2,610 matches
-
totuși Napoleon. Singur. Fără armată. Fără gardă personală. Omul în fața căruia tremurau toți împărații se strecura acum sub chipul unui umil și bătrân preceptor. Trecea prin lumea pe care o cucerise cu teama de a nu fi recunoscut și capturat. Gonea spre Paris, alergând de mama focului, înainte de a apuca să se răspândească vestea despre catastrofala sa înfrângere suferită în Rusia. Manuc coborî din trăsură și intră în pădure. Abia atunci se dezmetici și Dante Negro. Realiză teama și dimensiunile neliniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
robinetului. Mătușa Sarina lua baia în fața mea și a fraților mei. Stătea în picioare cu trupul gol și alb în ligheanul cu apă. Numai eu îndrăzneam să mă apropii și să-i mângâi coapsele. Dânsa făcea haz, când bunica mă gonea din cameră. Mătușa Sarina, al cincisprezecelea copil din părinți bătrâni, era bună, proastă, dolofană și zdravănă ca un atlet. Mulțumită ei, la șapte dimineața o porneam spre școală, unde ajungeam adesea cu trei ore mai târziu. Acolo nu am împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vaiete. Iar peste toate, o goarnă, vibrând limpede și puternic, cu ecourile repetate până peste culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zece zile, tată, fiindcă i-am cerut să-mi dea dimineață cafea cu lapte și corn, în vreme ce băieții ceilalți mâncau cu poftă slănină cu miros de seu. „Eu nu mănânc lumânare”, i-am spus eu patronului. Dar dânsul m-a gonit, de teamă să nu-i stric personalul. Tata zise mai departe: - Fiindcă n-ai vrut să înveți carte, m-am gândit, la început, că legătoria de cărți nu e un meșteșug prea greu de învățat. - Femeia patronului, continuai ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul meu culcat pe-o rână Și-ascult, înghemuit sub pătură, Cum ne gonește cineva, ne mătură, - Cum cineva mă cheamă-n casă, Când silă mi-e de pat și masă, Când doare sufletul cum doare dintele Și-s obosit să mai gândesc cuvintele. Gonit de-a nebuniei palmă, Aștept o zi cu marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o rână Și-ascult, înghemuit sub pătură, Cum ne gonește cineva, ne mătură, - Cum cineva mă cheamă-n casă, Când silă mi-e de pat și masă, Când doare sufletul cum doare dintele Și-s obosit să mai gândesc cuvintele. Gonit de-a nebuniei palmă, Aștept o zi cu marea calmă, Să nu mai miște-n larguri apele Și nici un vânt să nu le-atingă clapele. Aștept un loc pe-un țărm, de-o parte, Să nu se cheme”groapă”, „moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Văd urma paralelă și roțile bastoanelor, adâncite în zăpadă ca niște farfurii cu frișcă, alb pe alb, pe netede întinderi. În pădurea brazilor din dreapta, soarele pitit ricoșează un far de raze pe o scoarță de cristale de-a lungul căreia gonesc funigei de platină. La dreapta, cerul violet, fără game, pare o ficțiune, așa cum e lăsat, ca un fond ultramarin în filigrama de argint a brazilor eșalonați pe un singur front rărit. Și deodată îmi simt dorința confiscată, împreună cu durerea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prin Ham și Canaan, otrava vinului, trecută din sânge în sânge, curge și în zilele noastre, în vinele celor condamnați să ispășească blestemul. Dovada certă o prezintă moșul Isidor, zis și Trotzki, din pricina asemănării ce o are cu doctrinarul vagabond, gonit de apostolii săi din răsărit, după ce săvârșise marea reformă socială. Moșul Isidor are sânge albastru, din nefericire necorcit. Ținea să se cunoască acest amănunt, afirmând cu orgoliu că se trage din profeți. E foarte probabil însă, că dacă bunica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier în fier se confundă cu fâșâitul pârâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o anumită restricție a autostrăzilor interstatale cu privire la gabaritul în tunele, sau așa ceva. Poate unul dintre voi, dragi cititori, care are înclinație spre legi, poate scormoni prin memorie clauza adecvată. Vehiculele alea trebuie într-adevăr eliminate. E destul să le știu gonind pe undeva în noaptea aceasta întunecoasă, ca să fiu cuprins de neliniște. Fabrica este o clădire mare, ca un hambar, unde sunt valuri de stofe, mese de croit, mașini de cusut masive și cuptoare care asigură aburii pentru călcat. Efectul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai rău — albi protestanți, o clasă de oameni specializați în ignoranță, cruzime și tortură. (Nu țin neapărat să-i apăr pe protestanții albi; nici eu nu mă prăpădesc după ei.) După puțin timp, manierele sociale brutale ale Myrnei mi-au gonit admiratorii de la masă și am rămas singuri, doar cu cafelele reci și cuvintele arzătoare. Când n-am mai fost de acord cu zbieretele și bâlbâielile ei, mi-a spus că sunt evident antisemit. Logica ei era o combinație de jumătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
contemporană și dădeau drumul tare și sfidător la radiourile lor cu tranzistor de câte ori Myrna începea unul dintre bocetele ei lugubre. Deși negrii au încercat să o ignore, albii i-au arătat mult interes. Bandele de sărăntoci și de țărani au gonit-o din sate, i-au tăiat anvelopele și au biciuit-o puțin peste brațe. A fost urmărită cu copoii, amenințată să fie împunsă de vite, mușcată de câini polițiști, ciuruită ușor cu alice. Totul i-a făcut o plăcere nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
punctul să-l strivească. Visele cu M. Minkoff deveniseră mai rele decât vechile și înfiorătoarele coșmaruri cu autobuzul turistic, cele în care Ignatius, stând impunător pe platforma de sus a câte unui autobuz blestemat, trecea peste poduri cu șine sau gonea pe pistele unor aeroporturi, gata să se ciocnească cu câte un avion cu reacție care aterizase și se îndrepta spre el. Noaptea era chinuit de vise, iar ziua de traseul imposibil pe care i-l fixase domnul Clyde. Nimeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
crenvurșt? Darlene veni la ușă. Ian privește cine-i aici! Ce face biata ta mamă? — O, Doamne! râgâi Ignatius. De ce m-a condus Fortuna tocmai în locul acesta? — Hei, Jones! strigă Lana. Lasă repede mătura aia din mână și vino să gonești individu’ ăsta. — Regret. Nu fac vânt la nime’ pe mai puțin de cinzeci pe săptămână. — Zău că ești crud cu mama ta, spuse Darlene din ușă. — Nu-mi pot imagina că vreuna dintre dumneavoastră l-a citit pe Boetius, suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privind prin ușă. Mutra cu șapcă verde! În carne și oase... Constat că ai luat hotărârea înțeleaptă să angajezi un negru deosebit de fioros ca să te apere de furia clienților tăi înșelați, îi spuse mutra cu șapcă verde lui Lana Lee. — Gonește-l de aici, îi porunci Lana lui Jones. — Cum poț’ goni un elefant? — Ia uite ce ochelari negri are! Sunt sigur că-i amețit de droguri. — Du-te naibii înăuntru, se răsti Lana la Darlene, care se uita lung spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Constat că ai luat hotărârea înțeleaptă să angajezi un negru deosebit de fioros ca să te apere de furia clienților tăi înșelați, îi spuse mutra cu șapcă verde lui Lana Lee. — Gonește-l de aici, îi porunci Lana lui Jones. — Cum poț’ goni un elefant? — Ia uite ce ochelari negri are! Sunt sigur că-i amețit de droguri. — Du-te naibii înăuntru, se răsti Lana la Darlene, care se uita lung spre Ignatius. O împinse să intre și îi spuse lui Jones: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile groase de cărămidă ale clădirii. Exteriorul era vopsit într-un galben vesel, flăcările de gaze din cele două felinare de alamă, reconstituite, tremurau ușor de fiecare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la ploaia de atacuri cu care îl aștepta mama sa. Nu acum, când îi fusese smuls pe neașteptate momentul culminant pentru care se pregătise sufletul său. Timp de aproape o săptămână nu se gândise decât la reuniunea pentru start. Acum, gonit din arena politică de trei fete dubioase, stătea frustrat și furios pe dalele umede ale trotuarului de pe St. Peter Street. Privind la ceasul de la mână care, ca de obicei, era pe moarte, se întrebă cât o fi ora. Poate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și gata! Tu trebuie să ții o mașinuță de adolescent care costă mai mult decât un Cadillac și-mi zburlește mie tot părul. Ca să-i dea dreptate, o șuviță, țeapănă de fixativ, începu să se agite în bătaia brizei, pe când goneau vuind pe autostrada de pe coastă. Amândoi rămaseră tăcuți cât timp traversară mlaștinile. Domnul Levy reflecta nervos la viitorul său. Doamna Levy se gândea mulțumită la al ei, în timp ce vântul îi flutura ușor genele acvamarine. În sfârșit, intrară în oraș. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privirea ațintită asupra lui. Ignatius Reilly, porumbelul de lut. Dar era posibil ca mama lui să se fi dus totuși la una dintre bacanalele ei de popice. Pe de altă parte, era la fel de posibil ca o camionetă cu zăbrele să gonească chiar acum spre Constantinopole Street. Să scape. Să scape! Ignatius privi în portofel. Cei treizeci de dolari dispăruseră, confiscați probabil de mama lui la spital. Se uită la ceas. Era aproape ora opt. Cu ațipitul și asaltul împotriva mănușii, după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
face o arestare În cel mai scurt timp. — Ce arestare? Pe cine arestăm? Dar Logan deja dispăruse. 14 Agentul pe care Îl luase pe sus din vestiar era acum la volanul dubei de intervenție, depășind limita legală de viteză și gonind spre sud. Logan stătea pe scaunul din dreapta, privind pe fereastră peisajul Întunecat de țară. Un alt agent și o agentă stăteau În spate. Traficul era lejer la această oră din noapte și nu trecu mult până ajunseră la adresa unde li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dacă nu punem la socoteală explozia subită din momentul În care doi bețivani clătinându-se pe picioare săriră la un bodyguard cu brațul prins Într-o praștie improvizată. Țipete, scaune răsturnate, și mai mult sânge. Asistente care Încercau să-i gonească. Și apoi, În cele din urmă, un agent de poliție estompat intră În Încăperea aglomerată și puse capăt agitației, cu trei doze de spray paralizant dispersate cu generozitate. După aceea a urmat, În mare, un episod cu zvârcoliri pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Howesbank Avenue numărul 25, Aberdeen... Logan nu mai așteptă să i se spună și codul poștal, ci doar urlă „La dracu’!“ și apăsă pe accelerație până-n podea. Mașina alunecă șerpește În drum. — Ascultă-mă, Îi spuse el celui de la control, gonind cu Vauxhall-ul cel ruginit prin zăpadă și gheață, detectivul-inspector Insch are două mașini În Middlefield. Vreau să se ducă acum la adresa asta! Până să ajungă Logan acolo, cele două mașini erau deja răsucite pe stradă În fața numărului 25. Vântul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
feciorii unui oarecare Ienăchiță “s-au hainit și părăsind moșiile lor, s-au dus la moscali ca să le slujască lor”. Ba mai mult, spune vodă, “cu podgheaz (unitate de pradă n.n) împreună cu alții, au vinit asupra noastră să ne gonească. Drept urmare, domnul le-a luat moșiile și le-a dăruit celor ce l-au slujit cu credință. Un asemenea norocos a fost și Dumitrașco bărbier domnesc, căruia i-a dăruit o moșie și o dugheană cu tot locul lângă biserica
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]