2,279 matches
-
și Don Quijotte (ibid., pp. 62-65): „Ceea ce apropie pe dl Jacques G. Costin de nefericitul său înaintaș este doar un principiu de poezie și vervă imaginativă, derivat la Urmuz în fantast și satiră, la dl Jacques G. Costin în ireverență grațioasă și în comentarii la adresa academicului, mai exact a didacticului. Dacă și la unul, și la altul avem de a face cu o lume arbitrară, cu o lume în răspăr, timbrul pe care-l trezesc în sufletul lectorului este diferit: grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unde va ajunge Marinică. Laur o admira în acest timp pe Flora, neavând curajul să o abordeze direct. Îi treceau prin minte felurite variante plauzibile: probabil un cineva, necunoscut s-a lipit de ea, este imposibil să fie liberă. Drăguță, grațioasă, cu corpul ei de silfidă, cu gura ca o fragă, cu sânii fabuloși, e plină de șarm, incredibilă din toate punctele de vedere< îi plăcea această fată și acum, se uita la ea pe furiș. Ea a perceput mulțumită că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
visele, să le sigilez În plicuri fără destinație? Să uit că nu va mai fi mâine iar Azi îmi va cânta pe umeri nemurirea, pe acorduri de liră mută ? Mâine va fi un azi perpetuu cu o rutină tot mai grațioasă pe ceasul deja cuprins de bucuria primită în plic. Deja simt secundele gemând, tremurânde, în așteptarea minutului ce nu se mai naște. Fluturii încep să își uite zborul. Cui să arate dansul culorilor Într-o lume care nu mai cunoaște
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
g v a i v stau să erupă în lume e simplu să vorbești să faci ceva lucrurile acelea se vor întâmpla oricum frumusețea se află peste tot și la un cactus în deșert aș bea apa lui îmbrăcând armura grațioasă a țepilor aș înflori când gândul tău m-ar zămisli prin jungla urbană mă gândesc de câteva nopți la borges avea dreptate spunând că poeții sunt precum orbii - văd în întuneric ce bine! înseamnă că toți oamenii ăștia cu ochi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Și parcă-n ciudă îi făcea Când pe pat se așeza Dar cățelul o lătra. Ghiorghiu Andra-Irina clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce grațioasă e! Haiku 2 concert de broaște, bunicul ursuz în leagăn doar o muscă... Haiku 3 gărgăriță în păr... și rochia mea roșie cu cercuri negre... Haiku 4 sub laba pisicii un liliac apusul mai însângerat... Haiku 5 cu narcise spre
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O ambiguitate de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un frumos și grațios vals pe apa lucie a lacului, hipnotizând parcă o broscuță. Pășeam încet pe nisipul umed și pe micile scoici cu o oarecare reținere ce mă amenința parcă să nu stric eterna liniște. Vroiam să aduc soarele înapoi. Nu vroiam să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strici povestea așa cum Yvonne a stricat-o pe a noastră. Am să-i duc departe de aici dacă e nevoie. - Și cum ai de gînd s-o faci? Întrebă ea frecîndu-și degetul mare de arătător pentru a evoca În mod grațios banii pe care el nu-i avea. Casa, fabrica de faianță, nimic nu Îți aparține. Îți aduc aminte că ne-am căsătorit sub regimul separației bunurilor și că aici nu ești altceva decît un slujbaș. Privirea blîndă a ochilor căprui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung cu cornul meu, doar că fata, intuind la timp intențiile mele, mi-a înlănțuit plină de dragoste gâtul cu mâinile ei grațioase și mi-a șoptit: Suferința mea va fi și mai mare dacă el nu va mai fi sau aș ști că a murit din cauza mea. Nu doresc să-i fac niciun rău, nici să-l pedepsesc. În plus, eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Refac drumul către locul unde ea își lăsa de obicei mașina. Desigur, gol și el... Mă opresc în dreptul lui și privesc în gol. Mă uit la portiera ce se deschide larg și la picioarele ei dezvelindu-se, în timp ce se rotesc grațios cu nouăzeci de grade pentru a pătrunde în mașină. Apoi mă îndrept mecanic spre mașina mea. Pornesc imediat și accelerez ca s-o pot prinde din urmă. Trec pe galben să n-o ratez la stop. Continui să urmăresc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conversație complezentă. Dintotdeauna, oglinzile îi rețineau chipul, oriunde se ducea. Petrecea minute îndelungi în fața lor, privindu-se cu intensitatea și profunzimea unui sentiment constant, ce nu putea fi calificat decât iubire. De cele mai multe ori, schița câte un mic gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în scurt timp să proiecteze în el pe fratele protector și să compenseze tot prin el apropierea și lipsa de afecțiune a mamei. Pentru că Maurizio a îndrăgit-o pe loc pe Pulcheria, din prima zi când a văzut-o evoluând grațios la bârnă. Și ar fi făcut pentru ea aproape orice i-ar fi cerut, în măsura în care aceasta nu i-ar fi tulburat echilibrul său mărunt și suficient. În plus, Maurizio nu i-a cerut niciodată absolut nimic Pulcheriei, așa cum făceau imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Împărătița Furnică, cu coroana de sârmă pe cap, într-o lectică purtată de patru furnicoi vânjoși, în zale. Capul i se bălăbănea oriental, la fel ca cel al țestoaselor de jucărie mexicane (jugetes), colorate viu și pointilist. Mișca din gâtul grațios, subțire și inelat ca un șurub, prin fereastra-hublou a lecticii. S-a oprit pentru o clipă și mi-a adresat un zâmbet larg și glacial, mi-a fluturat în treacăt din chelicere și a pornit mai departe... Confesiunile maimuței Makonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să ia forme nebănuite la cel mai stupid și ignobil semnal și-atunci deveneau năprasnice și necontrolabile. La fel ca turmele de bizoni ce trec și calcă totul în picioare. Îi era teamă și de turmele de gazele cu pasul grațios. Se vede că i-ar fi plăcut o locuință confortabilă cu banane proaspete și verzi în fiecare zi, și asta nu ar fi implicat un prea mare efort lingvistic din partea ei, dar dintr-o astfel de poziție nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru că e cea mai înțeleaptă. Ea integrează ritmul vieții și-l impune cu naturalețe. Creionul descrie cercuri subtile, deplasându-și câte puțin centrul. Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe un compas. Careul se deplasa în spațiu, aleator și legănat ca marea, păstrându-se, însă, în definiția sa geometrică. Creștea sau se micșora după cum vârfurile lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu banderolă se apropie de ea, tiptil, pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o clipă către mine. Prietena mea s-a întors în loc și a început să înoate spre mal, dar, de data asta, cu viteza maximă. Rechinii s-au întors și ei, cu toții în același timp, au despicat apele cu cozile lor grațioase și s-au strâns în jurul ei cu gurile larg deschise, ca și cum i-ar vorbi, cu ochiul lor albastru și lateral ce o priveau intens din toate unghiurile. Viteza cu care ea înainta pe unda de apă, propulsată de rechinii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acelui sentiment, el avea nevoie de o confirmare, de o certitudine. Vorbea despre trăirile lui ca despre influența ciclurilor lunii asupra mareelor. Se referea la buzele ei fine și dulci pe care nu le va săruta niciodată, la felul ei grațios de-a se mișca de pe un picior pe altul, asemănător păsărilor Flamingo. Nimic din privirea și gesturile lui Santiago nu trădau către lume sentimentele sale. Pentru restul lumii, Santiago trecea drept un taciturn și un însingurat, era cineva a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dans, căci cuplul își lovește ciocurile într-o încrucișare de săbii ca un sărut năprasnic. Trupurile lor mari se leagănă într-o parte și alta, ca cel al rațelor, doar alura lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce mult s-a bucurat să-l întâlnească după atâta vreme, cum s-a lăsat pradă conversației și a uitat total de umbrela în formă de meduză psihedelică, singurul lucru pe care-l avea de la el și care-i substituia grațios prezența între două sporadice întâlniri. Sentimentul că s-a produs ceva iremediabil între ea și D, ceva ce va face imposibilă legătura lor, oricum foarte subțire, n-o părăsea o clipă. Tocmai au ieșit de la cinematograf și ploua destul de viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-și proiecteze neliniștile pe profilul ei statuar, straniu, de o măreție egipteană. Aproape ca într-un ritual, privirile lor se întâlneau din când în când, trecând prin profilul ei, apoi își lăsau jenați ochii în jos, ea își mișca grațios pe rând capul de la unul la altul, asigurându-i și acum de eterna ei afecțiune și discreție. Dar niciun gest al ei nu avea să știrbească cu nimic memoria soțului ei și a prietenului comun, cel neiubit, cel invidiat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e noapte deja. Mîine. Mîine voi izbuti!" Și se făcu mîine, și apoi mîine din nou, fără ca situația să se îmbunătățească. De vreo două ori s-a apropiat de o turmă de ciute și cerbi, dar, auzindu-l de departe, grațioasele mamifere s-au făcut nevăzute printre copaci. Oricît de precaut s-ar fi mișcat, se găsea întotdeauna un străjer care să-l depisteze și să le dea de știre. Încetul cu încetul, nu mai fu la fel de sigur ca altădată pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
când în când, pe deasupra capetelor vizitatorilor, Jonas întâlnea privirea Louisei, și i se părea că această privire e tristă. Venea, în sfârșit, și seara, unii plecau, alții mai rămâneau în camera cea mare, privind înduioșați cum Louise culca copiii, ajutată grațios de o elegantă doamnă cu pălărie, ce se socotea nefericită că va ajunge atât de curând la ea acasă, unde viața, risipită pe două etaje, era infinit mai puțin intimă și mai lipsită de căldură decât viața familiei Jonas. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
focului. D'Arrast, nemișcat, trăgea în piept izul de fum și de sărăcie care se ridica din pământul colibei, tăindu-i răsuflarea. În spatele lui, comandantul bătu din palme. Inginerul se întoarse și, în prag, în lumina de afară, zări silueta grațioasă a unei tinere negrese care-i întindea ceva. El luă paharul și bău rachiul gros de trestie. Fata întinse tava după paharul gol și ieși, cu o mișcare atât de lunecoasă și de vie, încât d'Arrast simți dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât să intre În atelier. Nudurile cu care erau tapetați pereții Îl indispuneau. Comparând-o cu femeia matură de acum, constata Încă de la primele sale vizite acolo, foarte puține de altfel, că Iolanda era azi doar mai puțin gracilă, tot grațioasă Însă, și că energia aproape agresivă de odinioară se transformase cu timpul Într-o senzualitate discretă, mai mult presupusă decât evidentă, câtuși de puțin ostentativă, provocatoare. Acest lucru Însă nu o punea la adăpost de privirile apăsate ale cohortelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]