12,186 matches
-
am propus să verific dacă pot urca sau nu. Ați fost foarte generos cu meniul. Chiar vânat nu am mai mâncat de mult timp. La țară unde am trăit în ultimul timp, te mulțumeai cu o friptură sau o supă grasă dintr-o pasăre de curte, indiferent că este găină sau rață. O singură dată am mâncat iepure cu măsline, foarte bine pregătit de fiul gazdei care este șeful unui restaurant pe litoral. - Văd că doamnelor nu le-au plăcut vinurile
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
tod ist, sprangen vor Freude hoch und Jubelten vom Herzen vor Freude des Sieges. Jezt konten sie ruhig nach Hause gehen, Niemand wird demn Frieden ihres Stammes noch stören. Coolangatta hob die zwei Diamanten die wie die Sonne leuchteten, vom Gras und zeigte sie ihren Swestern, aber keine besan sich das es die Augen von Muntha sind die noch lebend wahren, es wurde ihnen kühl , sie versteiften sie verlohren ihre Sstimmen und wurden drei riesigeFelsen. Das war das Ende der drei
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > GEORGE R. ROCA - ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) Autor: George R. Roca Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Cu mulți, mulți ani în urmă, își ducea veacul prin urbea Brăilei o bătrânică cumsecade căreia toată lumea îi zicea Babana. Chiar dacă
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
R. Roca Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Cu mulți, mulți ani în urmă, își ducea veacul prin urbea Brăilei o bătrânică cumsecade căreia toată lumea îi zicea Babana. Chiar dacă numele ei desemna o femeie grasă, Babana era slăbuță și uscățivă. Probabil că bătrânețea își pusese amprenta pe porecla ei, transformând-o pe „baba Ana” în Babana. Băbuța avea un suflet bun și o inimă largă. Toată ziua alerga de colo până colo ca să ajute pe
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
de când apăruse motanul dispăruseră toți șoarecii și șobolanii din mahala. Bătrâna îl răsfăța și îi dădea să mănânce tot felul de bunătăți. Cu timpul se îngrășă așa de tare, de parcă era un miel și toată lumea începu să-l strige... Ispas-Motan Gras! Acestuia nici că-i păsa de ce zic alții. Leneș, zăcea toată ziulica pe un covoraș, la soare, în pridvorul casei și în afară de mâncare nu se sinchisea de nimic. Din când în când mai deschidea câte un ochi ca să vadă ce
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
o zi bărtânețea își spuse cuvântul și baba Ana închise ochii pentru întotdeauna. Panait se întoarse acasă și după ce dădu toate lucrurile de pomană, vându casa, dar de motan nu putu să scape. Nimeni nu-l vroia pe leneșul Ispas-Motan Gras. Până la urmă, din respect pentru mumă-sa, luă și motanul cu el pe corabie. Ajuns acolo, pentru „leneșul cel negru”, cum îl numise Panait, se termină cu binele. Adio ficat prăjit, ouțe fierte în lapte și smântână proaspătă! Mâncarea marinarilor
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
luă și motanul cu el pe corabie. Ajuns acolo, pentru „leneșul cel negru”, cum îl numise Panait, se termină cu binele. Adio ficat prăjit, ouțe fierte în lapte și smântână proaspătă! Mâncarea marinarilor era peștele, care la început, lui Ispas-Motan Gras, nu-i plăcu de fel, odată că avea un miros ciudat și a doua oară că Panait i-l dădea crud. Cu timpul, de voie - de nevoie, începu sa se obișnuiască și chiar să-i placă. Câteodată, era foarte nostim
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
jumătate de picior. Închise ochii și în față îi apărură toate imaginile dezastrului: uraganul, catargul rupt, cabina, butoiul cu apă, peștele crud, Ispas... Ispas! unde o fi Ispas? Un țipăt îi ieși din gură: - Unde mă aflu? Unde este Ispas-Motan Gras? Unde e bunul meu Ispas, cel care mi-a salvat viața? - Nu înțeleg, domnule, despre ce motan vorbiți! îi spuse fata, ștergându-i fruntea transpirată... Pot doar să vă spun că vă aflați la secția de ortopedie a spitalului regal
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Tamisa. Trase la un han în frumosul cartier The Rocks unde se învârtea de obicei lumea cu bani. Nici nu se odihni de loc după călătorie fiind foarte nerăbdător să se întâlnească cu căpitanul și cu dragul său motan, Ispas-Motan Gras. Închirie o trăsură trasă de doi cai sprinteni și după trei ore de alergătură, pe drumuri dezfundate și pline de praf, ajunse la Hornby Lighthouse, denumire dată farului de la South Head. Începuse deja să se însereze. Îi spuse vizitiului să
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
sculă mahmur și supărat. Trebuia să facă ceva, trebuia sa ia o decizie! Trebuia să se ducă din nou la Tom Buddle. Trebuia să-l roage din nou, trebuia să-l convingă să-i dea prietenul înapoi chiar dacă va plăti gras pentru el. De data aceasta, călătoria pâna la Hornby Lighthouse i-se păru și mai lungă. Trăsura, care o angajase, o umplu cu bunătăți și cadouri. Ajunse pe la prînz, când soarele australian cocea ca un cuptor. Stătea nehotărât în fața aceleiași
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
avea multe de povestit despre ceea ce se intâmplă acolo, care mai e moda în marea metropolă, ce mai știa de fostele ei colege, surorile de caritate de la sanatoriu. Îi povesti chiar și neplăcuta aventură din Marea Irlandei, despre accident, despre Ipsas-Motan Gras și cum acesta îl ajutase acesta să supraviețuiască. Florence fuse atât de impresionată, încât în prima ei zi liberă îl vizită pe Panait la han ca să cunoască faimosul motan. Îi mai spuse despre prietenul... Thomas Buddle că... „De-acum inainte
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
și un catarg înfipt în mijlocul curții, pe care fluturau două steaguri, cel englezesc și cel românesc. În fiecare dimineață, cam pe la aceeași oră, cei doi ieșeau pe punte, unde foarte serioși, executau parcă, procesiunea inspecției echipajului și al „corabiei”. Buddle, gras cu barba albă, îmbrăcat în uniforma marinei comerciale engleze, era căpitanul. Panait, musculos și binelegat se îmbrăca de obicei ca un simplu marinar, dar câteodată își lua si el vestonul alb de căpitan de corabie. Atunci, comenzile erau strigate și
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
din împrejurimi, aveau multă admirație pentru cei doi. Singurul, care nu-i lua niciodată în serios era Nelson-Ispas. Ambii stăpâni, poate din mândrie națională, îl strigau pe numele pe care fiecare i-l dăduseră. Pentru Panait, motanul rămăsese tot „Ispas-Motan Gras”. Tom, în schimb, îl striga Nelson, dar uneori când avea spectatori i-se adresa elegant și cu respect spunându-i „Sir”, sau „Domnule amiral”. Câteodată când mai trăgea un păhărel în plus, căpitanul, luând o mimică foarte serioasă, se proțăpea
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
pierduse poate, cel mai bun prieten-om, care îl avusese vreodată. Îl îngropă în cimitirul din apropiere și deseori putea fi văzut împreună cu motanul negru stând nemișcat ore în șir lângă mormântul acestuia. Anii au trecut. Despre Panait și Ispas-Motan Gras nu mai știe nimeni nimic la Sydney, sau nici macar la Tamarama. Din când în când, lumea vorbește despre paradisul pisicilor din tufișurile care cresc pe coasta văii și îndemânarea cu care acestea prind pește băgându-și coada în apă atunci când
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
care au norocul să poată face o vizită prin acele minunate locuri mai pot vedea, pe peretele de piatră de lângă ușă, o placă mică de marmura albă, pe care este sculptată o timonă, un motan și inițialele „N.I.M.G.” Poate, Nelson-Ispas-Motan Gras! Cine știe... ------------------------------------------------------ George R. ROCA Sydney, Australia Referință Bibliografică: George R. ROCA - ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) / George R. Roca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 754, Anul III, 23 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George R.
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
pe peretele de piatră de lângă ușă, o placă mică de marmura albă, pe care este sculptată o timonă, un motan și inițialele „N.I.M.G.” Poate, Nelson-Ispas-Motan Gras! Cine știe... ------------------------------------------------------ George R. ROCA Sydney, Australia Referință Bibliografică: George R. ROCA - ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) / George R. Roca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 754, Anul III, 23 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George R. Roca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
facă tractorist. Dorea din tot sufletul să treacă timpul mai repede, să crească și să participe la arăturile de toamnă. Îi plăcea cel mai mult să rupă brazda din adâncul pă-mântu-lui și s‑o‑ntoarcă, neagră și caldă, lucioasă și grasă, ca s‑o scalde soarele cu razele lui până la lăsatul serii. Pentru că era foarte cuminte și învăța bine, când a venit vremea, părinții au hotărât ca fiul lor cel mare să meargă la liceu. Nu și‑au imaginat că băiatul
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
trimită meșteri pricepuți în prelucrarea fierului, pe numiții habiru/cabiru ! [11] Constantin Olariu Arimin zice: Analiza semantică a cuvîntului Imazyghen sau Imazyen ne dezvăluie o fărâmă din istoria adevărată a acestui neam vitregit atît de rău de soartă; ima: pământ gras (vezi cuvântul imaș-notă Mariana Bendou), mulțime + zig: a fi dat afară, a se rupe, a se dezrădăcina, a dura, cer, înalt, puternic + en: ținut, țară, strămoș. Sau varianta ima + zyen: divinitatea lunii și a renașterii la emeși și la
CONSIDERAṬII ISTORICO-GEOGRAFICE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342596_a_343925]
-
călugări să lărgească și să adâncească groapa în care încercaseră ei să adăpostească agoniseala mănăstirii. La urmă de tot, îi adunaseră pe călugări pe marginea gropii și le retezaseră capetele, aruncându-le leșurile în adăpostul comorii. Îi acoperiseră cu pământul gras și înălțaseră în grabă un dâmb, drept semn pentru sălașul prăzii, când aveau să revină mai târziu... Dar târziul s-a preschimbat în niciodată, Dunărea nu i-a iertat pe prădători, au ajuns hrană pentru pești și prilej de povești
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
opuse, evident, nici o rezistență, ba chiar îl pupă și-i oferi o slujbă în întreprinderea sa, apoi, așa, ca din întâmplare, răsuflă ușurat și porni la organizarea nunții. Tânăra pereche, el poet - încă slab și palid -, ea secretară de editură - grasă și foarte fericită -, fu plimbată prin oraș cu tradiționalul alai de mașini împodobite pe capotă cu o păpușă cu picioarele desfăcute, ca să moară mahalaua de necaz. Din codrii cei întunecați ai nordului apăru la nuntă și tatăl poetului care, fericit
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
opuse, evident, nici o rezistență, ba chiar îl pupă și-i oferi o slujbă în întreprinderea sa, apoi, așa, ca din întâmplare, răsuflă ușurat și porni la organizarea nunții. Tânăra pereche, el poet - încă slab și palid -, ea secretară de editură - grasă și foarte fericită -, fu plimbată prin oraș cu tradiționalul alai de mașini împodobite pe capotă cu o păpușă cu picioarele desfăcute, ca să moară mahalaua de necaz.Din codrii cei întunecați ai nordului apăru la nuntă și tatăl poetului care, fericit
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
arate mult-umblatele-i neumblate cărări la birtul din colț trei bețivi cântă ceva despre dragoste despre bani despre viață doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit cu fața în mâini sau cu mâinile-n față hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului a încuiat timpul pe dinafară cum cine spuse mama poetului fiul meu drag scumpul meu fiu care astăzi învață să moară Referință Bibliografică: Șarpe Sărutând / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 393, Anul II, 28 ianuarie
ŞARPE SĂRUTÂND de SORIN OLARIU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340627_a_341956]
-
nobilă ce-i de admirat! Alin cerând scuze, fugind se duse, În direcția fetei ce dulce apăruse, Dar ajuns acolo nici că mai era, De-ai fi zis că vântul o spulbera.. Trecând Alin căile ferate înapoi, Era bonsumflat ca grasul de cimpoi, Dar văzând un om al gări, îl întreba , Cine-i fata frumoasă și ce aștepta?’ Omul gării ca și când știia deja Ceea ce omul nou ar vrea a afla, Începu a cuvânta parcă din barbă, Vorbe ce’s tari, dure
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
Opinii Eu una îmi petrec mare parte din viață în parcul Izvor și-am observat încă niște sute de oameni care fac la fel ca mine. Pe aleile line mă dau cu rolele, în iarba grasă mă joc badminton, pe băncile late îmi mănânc înghețata, de la cișmeaua ruginită îmi beau apa, printre copaci îmi fac pozele pentru revistă și de-acolo mă duc seara acasă după ce am obosit să fac toate cele de mai sus. Am
În parcul Izvor [Corola-blog/BlogPost/100074_a_101366]
-
face gustul mai sprinten. Am mai pus pe farfurie niște ceapă coapta-n coaja proprie, odată cu porcul din cuptor, două ore, nu zece. Toate astea împreună se poartă foarte bine. Daca-ti place porcul, iti place pentru că-i gras, iar prin gătirea îndelungată, partile grase capătă și o dulceata pe care n-o întâlnești altfel. Legumele, pe de altă parte, gâtițe încet în unt își schimbă textura, gustul lor evoluează trecând printr-o gamă de arome din
Porc, morcovi și niște varză de Chef Adrian Hadean [Corola-blog/BlogPost/100252_a_101544]