2,497 matches
-
corp. Prezinta un sistem canalicular, care leaga plasmalema (membrana celulară) de citoplasmă. Totodata, se poate observa și o rețea de intermembrane cu aspect diferit, în funcție de specializarea care o ocupă. În sistemul circulator intacitoplasmatic și unul important în metabolismul glicogenului (un glucid care se află în cea mai mare parte în ficat). Acesta se întâlnește în celulele mușchilor, și este adaptat pentru depozitarea și eliberarea ionilor de calciu. Acest proces este realizat de pompele de calciu și necesită energie furnizată de ATP
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
se pot aminti: Din substanța intercelulară în celulă pătrund substanțe nutritive: oxigen, glucoză, lipide, apă, săruri, iar din ea se elimină substanțe sub formă de deșeuri. Substanțele care intră în celulă participă la procesele de biosinteză. Biosinteza semnifică formarea proteinelor, glucidelor, lipidelor din substanțe mai simple, ce sunt specifice celulei date. De exemplu, în celulele mușchilor se formează niște proteine speciale, care le asigură contractilitatea. o dată cu biosinteza, în celule are loc și descompunerea substanțelor organice. În urma descompunerii se formează niște substanțe
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
Coombs definesc 4 tipuri de reacții de hipersensibilitate imunologică, în funcție de elementele sistemului imunitar implicate în producerea lor: Alergiile sunt produse, la organismele sensibilizate, de antigene exogene (provenite din mediul extern) numite alergene. Majoritatea alergenelor sunt proteine, glico-proteine și, mai rar, glucide pure, substanțe chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel). Alergenele sunt conținute și/sau vehiculate de diverși factori din mediul extern: Contactul cu alergenul provoacă, la organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
sanguin.În principiu funcția renală constă din două etape: 1- o filtrare primară fără elemente de resturi celulare, cu o urină diluată. 2 - o filtrare secundară când se va resorbi înapoi din urina primară o parte din lichidul eliminat împreună cu glucide, aminoacizi și electroliți rezultând o urină mai concentrată.Numai această urină finală va fi eliminată prin uretere din organism. La om rinchiul este așezat retroperitoneal de o parte și alta a coloanei vertebrale, sub diafragmă, apărat de un strat de
Rinichi () [Corola-website/Science/304667_a_305996]
-
cea fluidă sau lichidă. Creșterea umidității mierii peste 20% duce la scăderea calității acesteia și favorizează dezvoltarea levurilor care produc fermentarea. Mierea poate fi considerată o soluție concentrată de zaharuri, datorită faptului că principalii componenți ai mierii sunt substanțele zaharoase: Glucidele sunt aldehide sau cetone ale unor alcooli polivalenți și în funcție de posibilitatea lor de a se hidroliza se împart în: Dextrinele. În miere se mai găsesc în cantități mari și alte holozide complexe sau heterozide ca mucegaiuri, gume, etc, denumite impropriu
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
din ele putând avea și efect cancerigen. Efectul particulelor se poate manifesta și asupra clădirilor. Particulele de plumb Acțiunea plumbului este foarte dăunătoare asupra omului și este bine cunoscută încă din antichitate. Concentrații scăzute de plumb provoacă tulburarea albuminelor și glucidelor, atacă rinichii și sistemele nervos și central. Intoxicația cronică de Pb se numește saturnism și provoacă colită, insuficiență renală,etc. Plumbul se găsește în combustibilii etilați pentru motoarele cu aprindere prin scânteie. Bioxidul de carbon este prezent în aerul atmosferic
Motor diesel () [Corola-website/Science/304136_a_305465]
-
Zaharidele (cunoscute și sub denumirea de: zaháruri, glucide, carbohidrați sau "hidrați de carbon") sunt compuși organici cu funcțiune mixtă, ce au în compoziția lor atât grupări carbonilice (aldehidă sau cetonă), cât și grupări hidroxilice (hidroxil). În majoritatea cazurilor, raportul dintre numărul atomilor de hidrogen și de oxigen este
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
din grecescul "σάκχαρον" ("sákkharon"), care înseamnă zahăr. Deși nomenclatura zaharidelor este complexă, numele monozaharidelor și dizaharidelor se termină de cele mai multe ori cu sufixul "-oză". De exemplu, glucida din struguri este glucoza, zahărul este zaharoza, iar glucida din lapte este lactoza. Glucidele joacă diverse roluri în organismele vii, atât la animale, cât și la plante. Unele polizaharidele sunt substanțe de rezervă sau de depozit al energiei (cum este de exemplu amidonul și glicogenul), iar altele sunt componente structurale (cum este celuloza la
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
acidul ribonucleic (la fel cum este și dezoxiriboza componentă a acidului dezoxiribonucleic). Zaharidele și derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri importante în sistemul imunitar, fecundare, previn evoluția bolilor, în coagularea sângelui și în dezvoltare. Sub aspect biochimic și fiziologic, glucidele constituie o materie primă pentru sinteza celorlalți compuși biochimici: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. În trecut, în chimie era folosit termenul de „carbohidrat” pentru orice compus cu formula C (HO) . Conform acestei definiții, unii chimiști au considerat formaldehida (CHO) ca
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
grupe adăugate sau eliminate. De exemplu, dezoxiriboza, componentă a ADN-ului, este versiunea modificată a ribozei; chitina este alcătuită din unități repetitive de N-acetil glucozamină, o formă a glucozei ce conține azot. Cel care încearcă prima dată să denumească glucidele este C.Schmidt în anul 1844,care le denumește hidrați de carbon,datorită raportului observat între atomii de hidrogen și oxigen de 2:1. Se propune formula generală de C(H O). Formula propusă are 2 incoveniente: Nomenclatura actuală de
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
este C.Schmidt în anul 1844,care le denumește hidrați de carbon,datorită raportului observat între atomii de hidrogen și oxigen de 2:1. Se propune formula generală de C(H O). Formula propusă are 2 incoveniente: Nomenclatura actuală de glucide provine de la grecescul γλικισ (glikis=dulce). Nici această denumire nu este riguros științifică deoarece glucide cu masă mare(celuloză, amidon) nu au gust dulce. Are la bază comportarea glucidelor la reacția de hidroliză: Cunoscute și sub denumirea de monoglucide sunt
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
între atomii de hidrogen și oxigen de 2:1. Se propune formula generală de C(H O). Formula propusă are 2 incoveniente: Nomenclatura actuală de glucide provine de la grecescul γλικισ (glikis=dulce). Nici această denumire nu este riguros științifică deoarece glucide cu masă mare(celuloză, amidon) nu au gust dulce. Are la bază comportarea glucidelor la reacția de hidroliză: Cunoscute și sub denumirea de monoglucide sunt glucidele care prin hidroliză nu pot fi descompuse în molecule mai simple care să posede
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
C(H O). Formula propusă are 2 incoveniente: Nomenclatura actuală de glucide provine de la grecescul γλικισ (glikis=dulce). Nici această denumire nu este riguros științifică deoarece glucide cu masă mare(celuloză, amidon) nu au gust dulce. Are la bază comportarea glucidelor la reacția de hidroliză: Cunoscute și sub denumirea de monoglucide sunt glucidele care prin hidroliză nu pot fi descompuse în molecule mai simple care să posede proprietăți fizico - chimice caracteristice glucidelor;De asemenea constituie substanțe de rezervă utilizate de către celule
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
provine de la grecescul γλικισ (glikis=dulce). Nici această denumire nu este riguros științifică deoarece glucide cu masă mare(celuloză, amidon) nu au gust dulce. Are la bază comportarea glucidelor la reacția de hidroliză: Cunoscute și sub denumirea de monoglucide sunt glucidele care prin hidroliză nu pot fi descompuse în molecule mai simple care să posede proprietăți fizico - chimice caracteristice glucidelor;De asemenea constituie substanțe de rezervă utilizate de către celule și țesuturi. Biosinteza lor se realizează prin fotosinteză. substanțe formate prin unirea
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
amidon) nu au gust dulce. Are la bază comportarea glucidelor la reacția de hidroliză: Cunoscute și sub denumirea de monoglucide sunt glucidele care prin hidroliză nu pot fi descompuse în molecule mai simple care să posede proprietăți fizico - chimice caracteristice glucidelor;De asemenea constituie substanțe de rezervă utilizate de către celule și țesuturi. Biosinteza lor se realizează prin fotosinteză. substanțe formate prin unirea mai multor molecule de monozaharide : Monozaharide: Polizaharide:
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
multiple procese: Modelul mozaicului fluid, propus de Jonathan S. Singer și Garth L. Nicholson, prezintă membrana celulară ca un model fluid mozaicat, unde numeroasele componente structurale se pot deplasa liber. La suprafața membranei celulei animale se află proteine periferice și glucide sub formă de glicolipide și glicoproteine. Setul de proteine și glucide (de pe suprafata plasmalemei fiecărei celule animale) se numește glicocalix și este specific, constituind “buletinul de identitate” al acesteia. Membrana celulei vegetale este protejată de un perete celular rigid. Acesta
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
Garth L. Nicholson, prezintă membrana celulară ca un model fluid mozaicat, unde numeroasele componente structurale se pot deplasa liber. La suprafața membranei celulei animale se află proteine periferice și glucide sub formă de glicolipide și glicoproteine. Setul de proteine și glucide (de pe suprafata plasmalemei fiecărei celule animale) se numește glicocalix și este specific, constituind “buletinul de identitate” al acesteia. Membrana celulei vegetale este protejată de un perete celular rigid. Acesta este format din celuloză și este permeabil pentru apă, precum și pentru
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
timp. Aceasta se ocupă de cultivarea viței de vie pentru obținerea strugurilor. Denumirea de viticultură provine din limba latină ("vitis" - viță de vie; "cultura" - cultivare, îngrijire). Strugurii se folosesc în stare proaspătă pentru producerea: Bobițele de struguri conțin până la 35% glucide (glucoză, fructoză), vitaminele A,C,P,PP,B1,B2,B6; 11 acizi organici (acid dartric, acid malic, acid fosforic, acid malic, ș.a.); 24 microelemente (Mn, Zn, I, Ti, etc.); multe săruri minerale (K - 235 mg %, Ca, Na, P2O5, ș.a.). Viticultura
Viticultură () [Corola-website/Science/311019_a_312348]
-
asimilabil de iod. "Cobaltul" acționează asupra procesului hematopoetic, înlesnește formarea reticulocitelor și transformarea lor în eritrocite mature, intensifică activitatea mai multor tipuri de enzime, , datorită cătui fapt se intensifică procesele de sinteză a protidelor, de transformarea a grăsimilor și a glucidelor din țesuturi. "Cuprul" este un element absolut necesar pentru creșterea plantelor și animalelor. Lipsa cuprului în plante duce la apariția clorozei. Rolul fiziologic al cuprului se manifestă prin formarea clorofilei și prin sinteza axorbinoxidazei, polifenoloxidazei etc., accelerează folosirea de către plante
Microelement () [Corola-website/Science/311360_a_312689]
-
fânețe recente. Ele se pot găsi atât în pădure cât și în parcuri. Fructele sunt consumate proaspete sau sub formă de magiunuri, dulcețuri. Fragul este renumit pentru gustul deosebit de parfumat al fructelor mici, asemănătoare cu căpșunul. Fructele conțin mucilagii, pectine, glucide, vitaminele A, B1, B2, PP și C, acid salicilic, antocianidina, protide, lipide, taninuri, acizi organici, săruri minerale de potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, fosfor. Frunzele conțin taninuri elagice, fragarol, cvercetol, cvercitrină, citrol, săruri minerale, ulei volatil, zaharuri, vitamina C, acizi
Frag () [Corola-website/Science/311461_a_312790]
-
noi subst speciale purtătoare de energie chimică numitaATP[acid adenozintrifosforic], clorofila recuperează un el revenind la stareainitiala;elementele descrise form fază de lumina-faza de intruneric:H și CO2 sunt incorporate independent în subst organice=>omare varietate de mol org oi:glucide, lipide, proteine 3.Importantă Fotosintezei-a)sursă principala de subs org-b)menține echilibru în comp aerului raportat la producători și consumatori de O2și Co2-c)rolul cosmic înmagazinează energia luminoasă de la soare-d)este sursa de hrană[stă la baza producției agricole
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
dizolvate mici cantități de substanțe minerale și organice produse de catabolism. Fotosinteză este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosferă de către plantele verzi (cu clorofila), în prezența radiațiilor solare, cu eliminare de oxigen și formare de compuși organici (glucide, lipide, proteine) foarte variați. Deși apă participa în fotosinteză, ca și dioxidul de carbon, ea nu constituie, nici chiar când este în cantități reduse, un factor limitant pentru toate speciile.Fotosinteza are loc în cloroplaste și în zona citoplasmei care
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
și trombocitele ce ajută la reparearea țesutului (plăgii). Sângele este compus din elemente celulare (ca.44 %) și plasmă (ca. 55 %), care conține (90 % apă), proteine, săruri minerale și substanțe cu molecule mici ca monozaharide, hormoni, gaze dizolvate, și substanțe nutritive (glucide, lipide, vitamine), mai conțin produse de catabolism destinate excreției (rinichi) ca ureea, acid uric, hipuric.Din punct de vedere fizico-chimic sângele este o suspensie, cu alte cuvinte un amestec de lichide, gaze,substanțe solide printre care se înțeleg și celulele
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
este formată din aproximativ 90% apă, 1% substanțe anorganice (săruri minerale care conțin ioni dintre care mai importanți sunt cei de sodiu Na, clor Cl, potasiu K, magneziu Mg, fosfor P și calciu Ca) și aproximativ 9% substanțe organice (proteine, glucide, lipide etc). Raportul de proteine variază între 60 și 80 g/litru ca. 8 % din volumul plasmei.Proteinele separate prin electroforeză sunt albumine ca și α1-, α2-, β- și γglobuline. Proteinele din plasmă pe lângă rolul de transport, mai joacă un
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
al mâinii (la adult) sau de la nivelul călcâiului (la sugari și copiii mici). Sângele este compus dintr-o parte lichidă, numită plasmă, și o alta celulară. În plasmă sunt prezente o vastă gamă de substanțe cum ar fi: proteine, lipide, glucide, minerale, enzime, hormoni și vitamine. A doua parte, cea celulară, este compusă din globule roșii, globule albe și trombocite. Globulele roșii (în ), numite și hematii sau eritrocite, sunt celule ale sângelui care au forma unui disc plat și sunt lipsite
Hemogramă () [Corola-website/Science/314670_a_315999]