16,018 matches
-
să coboare Cu ochi flămânzi stau zorile la pândă. Cuprinse de invidii, spun vorbe de ocară Și vorbele nedrepte din gură curg pârâu, De gândul lor pizmaș ce-l răspândiră-n țară Se scutură de râs chiar bobul mic de grâu. Referință Bibliografică: Poem mirosind a pâine / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 229, Anul I, 17 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
primari, scursura societății ce s-au trezit peste noapte mari „ștabi” la sate, raioane, regiuni tăiau și spânzurau, interzicând legătura cu biserica, cu Dumnezeu, hoți care amenințau și băteau pentru a scoate de la bietul român ultimul bob de porumb și grâu, până la ultimul gram de lapte, obligându-i să cumpere pe puncte și cartele sau cum spunea comicul Mussolini : „vaca stă cu capul în ieslea țăranului și cu ugerul în bidoanele Aprolaptei”. Și iată-l arestat pe părintele Berca în temnițele
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > E PLÂNSUL MEU ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Din leagăn, primul grâi A fost un plâns. Dar nu știam atunci De rostul lui, De dor, De bucurie. Era doar plâns Nevinovat de prunci. L-am luat cu noi Și în copilărie. Și-am plâns cu el Dureri și bucurii, Am învelit Cuvinte
E PLÂNSUL MEU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360864_a_362193]
-
grafie pentru mine aproape ilizibila. După niște puțin fructuoase încercări, pusesem manuscrisul deoparte și aproape uitasem de el. Mai ales că informațiile despre monsieur G., care mă interesaseră în primul rând, le primisem deja prin intermediul Theodorei și apoi prin viu grâi de la monsieur G. însuși. Dar iată că Theodora adusese discuția despre Echim. De unde să fi avut eu habar că Alexandra Milea scrisese despre Echim? Poate că atunci m-aș fi încăpățânat totuși să-i deslușesc scrisul. Musafira mea ședea sprijinită
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
nu-i mai țineau în nopțile cu lună... Nici iarna nu-i speria, căci la coteț aveau căldură, culcuș de fân sau paie ori chiar dormeau în șură... Ei, cu urechile ciulite spre vântul rece dinspre drum, stăteau planton la grâne și la vite, la casele sub coș de fum... Trecură ani și-ai lor stăpâni plecară la oraș, iar bieții câini pribegi, rămași fără speranță, fac turme pe imaș. Doar unii au plecat, mai norocoși în soartă, la câte un
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
-năuntru / mi-am încătușat toate timpurile / în pocalul lacrimilor-răzvrătite“. În litania „Iartă, Doamne!”, voluptatea proliferării verbale este emanată înspre o dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi! / să mă ascundă în poalele cerului / și să mă închidă-n carapacea luminii. / Împreunează-mi mâinile în rugăciune! / Ocrotește cuvântul ce nu mă omoară / și acopere-mi cerul / cu întregul Tău nume
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
să mă tămăduiască. Când m-am dus la avva Iulian, bătrânul m-a vindecat îndată prin rugăciunile lui. Am ramas așadar toți trei pe lângă el și am renunțat la lume. Bătrânul l-a rânduit pe tatăl meu mai mare peste grâu. Într-o zi tata s-a dus la avva Iulian și i-a spus: - N-avem grâu! - Mergi, frate, i-a răspuns bătrânul, adună grâul pe care-l găsești și macina-l! pentru mâine se va îngriji Dumnezeu de noi
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
lui. Am ramas așadar toți trei pe lângă el și am renunțat la lume. Bătrânul l-a rânduit pe tatăl meu mai mare peste grâu. Într-o zi tata s-a dus la avva Iulian și i-a spus: - N-avem grâu! - Mergi, frate, i-a răspuns bătrânul, adună grâul pe care-l găsești și macina-l! pentru mâine se va îngriji Dumnezeu de noi. Tatăl meu, supărat din pricina acestor cuvinte, căci știa că nu mai lașase nimic în hambar, s-a
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
și am renunțat la lume. Bătrânul l-a rânduit pe tatăl meu mai mare peste grâu. Într-o zi tata s-a dus la avva Iulian și i-a spus: - N-avem grâu! - Mergi, frate, i-a răspuns bătrânul, adună grâul pe care-l găsești și macina-l! pentru mâine se va îngriji Dumnezeu de noi. Tatăl meu, supărat din pricina acestor cuvinte, căci știa că nu mai lașase nimic în hambar, s-a dus la chilia lui. Dar pentru că frații n-
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
nimic în hambar, s-a dus la chilia lui. Dar pentru că frații n-aveau ce să mănânce, bătrânul l-a chemat până la el. Abia a sosit și i-a spus: -Frate Conon, du-te și fă de mâncare fraților cu grâul pe care-l vei găsi! Tatăl meu maniat oarecum, a luat cheile hambarului cu gândul să-i aducă țărâna. Dar când a descuiat hambarul și a voit să deschidă ușile, n-a putut căci era tot hambarul plin de grâu
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
grâul pe care-l vei găsi! Tatăl meu maniat oarecum, a luat cheile hambarului cu gândul să-i aducă țărâna. Dar când a descuiat hambarul și a voit să deschidă ușile, n-a putut căci era tot hambarul plin de grâu. Cand a văzut această, a cerut iertare bătrânului, slăvind pe Dumenzeu. CAPITOLUL 29 MINUNEA SFINTEI EUHARISTII Cam la 30 de mile de orașul Aigeae din Cilicia trăiau doi călugări stâlpnici depărtați unul de altul cam la 6 mile. Unul din
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
plecat “ (Tata). Se pot remarcă două registre în volumul „ Aparent “, unul care plânge și unul care sfidează / ironizează, precum și două ipostaze, una aparținând trecutului și alta prezentului : „ pletele unduite / de amintirea fanului copt “ - iarnă -și „ pletele mele blonde pierdeau / inocentă grâului copt “ - vară -. Sau : „ am pumnii-atât de plini / de soare și de verde / că / dacă i-aș deschide-acum / aș luneca deodată / într-o altă poveste mai lungă / cu ploaie frig și ceață “ ( Vară ). Oare cum am putut crede că voi
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
lacrimii pe cuvânt “ ( Nichita, mereu ), simbolizând natură duală a unui Iisus „ în care cred “ : „ zbor alb / în frunză de apoi / în care cred “ ( Punct ). Poeta e imperativa în aceste versuri : „ luați și citiți / acesta-i zborul meu / răstignit - când e grâu - / ploaie - când e tânăr - / anamorfoza - cand albul se topește- “. Dacina Dan își oferă simbolic cuvintele - adica pe șine însăși - lumii întregi. *** Ineffable and diaphanous aș a transparent drawing, but also of a subtle irony, the book “Illusory” written by the
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
unde trenul își încetinea viteza. Erau păduri nesfârșite și doar un sat cu case albe. Și o fântână cu ciutură. O mamă aspră, care a învățat odată cu ei, cei cinci copii să citească. O mamă care a vândut porumbul și grâul ca să-l dea la școală. O copilărie desculță vara. Un bunic care mă privea cu atâta dragoste. Moș Martin învață alfabetul. A...un A strâmb de tipar. B... - Dode, Dode sună soneria, a venit domnul Der. Și Dode se ducea
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
se ridicau pe verticală și se lăsau să se usuce bine. Tizicul era folosit ca un combustibil ieftin pentru gătitul alimentelor pe plita amenajată în curtea din fața casei, construită din bucăți de olană și pământ galben, amestecat cu pleavă de grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de partid încheierea colectivizării în comună, până la urmă l-au pândit
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
nu le va conveni, că doar nu găsesc imediat agronomi cu experiență care să cunoască atât pământul de aici, cât și oamenii din ferme. - Bine mai vorbim acasă. Unde pleci acum? - La magazie să văd dacă au terminat de vânturat grâul înainte de a-l trimite la baza de recepție, să nu ne mai scadă cinsprezece la sută impurități ca rândul trecut. - Și eu merg acum la fermă. Cum plec de acolo, cum nu mai fac nimic muncitorii și se apropie ora
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
Acasă > Strofe > Creație > APUS Autor: Luca Cipolla Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Simplu că un abandon, ademenitor că o chemare, muză cântecelor de vecernie, nobilă certitudine, elementară vremelnicie, spic de grâu în mai, trandafir purpuriu, floare de lotus, rezonanță armonioasă a celestului par de cal blond-carmaz... Cerul se stinge, pământul zace în aspră savoare a sfârșitului de zi și tu, legănata de vraja, visezi, amica mea. Semplice come un abbandono, allettante
APUS de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364279_a_365608]
-
să se facă, însă, numai și numai cu falsurile existente în Conservatorul Poștal, emisiuni clasice și postclasice, care au înlocuit originalele (e vorba de celebre CAP de BOUR, precum și piese din emisiunile Principatele Unite, Paris, București, Perle, Vulturi, Spic de grâu...) și, mai ales, cu emisiuni poștale românești emise între anii 1969 și 2013. Să nu se atingă nimeni, însă, de fondul poștalo-filatelic din perioada 1858-1968, precum și dinainte de 1858. Acest tezaur aparține poporului român. Ca și cel numismatic. Tezaurul să rămână
TABLETA DE WEEKEND (40): PARA POŞTALO-FILATELICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364252_a_365581]
-
o slujbă nesfârșită diminețile curg Liturghia mângâie inimile zbuciumul clopotelor cheamă cuvântul la tăcerea profundă a izvoarelor timpului strident limbajul încetează să mai sperie vrăbiile guguștiuci de duminică pregătesc masa dimineților orbilor cu firimituri de pâine reîntoarsă la starea de grâu verde cu sărutul soarelui în pumnul mărunt copilul cu irisul alb cântă sculptorul aruncă dalta departe o prinde Dumnezeu cartea se scrie singură asfaltul încinge cerul și gerul și ceața răsuflă printre crucile de gheață atâția pași Doamne printre orbi
OCHI ALB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363117_a_364446]
-
Acasa > Poeme > Antologie > UITAREA DOAMNE UITAREA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului dăruiește-mi Doamne uitarea în florile amurgului pe cer răsar copilele grâului împletesc în pâinile vremurilor albe albastrul cuvântului dintâi și zâmbetul norului lăsat dar de gând de Tine acoperiș sufletului ars într-un fulger de vers în palma uitării Doamne rămân ca o ciupercă întoarsă ploilor finalului de toamnă într-un
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
mi-e dor Doamne mi-e dor nesfârșit și crâmpeiul de vorbe așternute sunt precum clapele pianului bătrân căutând armonia mișcării arcușului pe trupul viorii și al violoncelului gândurilor într-o simfonie a prezentului scufundat în balta albă a trecutului grâu și grâul își amintește verdele când pâinea se coace încetișor în cuptorul Cântecului Tău veșnic Te ascultă Te tace blând câte un ignit se aude când lemnul focului aprins în tainele Cuvântului Tău trosnește și lasă umbrelor cale să redescopere
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
dor Doamne mi-e dor nesfârșit și crâmpeiul de vorbe așternute sunt precum clapele pianului bătrân căutând armonia mișcării arcușului pe trupul viorii și al violoncelului gândurilor într-o simfonie a prezentului scufundat în balta albă a trecutului grâu și grâul își amintește verdele când pâinea se coace încetișor în cuptorul Cântecului Tău veșnic Te ascultă Te tace blând câte un ignit se aude când lemnul focului aprins în tainele Cuvântului Tău trosnește și lasă umbrelor cale să redescopere redezvăluie sunete
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
pentru înălțimea ei, părul șaten și ochii negri umbriți de niște gene mari, arcuite, Brigitté era înaltă ca o baschetbalistă, subțirică, suplețea fiindu-i atuul care o scotea în evidență și mai ales părul ușor ondulat de culoarea spicului de grâu bine copt, gata de secerat. Avea ochii albaștri, genele lungi, un mers felină și niște sâni micuți ca două mingi de tenis. Folosea cele mai fine parfumuri, iar atunci când mergea pe stradă lăsa în urma sa o adiere suavă de miros
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
abordare, transgresarea cu rapiditate și stăpânirea (fără dubiu) a speciilor aparținând genului liric, poetul țese, cu rapiditate și migala, balade păstorești ori doine murmurate. De asemenea, el împărtășește în picuri de nectar o limbă ”dulce că un fagure de miere”, grâi presărat cu regionalisme atent ”conservate” - în construcții cvasi-algoritmice - elemente definitorii, ce fac din versurile sale un argument inedit de trăire și simțire pur românească. Constantă lirica este iubirea (cel mai vechi și nobil sentiment dintre toate). Versurile incumba dragostea, ca
A POETULUI GORJEAN ION C. DUŢĂ (NOVACI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363185_a_364514]
-
Lipsesc mai multe secții, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea și norocul În istorie Sunt slab reprezentate. Nu întânlești aici nicio monedă, Pentru că, neavând aur și argint, Țăranii și-au gravat anual chipul Pe boabe de mei, de grâu, de porumb, Care nu ni s-au păstrat.” În poezia celebră „Trebuiau să poarte un nume” poetul rotește ideea poetică pe un spațiu liric larg, descoperind element după element, totalul geniului eminescian. El își începe poezia cu versul „Eminescu n-
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]