2,243 matches
-
cea mai prețioasă pe care vreodată a produs-o pământul pentru folosul omului". "Colegul" spaniol, Lope de Vega, lăuda tu-tunul, lordul Byron îi dedică un poem, George Sand afirma că "țigara adoarme durerea și populează singurătatea cu mii de imagini grațioase", Victor Hugo că tutunul "este planta care transformă gândirea în visare", iar un personaj din "Muntele vrăjit" al lui Thomas Mann declara "nu înțeleg că se poate trăi fără a fuma"! În pictură, de la flamandul Adriaen Brouwer, la Van Gogh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
își luă rândul Joița Davila, devenită orfană prin moartea generalului. Într-adevăr, în acel timp Curtea era frumos compusă, căci și aceasta era încântătoare, nu atât de literalmente încântătoare ca sora ei Elena Perticari, dar așa de bine făcută, mlădioasă, grațioasă în toate miș cările ei și împodobită de regină cu toalete potrivite firii ei și elegant purtate, încât era o plăcere să vezi la serbările oficiale cortegiul regal cu impozanta regină Elisabeta în frunte, urmată de acele doamne și domnișoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
una „întunecată“, „nesociabilă“, și alta „radioasă“, „prietenoasă“, dacă e să simplificăm, una marcată de viziuni sumbre, de grimase, de proiecțiile „nevrozei“ („noi am scris cu nevroză pe ziduri“ e un vers memorabil al lui Caraion), iar alta deschisă candorilor, gingășiei, grațiosului și ludicului, trăsături per ceptibile, acestea din urmă, nu numai în poeziile sale pentru copii (care de altfel nu sunt niciodată numai pentru copii). O dată sau de două ori pe an mergeam „în vizită“ la familia Caraion, în micul apartament
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui Sorin, cu numai șaisprezece ani mai vârstnică decât fiul ei. În perioada pe care o evoc nu va fi avut, deci, mai mult de treizeci și cinci-treizeci și șase de ani, dar nici pe aceștia nu-i arăta. Miniaturală, grațioasă, întruchipând tipul clasic de femeie-copil, cum să nu ne fi indus în eroare, neavizați, asupra identității? La începutul anului 1957, Sorin Titel mi-a arătat un exemplar din revista Tânărul scriitor, unde i se publicase o povestire: Drumul. A fost
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vis, o rugă abstractă", aflat în fața "însingurării cosmice". O recapitulare a poeziei erotice (Floare albastră, Făt-Frumos din tei, Lacul, Dorința, Atât de fragedă etc.) relevă "o poezie mozartiană", o poezie "îngândurată, melancolizată, în tonalități moi" ce structurează "o poetică a grațiosului" și "spiritualizează emoția" dând un sens specific noțiunii de dor, "de abstragere din lume și de suferință romantică". În Venere și Madonă, Eminescu pune, de fapt, în discuție, "rostul poeziei", o temă ce-i preocupă pe romantici, și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lume la masă într-un otel tot atât de bine condiționat ca toate otelurile din marele capitalii ale Europei. Eu însă eram tăcut și gânditor cu ochii în farfurie, și nu vedeam nici oacheșele italience, nici diafanele englezoaice, nici binenutritele rusoaice, nici grațioasele pariziene, care vorbeau în jurul meu în limba lor și își comunicau impresiunile. Eram încă sub înrâurirea spectacolului ce mă uimise, a simfoniei de lumini ce colorase perspectiva Alpilor, lumini care îmi jucau încă în fundul ochilor. Eram ca clopotul, care după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ea lucra pe atunci la o companie de telefonie mobilă. Câștiga cam 600 de dolari pe lună. Nu împlinise nouășpe ani. Avea părul galben și uneori portocaliu. Când nu era roz. Venea la facultate o dată pe lună și atunci alunecând grațios și inconștient pe role. Se dădea pe role. Așa trebuia să zici. Toată facultatea vorbea la telefonul ei. Gratis. Nu ne lua bani. Avea un suflet mare. Maică-sa, profesoară universitară de o oarecare, notorietate nu era de aceeași părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
știu de ce, „Christos“, care știa să-mi spună atât de multe despre „Flora“ și despre „Enescu“, cu salonașele lor intime pentru domnii și cucoanele en mal d’aventures galantes. și am fost pasagerul ultimului tramvai cu un cal, care oprea grațios la scară, În fața casei, când cucoanele noastre, cu rochii Împiedicate și cu pălării cloche, Îi făceau semn vizitiului ridi când umbreluța lor de mătase și cu mâner lung de baga; cum și al ultimului tramvai cu patru cai, de ham
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
substan țiale. Ajuns, cu vremea și cu vârsta, mult mai concesiv, nu pot decât să regret că, disprețuind opereta, mi-a lipsit decorului vieții mele acest aspect caracteristic al Bucureștiului nostru de acum o jumătate de veac. Aspect facil și grațios, din mucava și poleială, cu intrigi vechi și răsuflate, cu piruete și ciripit de tenorine și de tenori efeminați. Dar În afară de pomenitele alte feluri de a Învăța decât anti patica și monotona, fără suflet și interes Învățătură a școa lei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
singurul din cercul nostru cu care mă Înțelegeam În aspirațiile mele altfel refor matoare decât ale majorității adunărilor noastre - și cu care rătăceam nopțile până În ziuă, pe străzi, sub focul juvenil al exaltărilor mele. Casa lui M.B. ne fusese pusă grațios la dispoziție de acest fugar din partidul liberal, venit cu intenții clandestine, de la Iași, În Bucureștiul ocupației nemțești, ungurești, turcești și bul gărești, convins că partida liberală este definitiv pierdută politicește și Încercând acum să-și croiască, ca tot românul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al treilea, Încurajat parcă de ultima lui Întruchipare de moroi, m-a bântuit pe aproape, silindu-mă la tocmeli și târguieli cu umbra-i cotonoagă, târșită noaptea până la patul meu deasupra căruia singure veghează, surâzând goale din cadre, numai icoane grațioase ale deșertăciunii deșertăciunilor noastre. Răsfoind acuma Noua Revistă Română și Ideea Europeană, atât cât Îmi stau la Îndemână, voi mai Întâlni, desigur, câteva figuri care să intereseze fie pe istoricul literar, fie simpla și sănă toasa curiozitate nativă a cititorului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
roluri, realizabilă mâine-poi mâine, și anume: femeile să fie oricând dispuse a ceda bărbaților, iar aceștia să se complacă În oarecare rezistență. Ca de pildă când, acum de curând, la șaizeci și patru de ani ai mei, am decli nat grațioasa ofertă de a-mi deveni neapărat nevastă (așa calic cum mă știți și mă vedeți), primită din partea unei femei mai tânără cu peste patruzeci și cinci de ani și, pe lângă asta, frumu șică, inteligentă, cultivată, talentată, suflet artist, bună gospo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cercetarea legată de celebra aviatoare arătându-mi mai multe fotografii și acte vechi, și istorisindu-mi câteva amintiri personale despre aceasta. Mă aplec, cu interes și cu fascinație, peste aceste rânduri așternute pe hârtie de o femeie care ținea la fel de grațios dar și de sigur, în mână, manșa avionului, penelul și stiloul. Câteva cuvinte despre scrierile Nadiei Russo se impun. De pe urma amintirilor din război, a lăsat un volum memorialistic intitulat În goana aripilor albe, al cărui destin este tulbure. A fost
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
pe panta unui deal.“ Dar cea mai ascuțită critică adusă barocului colonial din Peru se găsește În descrierea, complet diferită, a catedralei din Lima: „În Lima, arta este mai stilizată, cu o atingere aproape efeminată: turnurile catedralei sînt Înalte și grațioase, poate chiar cele mai suple dintre toate turnurile catedralelor din coloniile spaniole. Migala lucrăturilor În lemn din Cuzco este lăsată la o parte, Însă aici este transpusă În aur. Naosurile sînt ușoare și grațioase, intrînd În contrast cu acele caverne Întunecate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
efeminată: turnurile catedralei sînt Înalte și grațioase, poate chiar cele mai suple dintre toate turnurile catedralelor din coloniile spaniole. Migala lucrăturilor În lemn din Cuzco este lăsată la o parte, Însă aici este transpusă În aur. Naosurile sînt ușoare și grațioase, intrînd În contrast cu acele caverne Întunecate și ostile din orașul incaș. De asemenea, picturile sînt luminoase, aproape vesele și aparțin unor școli de pictură mult mai recente decît cea ermetică a metișilor care și-au pictat sfinții cu o furie Întunecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
merită descris este centrul orașului, din jurul minunatei sale catedrale, atît de diferită de monstruozitatea greoaie din Cuzco, unde conchistadorii s-au glorificat fără subtilitate. În Lima, arta este mai stilizată, cu o atingere aproape efeminată: turnurile catedralei sînt Înalte și grațioase, poate chiar cele mai suple dintre toate turnurile catedralelor din coloniile spaniole. Migala lucrăturilor În lemn din Cuzco este lăsată la o parte, Însă aici este transpusă În aur. Naosurile sînt ușoare și grațioase, intrînd În contrast cu acele caverne Întunecate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
efeminată: turnurile catedralei sînt Înalte și grațioase, poate chiar cele mai suple dintre toate turnurile catedralelor din coloniile spaniole. Migala lucrăturilor În lemn din Cuzco este lăsată la o parte, Însă aici este transpusă În aur. Naosurile sînt ușoare și grațioase, intrînd În contrast cu acele caverne Întunecate și ostile din orașul incaș. De asemenea, picturile sînt luminoase, aproape vesele și aparțin unor școli de pictură mult mai recente decît cea ermetică a metișilor care și-au pictat sfinții cu o furie Întunecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și basmale multicolore, nici domnii cu burtă, nici bohema care infestează plaja și nici - supremă fericire - orchestra simfonică a cinema tografiei. Pe blo curile mari de piatră și ciment prăvălite în mare zburdă și pescuiesc ado lescenți arși de soare, grațioși, fericiți, rău-crescuți și cu ochii blânzi. Marea - verdele tare, nobil al adâncimii, care n-are nimic a face cu braga sordidă de lângă plajă - clocotește necontenit printre stâncile artificiale, deși azi e prima zi mai calmă și crabii au ieșit din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
asfaltul de sub tălpi e-atât de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi doream să merg cu trenul ca doamnele de la oraș, cu unghiile lăcuite în roșu, să calc pe asfalt cu pantofiori grațioși ca niște căpșoare de șopârlă, să-mi sune în urechi clic-clac-ul sec al pașilor, așa cum văzusem la oraș, unde mă dusesem de două orila medic. Măcar că până atunci cunoscusem numai țărani, nu mă împăcam cu viața înlăuntrul cercului de voracitate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu tortura și crima. Ce-are a face frumusețea unui pantof cu faptul că tocul lui străpunge mâna cuiva? Pentru mine, asta înseamnă o degradare a produsului căruia i se face publicitate. N-aș mai putea să-mi cumpăr pantoful grațios de pe afiș din pricina poveștii ce i s-a asociat - povestea cu mâna strivită sub el. Iar mâna strivită n-o mai pot despărți de pantof. În mintea mea, mâna a ajuns chiar mai mare decât pantoful, maltratându-mi memoria. Culorile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mizeria umană, și la fel stau lucrurile cu frumoșii pantofiori de șopârlă, chiar dacă mă seduce clic-clac-ul lor pe asfalt. Reclama la pantof mă agresează cu amintirea unor oameni reali, torturați sub dictatură și la distrugerea cărora am fost martoră. Pantofiorul grațios de pe afiș, așa mi se pare, e gata de orice mârșăvie. Nu-mi voi cumpăra niciodată un asemenea pantof și nu l-aș accepta nici dacă cineva mi l-ar face cadou. Pentru că n-aș fi sigură că pantoful nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vorbește limbi străine, cântă romanțe la pian, pictează peisaje edulcorate și brodează la gherghef. De aceea, de mic copil am avut profesori de engleză, franceză și germană, o profesoară exasperantă de pian și un profesor de dans, ca să mă mișc grațios. În afară de limbile străine, nimic nu s-a lipit de mine. Eram un antitalent desăvârșit. Numai un profesor de joacă, de comunicare cu alți copii n-am avut. Mă jucam întotdeauna de una singură, așa că am ajuns la un fel de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în afara acestor probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt grațioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu dragoste. Sunt comice, având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și îl furnica într- un fel plăcut. Cînd ob servă că se crapă de ziuă, începu să facă tumbe - sărea cît putea deasupra apei, plonja, pentru a sări apoi și mai sus, mișcîndu-și de fiecare dată corpul în aer foarte grațios. După un timp, cu toate că ar mai fi vrut să rămînă, se gîndi că trebuie totuși să se întoarcă. Stătuse destul de mult și mama o să-i facă iarăși scandal. Începu să înoate lejer spre țărm. Cînd ajunse aproape de dig, observă o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
imaginea unei ființe neajutorate. Celor ce-i sar în ajutor le mulțumește politicos și își consumă în sine drama sufletească pe care o trăiește. Lui Dumitru Dascălu nu-i vine să creadă că el este umbra tânărului zvelt, puternic și grațios de altădată, care sărea în ajutorul persoanelor vârstnice sau suferinde, că a ajuns o ruină. Cu greu îl ajută memoria să reconstituie drumul parcurs până la senectute. Parcă mai ieri sărea sprinten în și din mijloacele de transport, dădea politicos întâietate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]