14,967 matches
-
am momente când intru în panică, da, chiar așa, ce-o să mă fac cu atâtea disponibilități afective, rămase intacte? Ce mă fac? Am descoperit asta când deja era mult prea târziu. Dimitrie era foarte atent la vorbele ei. Nu se grăbi s-o contrazică, nu voia să pară formal. Era însă foarte curios să-i înțeleagă psihologia. O privi cum șade așa, cu fruntea puțin plecată, cu trunchiul sprijinit de masă într-o poziție meditativă și dintr-odată simți că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă să nu se expună în întregime. Pășea grăbită pe trotuar, mai tânără cu zece ani, prefera să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu-i va ghici neliniștea, tresăririle, poate va aștepta în van. dar totuși ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și n-o observase, i-ar fi ieșit în cale și i-ar fi spus: uite sunt și eu aici, singură, tot singură, în zadar îmi reproșezi atâtea, Ovidiu, în zadar. Alteori i se părea că-l recunoaște pe stradă, grăbea pasul și pornea în urmărirea bărbatului ce semăna cu Ovidiu, la început observa piese vestimentare ce-i erau necunoscute, dar nu se putea ghida după acest amănunt, Ovidiu nu mai stătea împreună cu ea, desigur, între timp garderoba lui se diversificase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
indecis, înfrigurat, și gândul să-l poarte către ea ca la o posibilă schimbare de decor, tot mai stăruitor până când va înlătura toate piedicile din cale, își va îmbrăca scurta și va coborî scările sărind treptele din două în două, grăbit să ajungă la portiera mașinii sale aflate în parcare. Venise apoi o vreme când Ovidiu lipsise, lipsise mult timp. La sfârșitul primei săptămâni, Carmina deja era epuizată, avusese două zile sterpe când "știuse" că vine, se îmbăiase, se parfumase, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular, bătrânica de la etajul unu care-i văzuse plecând pe amândoi cu mașina. Pe cine interesa toate astea? Va încerca cineva să înțeleagă ce se petrecuse cu ea? Totul arată că cei doi se grăbeau să ajungă undeva. Unde? Cine? Cum? Când? Întrebări, întrebări. Cât de mult le ura! Acum era cu el, se simțea degajată, nu mai trebuia să mai înregistreze nimic, putea să plutească, să se gândească, în plin câmp, aiurea. Ce relaxant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nopții, vecinii vor confirma. Dosarul lui n-o să rămână imaculat. Câte cedări și câte anevoioase manevre...toate se vor dovedi zadarnice. Când se urcă din nou în mașină se simțea cumplit de obosit. Știa că se va duce direct acasă, grăbit să se culce, să uite de sentimentul incomod al spaimei ce-i tot dădea târcoale. Mâine, mai e și mâine o zi. În hol va toarce lingușitor pe lângă Larisa, va întreba dacă băiatul cel mic a mai făcut febră, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dădea târcoale. Mâine, mai e și mâine o zi. În hol va toarce lingușitor pe lângă Larisa, va întreba dacă băiatul cel mic a mai făcut febră, ea va murmura adormită, la ora asta mai ai chef de vorbă, se va grăbi să dispară pe ușa dormitorului. Carmina se ridică aproape orbită de soare. Înaintă mai mult bâjbâind către apă, se opri când o simți, zbătându-i-se lent printre tălpi, rece ca gheața.Stătu nemișcată cu ochii în larg. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mov, mi-am răsucit părul și l-am încolăcit în mijlocul capului, am cutreierat stațiunea de la un capăt la altul, acele ceasului se târau anevoie, mă exaspera plictiseala, am coborât pe faleză, dar mi s-a făcut repede frig așa că am grăbit pasul înapoi spre hotel. În cameră am constatat că recepționera nu-mi plasase pe nimeni, probabil că cei veniți dimineață erau perechi, perechi. Bravo lor! Când am coborât la masa de seară, cu rochia purpurie, rochia Carmina, așa cum i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o vorbă în plus. Tocmai terminase felul doi și acum începea să atace plăcinta. Poftă bună, i-a urat Carmina și s-a ridicat în picioare. Nu avea rost să mai întârzie. Și-a luat de pe scaun poșeta, nu se grăbea deloc, a deschis fermoarul, s-a uitat înăuntru, nici ea nu știa bine după ce. Mulțumesc, sărut mâna, i-a răspuns bărbatul. A aplecat capul și apoi s-a grăbit să muște din plăcintă. Bună seara, a mai spus femeia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să mai întârzie. Și-a luat de pe scaun poșeta, nu se grăbea deloc, a deschis fermoarul, s-a uitat înăuntru, nici ea nu știa bine după ce. Mulțumesc, sărut mâna, i-a răspuns bărbatul. A aplecat capul și apoi s-a grăbit să muște din plăcintă. Bună seara, a mai spus femeia și apoi s-a îndepărtat enervată. S-a oprit pe o bancă lângă hotel. Se simțea istovită de efortul de a se închipui altceva decât era în realitate. Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rău. Uite ce m-am înroșit. Să mergem, a încuviințat bărbatul și a tras peste slip pantalonul scurt. A condus-o până în fața hotelului. Au hotărât să se revadă în același loc peste o jumătate de oră. Carmina s-a grăbit să ajungă în cameră. A dezbrăcat rochia de plajă și a intrat sub duș. Simțea că arde toată. Era epuizată, abia mai respira. După duș și-a tamponat pielea cu prosopul, s-a uns cu lapte vitaminizat, a patrulat goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pupă și te iubesc, cea care înseamnă ceva și care e mai sus și care mă alină, și din parc ea pleacă spre stânga, ai grijă! spune în ziua aceea și eu mă uit după ea încă o dată. Mă duc grăbită cu cumpărăturile spre casă, pa, zic, mă întâlnesc cu Marius, nu-ți vine a crede, mă sună pe mine să-l duc la casting să dea probă, de parcă el nu putea să întrebe singur la telefon unde e. Ce stranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ai învățat tu nu e valabil, Toni, am stat 4 ani împreună, l-am crescut, l-am pregătit pentru facultate și a intrat, stăteam nopțile și ne gândeam cum să ne facem recitaluri și repetam la noi acasă și mă grăbeam să ajung înainte, să-i fac de mâncare... și acum mă trezesc noaptea și am senzația că doarme lângă mine și îi simt parcă mirosul pe pernă, îl simt, făceam dragoste, făceam dragoste și a 2-a zi spune, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a Londrei cu exact o sută zece kilometri pe oră. Avocat de meserie, Creighton respectă cu sfințenie viteză maximă legală. Carnetul lui de conducere era curat că lacrima și avea de gand să-l păstreze imaculat la nesfârșit. Ori de câte ori se grăbeau undeva, Fanny era cea care trecea la volan, în eventualitatea că ar fi fost prinși depășind viteza admisă. La această oră matinala, duminică, traficul de pe șoseaua M25 era însă lejer și aveau timp berechet să ajungă la aeroport. Se treziseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
său. La întrebarea: ,,Și noi ce facem?”, boierul răspunde cu o indiferență cinică: ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Brusc, toți Șoimăreștii pricepură ,,râsul cel bun al Orheianului”. Dialogul dintre Tudor Șoimaru și boierul Stroie Orheianu încordează la maxim dramatismul scenei, grăbind deznodământul. Când Orheianu, sigur că ,,nu va cuteze unul să miște brațele”, îl amenință pe Tudor că-l va bate peste fălci cu buzduganul, așa cum l-a bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
capătă străluciri de diamant. Am devenit curioasă. Voiam să văd și eu neapărat un răsărit de soare. Într-o seară, m-am culcat visând la frumusețea munților și așteptând cu nerăbdare ziua de mâine. Când a sunat ceasornicul, am ieșit grăbită din cabană. Pretutindeni era întuneric. Apoi, puțin câte puțin, începea a se ivi geana de lumină. Ultima stea de pe cer numită ,,Steaua Ciobanului” dispăruse în trandafirul zorilor. Lumina se mărea în locul unde soarele trebuia să apară. Puțin câte puțin, lucrurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar a trăi înseamnă a descoperi sensul suprem al existenței. Dar tinerețea, ca vârstă a lumii e făcută din ,,revoltă și reverie”. Mai târziu, când vine o clipă de tăcere, ca un gând între două valuri ce se apropie 174 grăbit de țărm, atunci constați că a citi înseamnă de fapt a fi om, a vorbi înseamnă de fapt a te manifesta ca om, iar a scrie înseamnă de fapt A FI. Proverbul reprezintă un fel de concluzie a unei înde-lungate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bănuiala că unii dintre ei ar proceda ca semnatarul acestei epistole născocită de Tudor Mușatescu. Totuși pentru ceea ce ne preocupă aici, acest text are valoarea unui preparat privit la microscop invitându-ne ca, vederea bârnei din ochiul altora, să ne grăbim a înlătura paiul din ochiul nostru. Scumpe Georgescu, Făgăduindu-ți în scrisoarea mea de ieri (căci eu m-am ținut de cuvânt și ți-am scris în fiecare zi deși tu nu mi-ai răspuns decât dar te iert căci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cer se văd trecând păsări mari care pleacă spre alte țări, depărtate și calde. În livezi, crengile pomilor se încovoaie de atâta rod. În vii a început culesul strugurilor. Pe câmp se văd arăturile de toamnă. Stoluri de cocori trec grăbite spre asfințit, lăsându-ne mai triști, mai îngândurați. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a II-a B Toamna Cu hlamida plină de frunze multicolore, a venit pe meleagurile noastre frumoasă, harnică și îmbelșugata toamnă. Vremea este arareori frumoasă. La noi, în luna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acoperă trupul susțin pomii care sub greutatea roadelor îmbrățișează pământul cu sufletul deschis în așteptarea celor care-i vor elibera de dulcea lor povară. În zarea senină a acestor ultime zile calde ale toamnei, răsună glasurile elevilor care se îndreaptă grăbiți spre școală. Se întrec veseli în lumina blândă a soarelui decis să mai zăbovească încă puțin pe aceste minunate plaiuri moldovenești. Alina Diana Zamfir, clasa a VII-a A S-a dus iarăși o toamnă ... Stau la fereastră; zarea e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întrebat bunicul. Dormeai așa de bine! I-am povestit toată călătoria mea în stup. Ce ființe harnice și ordonate sunt albinele! Alexandra Dorneanu, clasa a V-a C Visul Obosit peste măsură de programul unei zile supraîncărcate, m-am dus grăbit la culcare. În câteva minute, marile aripi ale fanteziei m-au luat și m-au dus într-un ținut necunoscut. Totul seamănă cu un imens templu. Era soarele amiezii. Mă aflam în mijlocul unor ținuturi păduroase nesfârșite ce se desfășurau în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acestei intersecții, folosind marcajul de trecere pentru pietoni. Îmi plăcea uneori să stau și să privesc mașinile care treceau în viteză în toate direcțiile. Într-una din zile, când doamna profesoară ne-a ținut mai mult la școală m-am grăbit să ajung mai repede acasă și în intersecție n-am fost atentă ca de obicei. Văzusem o mașină care se apropia, dar începusem să traversez strada, și în ultimul moment, mi-am dat seama că nu voi putea ajunge pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Flori minunate au crescut aici. Unele sunt mari, te sufocă - ființele care s-au mulțumit cu puțin și au poposit să se odihnească pe vecie, altele sunt mici, speranțele, mici și albastre. Aproape că nu le mai vedem. Nu te grăbi! Uită-te mai întâi în sus. E cerul, în albastrul imens - altă viață ce se întinde pe deasupra noastră. E puțin, dar imens - ca și noi. Are și el ocolișuri - norii... și un suflet - soarele. Cărarea suntem noi, iar podul este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
reluă doct Dionisie Precup, ca bătăile inimii. Când se răresc, care va să zică nu e bine, căci fără bătăi omul moare... De singurătate, de urât, de izolare. Vezi Cuba, Coreea de Nord... Irakul. Ceea ce noi nu putem să ne plângem. În nici un caz, se grăbi să adauge Precup. Dovada: În ultimii doi ani, știrile externe au crescut cu 50% față de anii când nu existau mai deloc. Asta Înseamnă ceva. Firește, Gheretă. Și Încă nu-i totul: știrile din Vest sunt mai numeroase decât cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la gât, gusta scrupulos și pofticios când supa, când friptura. Varza călită era gata de mult. Mai rămânea „pireul”. 2. Gheretă a ieșit În curte Într-o ceață vineție, deasă, care Îi cenzură pe loc elanul Întoarcerii la realitate. Se grăbi să-și Încheie nasturii mantalei până sub bărbie. În ultima vreme Îl cam durea sciatica. I s-a recomandat schimbarea locului de muncă. Un sfat pe care Gheretă Îl respingea cu fermitate. Să fugă din tranșee? El, Sebastian Gavril Gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]