de munte (în colaborare cu Petre Nedel), București, 1980; Ghiocei pentru mama și alte povestiri, București, 1982; Sunteți oaspeții mei, București, 1984; Ningea peste rododendroni, București, 1986; În căutarea lui Avram Iancu, Timișoara, 1989; Năzdrăvăniile iepurașului Zdup, București, 1992; Povestiri de ascultat și de colorat, București, 1999. Traduceri: Maxim Gorki
GAFIŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]