2,209 matches
-
a refuzat să-l schimbe, cu Antonescu, pe generalul Uică. Biserica Sf. Nicolae din Vișeul de Sus este ctitoria generalului Uică (Istoria locală orală consemnează că generalul Nicolae Uică a venit în Vișeu la Regimentul 7 Grăniceri - Compania 1-a Grăniceri Pază Vișeu, în inspecție. După inspecție a cerut să vadă biserica ortodoxă. A fost dus la capelă unde s-a întâlnit cu preotul. Văzând că nu există biserică generalul s-a hotărât ca în memoria fiicei lui Marioara -trecută la
Nicolae Uică () [Corola-website/Science/304963_a_306292]
-
Major La data de 23 aprilie 1930 colonelul a fost avansat la gradul de general de brigadă, iar la 1 octombrie a devenit Comandantul Școlii Superioare de Război. Între 15 noiembrie 1933 - 25 iulie 1934 este numit comandantul Diviziei de Grăniceri București. A fost avansat general de divizie la 16 octombrie 1937 prin Înaltul Decret Regal nr. 3482 din 1937. La data de 1 noiembrie 1937, generalul este numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, îndeplinind
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
Fiodorov în 1837 „În apropiere de târgușorul Leova trec 2 valuri, unul începe lângă râul Prut și se îndreaptă spre est, altul mai mic e situat de-a lungul Prutului.” După anul 1812 Leova devine punct vamal și punct de grăniceri. În 1819 biserica tîrgului fiind veche, este înlocuită cu una nouă, tot din lemn cu hramul Sf. Cuvioasa Paraschiva, ctitorită din 1815 de negustorul grec Ioan Dimgos. În 1835 cârmuirea de voloste din Leova se transmite în satul Frumoasa, căruia
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
Tot pe cînd era băiat s-a învățat să cînte la fluier. Din 1927, s-a dedicat viorii, deprinzînd-o de la cumnatul său Alexa Caspirovschi din Enichioi. Luat la armată, în 1932, și înrolat trîmbițaș în muzica militară a Regimentului I Grăniceri, el se familirizează, în acest timp, cu notația și alte noțiuni muzicale de bază. În 1933 a avut fericita ocazie să participe la un concert susținut în sala Operei Române de orchestră militară din carea făcea parte, orchestra interpretînd un
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
satului încă mai aveau dreptul de a lua apă din râul Prut și pentru ei sâmbăta și duminica li se permitea să se scalde în râu într-un loc anumit numit „la vad”, care se afla în apropierea pichetului de grăniceri, astăzi clădirea gimnaziului din sat. Acest drept era permanent supravegheat de grăniceri. Dreptul acesta le-a fost luat sătenilor în 1960, când dea lungul graniței apar primele sârme gimpate. În 1984 dea lungul Prutului și a întregii URSS este dat
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
și pentru ei sâmbăta și duminica li se permitea să se scalde în râu într-un loc anumit numit „la vad”, care se afla în apropierea pichetului de grăniceri, astăzi clădirea gimnaziului din sat. Acest drept era permanent supravegheat de grăniceri. Dreptul acesta le-a fost luat sătenilor în 1960, când dea lungul graniței apar primele sârme gimpate. În 1984 dea lungul Prutului și a întregii URSS este dat în exploatare un gard modern de sârmă ghimpată cu lacăte la porți
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
un gard modern de sârmă ghimpată cu lacăte la porți și cu signalizare performantă (ca la pușcărie) și locuitorii satelor riverane râului Prut inclusiv și pogăneștenii puteau ajunge pe malul Prutului numai cu pașaportul și prin porțile unde erau postați grăniceri. La 1992 locuitorii satului Pogănești au fost primii în regiune care au început, fără voia nimănui, demolarea acestui gard, care dea lungul moșiei Pogănești a fost lichidat complet către 1994. După aceasta, inițiativa de demolare a gardului au preluat-o
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
și pe colaboratorii săi Chirilă și Ochiu, el preferând în final să vină singur. Sub pretextul unui tur al proprietăților „bogatului” Gheorghe Kehayoglu, agentul securității și Beldeanu au traversat linia de demarcație în Berlinul de Est, zona fiind „abandonată” de grănicerii est-germani. Odată ajuns în Berlinul Răsăritean, Beldeanu a fost arestat de ofițerii Securității române și cei ai STASI. Înainte de a fi imobilizat, în încercarea de a se apăra, Beldeanu a reușit să facă uz de cele două arme de foc
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
octombrie 1916, București) a fost un general român, care a murit eroic în luptele care au avut loc pe Valea Jiului în primul război mondial. S-a născut în Caransebeș (pe atunci în Austro-Ungaria) ca descendent al unei vechi familii de grăniceri din Banat. Tatăl său, Alexandru Dragalina, fusese ofițer în armata imperială austriacă, de unde demisionase în 1859. Părinții săi s-au mutat în România, unde tatăl său a devenit administrator (staroste) al ținuturilor de graniță. Deoarece mama sa, Marta Lazaroni, voia
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
e mai bun și mai nobil în ființa omenească, de aceea s-a și putut apropia sufletește de cei pe care-i conducea. Sunt cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut pe generalul Ion Drăgălina". (Locotenent- colonel Liviu Groza, Grănicerii bănățeni, Editura Militată, București, 1893, p. 154). Slujba de înmormântare este oficiată la Biserica Albă din București, în prezența regelui Ferdinand, a principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și a numeroși oameni politici: Ion I.C. Brătianu (prim-ministrul
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
dezertării sale. După ce în ziua de 13 februarie 1932 a solicitat o permisie, în seara zilei de 15 februarie 1932 a plecat din Sadagura la Hotin, unde a ajuns a doua zi. În aceeași seară, se duce la pichetul de grăniceri de la punctul «Cetatea Hotinului», unde face o recunoaștere a graniței și se interesează de la soldații de pază unde sunt posturile fixe de grăniceri (românești și sovietice) și dacă gheața este suficient de rezistentă. A doua zi dimineața, patrulele de grăniceri
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
Sadagura la Hotin, unde a ajuns a doua zi. În aceeași seară, se duce la pichetul de grăniceri de la punctul «Cetatea Hotinului», unde face o recunoaștere a graniței și se interesează de la soldații de pază unde sunt posturile fixe de grăniceri (românești și sovietice) și dacă gheața este suficient de rezistentă. A doua zi dimineața, patrulele de grăniceri care inspectau malul Nistrului au găsit un chipiu de locotenent și un toc de revolver, iar pe gheață se vedeau urme ce duceau
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
grăniceri de la punctul «Cetatea Hotinului», unde face o recunoaștere a graniței și se interesează de la soldații de pază unde sunt posturile fixe de grăniceri (românești și sovietice) și dacă gheața este suficient de rezistentă. A doua zi dimineața, patrulele de grăniceri care inspectau malul Nistrului au găsit un chipiu de locotenent și un toc de revolver, iar pe gheață se vedeau urme ce duceau spre malul stâng al Nistrului. Nu se cunoaște cu ce s-a ocupat în Uniunea Sovietică, dosarul
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
1990-2001. El a îndeplinit funcția de director al Serviciului Român de Informații între anii 2001 - 2006. Alexandru- s-a născut la data de 7 aprilie 1949, în comuna Horia (județul Neamț). a absolvit Școala Superioară de Ofițeri "Nicolae Bălcescu" - arma grăniceri (1966 - 1969) și Academia de Înalte Studii Militare din București, Facultatea de Comandă și Stat Major (1974 - 1976), fiind ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale până în anul 1988, când a fost trecut în rezervă, ca urmare a rămânerii ilegale în
Radu Timofte () [Corola-website/Science/304811_a_306140]
-
Primul Război Mondial a comandat o baterie de artilerie grea, cu care s-a remarcat în bătăliile de la “Porțile Moldovei”. În perioada 4 iunie 1941 - 6 decembrie 1944 generalul de corp de armată Ion Negulescu a fost comandantul Corpului de Grăniceri. A apărat satele bucovinene de jafurile, violurile și distrugerile soldaților sovietici și a încurajat mișcarea de rezistență din zonă. A îndeplinit apoi funcția de ministru al apărării naționale în guvernele conduse de generalii Constantin Sănătescu și Nicolae Rădescu (7 decembrie
Ion Negulescu () [Corola-website/Science/304816_a_306145]
-
au încetat odată cu aceste acorduri. Un comandant cecen și-a asumat responsabilitatea pentru explozia unui autobuz în Moscova, la câteva luni după semnarea tratatelor, iar la frontiera dintre Cecenia și Stavropol Krai s-au semnalat lupte neîntrerupte între milițieni și grăniceri pe de-o parte și gherilele cecene. Se apreciază că între 80.000 și 100.000 de ruși și ceceni au murit în urma acestui război. Conform statisticilor oficiale, majoritatea victimelor au fost civil etnici ruși.. "Articol principal: Al Doilea Război
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
al XIX-lea, militar de carieră român în armata habsburgică, care a avansat până la gradul de general de brigadă al Armatei Comune și politician, membru al Dietei Ungariei. Traian a fost un fiu ieșit din popor, dintr-o familie de grăniceri și țărani. Tatăl lui, tot cu prenume Traian, a fost sergent în administrarea regimentului de graniță valaho-ilir din Imperiul Austriac și crescător de omide de mătase. A fost rudă apropiată cu generalul Nicolae Cena. (1844-1922). A învățat la Prilipeț, Mehadia
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
2 a avut la dispoziție un total de 56 de batalioane, 14 escadroane, 258 de tunuri și 50 000 de oameni. Pe timpul desfășurării bătăliei au mai fost primite ca sprijin sau întărire Divizia 1 Cavalerie, Brigada 2 Călărași, Brigada de Grăniceri și Batalionul 17 Pionieri. Bătălia a început cu o puternică pregătire de artilerie pe durata a două zile, 9/22-10/23 iulie 1917. În dimineața zilei de 11/24 iulie, a fost declanșat atacul marile unități de infanterie. La ora
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
celor 90 de divizii franceze. 11 dintre cele 20 de divizii germane de infanterie aveau efectivele incomplete și le lipsea armamentul greu, în timp ce restul de 9 divizii erau în special trupe de linia a doua, batalioane de intendență și de grăniceri. În mod similar, cele mai multe avioane militare și cele mai multe unități de blindate erau în Polonia, în timp ce linia Siegfried era apărată de extrem de puțin oameni. Știind toate aceste lucruri, comandanții aliați se așteptau ca ofensiva franceză să străpungă rapid liniile inamice și
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
generală, chirurgie de urgență, traumatologie, chirurgie toracică și chirurgie cardiovasculară în perioada 1962-1976. După absolvirea facultății, a profesat ca medic de medicină generală în comunele Ungheni (jud. Argeș) și Bogdana (jud. Teleorman) (1957-1959), apoi ca medic militar la trupele de grăniceri din Constanța, cu grad de locotenent major (1959-1961). Timp de aproape 30 ani va lucra la Spitalul Militar Central din București, mai întâi ca medic de chirurgie generală (1961-1971) și apoi ca șef al Secției chirurgie cardio-vasculară (1976-1990). În paralel
Vasile Cândea () [Corola-website/Science/305494_a_306823]
-
arme și muniție. Oastea revoluției de la 1821 a fost una de factură țărănească, recrutată din rândurile țăranilor liberi, implicați nu doar în agricultură dar și în negustorie, iar mulți dintre ei și în activitățile militare, care reveneau în alte țări grănicerilor. Zona din nordul Olteniei a asigurat cele mai multe efective ale pandurilor și a jucat rolul de nucleu al armatei. În armata pandurilor au mai fost recrutați și mici boiernași, de origine rurală și proaspăt intrați în rândul privilegiaților. Istoricii apreciază azi
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
Evreii localnici și mai mulți autori (istoricii Carol Iancu, Jean Ancel, Lya Benjamin etc.) susțin însă că numărul celor uciși a fost însă de 165 până la 200. Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu , în 2 iulie 1940, militari aparținând Regimentului 3 grăniceri Pază, abia întorși din Basarabia, "...unde au avut dificultăți foarte mari cu evreii de la nord de Prut... s-au răzbunat", la Dorohoi. Numărul victimelor a fost de 40 de evrei morți și 15 răniți, printre aceștia fiind și militari evrei
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
soldaților români de origine evreiască și împotriva evreilor locali. Pogromul din Dorohoi din vara anului 1940 se înscrie în seria celor mai grave acțiuni antievreiești ale armatei române. A fost pregătit și executat de ofițeri și soldați din Regimentul 3 Grăniceri și Regimentul 8 Artilerie în condițiile retragerii fără luptă din teritoriile pierdute în 1940 în favoarea URSS. Printre lucrările de istoriografie care tratează problema se evidențiază studiile făcute de istoricii de origine evreiască Jean Ancel, Marius Mircu, Lia Benyamin, Alexandru Safran
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
Marius Mircu, Mihai Pelin nu exclud participarea evreilor la asemenea acte, însă generalizarea vinovăției evreilor a fost o nedreptate. din 1 iulie 1940 a fost pregătit și executat de ofițeri și soldați din două regimente ale armatei române: Regimentul 3 Grăniceri și Regimentul 8 Artilerie. Motivele ofițerilor care au organizat omorurile au fost foarte clare: "„regimentul s-a răzbunat pentru dificultățile foarte mari pe care le-a avut cu evreii de la nord de Prut, în Basarabia” ". La 28-29 iunie 1940, a
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
să fie din ce în ce mai puternice, evreii de la fața locului au intrat în panică fugind să se adăpostească, sicriul soldatului evreu fiind coborât cu repeziciune. Soldații evrei s-au îndreptat spre poarta cimitirului. La ieșire erau asteptați de soldați din Regimentul 3 Grăniceri. "”Din casa mortuară s-a putut vedea că soldații evrei sunt întâmpinați de un ofițer superior și cum sunt dezarmați și înșirați în fața gardului cimitirului”". Li s-a ordonat să-și dezbrace uniformele și să se alinieze la zidul din spatele
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]