2,054 matches
-
urmează să o ajungă din urmă, își imaginează, deja, cum o va strânge în brațe, cu patimă, iar apoi își dă seama, uimit, că femeia s-a îndepărtat și mai mult, trasă de mâini nevăzute (mâini care nu se văd, gratii care nu se văd, realități paralele care se intersectează, se amestecă, apoi se despart din nou, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp), strigă din nou (Luciaaaaaa, Luciaaaa, de ce fugi, de ceeeeee?) și, la un moment dat, își spune
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am mai fost însă de când trăia răposatul, fie iertat... Se pierdu un răstimp în glorificarea bietului Mache, care s-a prăpădit așa de tânăr. Ii arătă o fotografie, să-i dovedească ce frumos bărbat a fost. Îi spuse că numai gratie zestrei ei reglementare a putut mărita pe Mimi, căci altfel, prin câte necazuri a trecut, nici n-ar fi avut cu ce s-o urnească din casă. Pe urmă, sfîrșindu-și pictura, începu să-i istorisească pe larg câte certuri și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
târziu noaptea, în odaia de lângă bucătărie ce le-o dăduse hangiul. Și a doua zi, cum se lumină, se cărăbăniră la Ministerul Domeniilor. Trebuiră să aștepte în curte. "Numai după unsprezece e voie să intre publicul", le-a strigat, printre gratiile ușii, un glas cu barba neagră. Mai veniră și alți oameni, de prin alte părți, tot cu necazuri, înfrigurați și înfricoșați ca și dânșii. Când s-a deschis poarta, s-au îmbulzit înăuntru. Portarul, scund, urâcios și cu barba până-n
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întorci cu spatele nu folosește la nimic, o să-i simți privirea țintuindu-te în ceafă. — Înseamnă că povestea s-a terminat ? — A, nu, nici gând. Acum începe partea cea mai stranie. Până acum am vorbit despre deținuții de dincoace de gratii. Acum o să vorbim despre temniceri, adică tot un fel de deținuți, dar de dincolo de gratii. Iacob al lui Zevedei zâmbi, așteptând să-și oprească în fața lui mersul săltat. Cosmina nu știa ce să facă. El îi atinse buzele, atunci ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Înseamnă că povestea s-a terminat ? — A, nu, nici gând. Acum începe partea cea mai stranie. Până acum am vorbit despre deținuții de dincoace de gratii. Acum o să vorbim despre temniceri, adică tot un fel de deținuți, dar de dincolo de gratii. Iacob al lui Zevedei zâmbi, așteptând să-și oprească în fața lui mersul săltat. Cosmina nu știa ce să facă. El îi atinse buzele, atunci ea își înlătură stânjeneala și își lipi fruntea de umărul lui : Ce bine că ai venit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl auzim împleticindu-se și căzând. — Șerpăria... susură Vocea, venind, de astă dată, de peste tot. Vrei din nou la șerpărie... N-ai ieșit niciodată de acolo, așa-i ? Când auzeai lovindu-se fier peste fier și așteptai să se deschidă gratiile... Nu mai știi să dormi cu lumina stinsă... ți-e frică să te întorci noaptea în somn... Bătrânul se ridică într-un braț și se înfipse cu călcâiele în podea. Întunericul îl împresură cu toate plăsmuirile lui, șoptind, sâsâind, respirând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veni lângă ea, o luă pe după umeri și o strânse lângă el. Cosmina se lăsă moale în îmbrățișare. — E gata cartea, ai s-o publici ? — Nu pot s-o public... E doar pe jumătate scrisă. Acum începea povestea celor din afara gratiilor, a temnicerilor. Călăii și victimele nu pot fi explicați unii fără ceilalți. Câtă vreme temnicerii rămân necunoscuți, povestea despre victime pare, mai degrabă, un joc absurd. În care, în loc să simți compasiune, ce te implică, simți mai degrabă milă, care te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poți merge pe urmele lui... Ionuț încercă să crape fereastra, dar, firește, ea nu se putea deschide. N-ar fi lăsat unui pacient cu înclinațiile lui posibilitatea de a recidiva. Oricum, precauția era inutilă, câtă vreme, pe dinafară, fereastra avea gratii. Își lipi fruntea de geamul rece. Îi scoseseră bandajele enorme, rămăsese doar cu un plasture de la sprânceana dreaptă până la tâmplă. Atingerea îl durea puțin, dar răcoarea îi făcea bine. Camera era cufundată în întuneric. De atâtea nopți, de când bătuse drumul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu nume, nici vreo urmă că înainte ar fi existat una, căci, dat fiind că în spatele lor erau celulele, numele nu aveau nicio importanță. — Vreți să rămân cu dumneavoastră ? întrebă polițistul, trebăluind la legătura cu chei. Rada se uită printre gratii. Bătrânul ședea ghemuit și murmura, e bețivul de adineaori, vru să spună, dar nu putea fi adevărat. Când îi văzu, bătrânul se ridică, așteptând cuviincios. Femeia nu simți niciun fel de teamă. — Nu trebuie, spuse. Sunt aici, dacă mă chemați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vru să spună, dar nu putea fi adevărat. Când îi văzu, bătrânul se ridică, așteptând cuviincios. Femeia nu simți niciun fel de teamă. — Nu trebuie, spuse. Sunt aici, dacă mă chemați, vă aud, adăugă totuși polițistul. Și, deschizând ușa cu gratii, adăugă : Eu de-aia v-am întrebat de Valea Jiului. Omul ăsta e din Petrila. Mă gândeam că poate ați fost pe-acolo... Se uitară unul la altul, dar curiozitatea era numai de partea ei. Își aminti de vorbele polițistului, într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
smucit al bărbatului. El ridică din umeri, nu era niciun scaun, îi făcu loc pe țambalul tare, de șipci negeluite, care ținea loc de pat. Se așezară unul lângă altul, cu privirea înainte și mâinile pe genunchi, uitându-se printre gratiile celulei, fiecare cu felia lui. — N-am mai fost în pușcărie, spuse el, foindu-se pe marginea patului. — Eu am mai fost, răspunse ea, de parcă ar fi întrebat-o. — Cum e ? întrebă el și, tocmai pentru că fusese pusă într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de parcă ar fi întrebat-o. — Cum e ? întrebă el și, tocmai pentru că fusese pusă într-un loc ca acela, întrebarea sună nelalocul ei. Închisoarea ei fusese altfel. Era, de fapt, hangarul unei unități militare. Nu erau celule și nu existau gratii. Probabil că altădată acolo se adăposteau avioane. În noaptea aceea se umpluse de lume, câteva sute de oameni șocați, care nu înțelegeau ce li se întâmplă. Nici măcar nu trebuiau supravegheați. Frica descuraja orice formă de revoltă. Poveștile pe care și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe încheieturile mai puțin vătămate, altele lipindu-se de perete, de parcă ar fi căutat adăpost, arăta cenușie. Marginile colcăiau, dar întregul era nemișcat. Nu era nevoie de zăbrele, căci nu aveau unde fugi, spaima era și aici, și acolo. Iar gratiile creșteau pe dinăuntru, de nestăvilit, ca niște dinți care urcau, sfărâmând oasele feței, până se înfigeau în creier. Rada se întoarse spre el și-l privi. Omul se așteptase la asta, căci își coborî privirile către mâini. Erau neobișnuit de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
său. Neprihănită, plângea în somn fără istov, până ce lacrimile îi spălară pomezile de pe obraji, iar alunița desenată cu migală se prefăcu într-o buburuză și-și luă zborul de pe umărul ei. Pârnaie se simțea cu desăvârșire liber. Lacătele căzuseră și gratiile se căscaseră, lăsând luna să intre, nestingherită, în odaie. Cum nu-și aducea aminte de visele lui, nu știa nici măcar că visează, dimineața se întorcea la șovăielile și spaimele amestecate, neaflând niciodată cum e să fii, cu adevărat, liber. Chisăliță
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la biroul lui taică-su. N-o încercase niciodată. Nici măcar nu știa dacă e sau nu încuiată. Maca habar n-avea cum să se împartă între Mama Pământ și Tatăl Ceresc. Dacă privea în sus, către balcoanele coșcovite, coperite cu gratii și geamuri îndeobște murdare și sparte, era în pericol să cadă în vreo groapă mocirloasă ori să se împiedice în vreun morman de origine incertă. Iar dacă privea în jos, tupilându-se ori sărind, cu mersul piticului ori pasul gigantului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veneau de acolo de unde trupul și umbra sunt totuna, având culoarea sângelui închegat și a rădăcinilor uscate. Altele aveau sclipirile argintii ale țevilor de pușcă purtate pe cărările munților. Unele erau brăzdate de hainele vărgate ori de luminile privite dindărătul gratiilor. Altele nu aveau nici formă, nici culoare, cum nu pot avea decât umbrele spaimelor și durerilor. Bătrânul simți împrejur toate acestea și, fără să se poată stăpâni, le răspunse cu spaimele lui. Se lăsă să cadă, ghemuit, pe trotuar. Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și-i surprinde cu fiecare titlu publicat. Se explică astfel cum o editură mică și de curând intrată pe piață și-a câștigat deja publicul ei. Pasionați ori maniaci? Cărțile generează și alte jocuri, periculoase fiindcă uneori se încheie după gratiile închisorii, iar jucătorii sunt anticarii, colecționarii și hoții. Timpul le dă cărților și altă valoare decât cea literară, validată și de istorie și de critică, căutate pentru că fac parte din canon școlar sau universitar, de topurile tirajelor și listele cu
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
a fost condamnat, vineri, la doi ani cu suspendare. Cristian Cioaca a fost condamnat, vineri, la doi ani cu suspendare, pentru că a spart contul de e-mail al Elodiei Ghinescu. Familia Elodiei a cerut ca fostul polițist să fie trimis după gratii și a cerut daune morale în valoare de 200.000 de lei, pe motiv că publicarea mesajelor electronice ale Elodiei i-au adus acesteia o gravă atingere a vieții private. Totodată, judecătorii au dispus să îi impună lui Cristian Cioaca
Cristian Cioacă, condamnat la doi ani cu suspendare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34890_a_36215]
-
1865, Charles Bouchon a expus următoarele obiecte produse în acea întreprindere: „angrinajuri de moară cu dinți de lemn și dinți de schijă două perechi; angrinajuri pentru moriști de curățat unt, de schijă; roată pentru mașina de seceră; bucăți pentru pluguri; gratii pentru burtaci și căldări de velniță; batozul lui Cleyton cu șinile locomobile a lui Calla, de bronzu; un talger vărsat ajour (ornamente); o oglindă idem; plug de rupt țelina; modelul cel mare al lui D. Ball; plug francez Rose; plug
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
clienți, acuzatul fiind costumat ca personajul de film Rambo" (de la UPI, 17 octombrie 1985). Și cel mai ciudat: Un bărbat, care interpreta rolul lui Rambo pentru un grup de adolescenți care erau fani ai eroului, a fost trimis sîmbătă, după gratii, acuzat că "ar fi spălat creierul copiilor" și că ar fi conspirat cu unul dintre copii în vederea uciderii părinților acestuia. Wilner Leonard Mc Clinton Jr., în vîrstă de 32 de ani, a fost reținut la închisoarea orașului Mobile County sub
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
se transformă. Aceasta din urmă seamănă tot mai mult cu un pulverizator: destramă credințele religioase, legăturile tradiționale, rupe solidaritatea dintre grupuri. Pulverizați, indivizii sînt lăsați în voia singurătății lor, pradă propriilor necesități, în jungla orașelor, în deșertul fabricilor, în dosul gratiilor birourilor. Acești atomi diverși, aceste grăunțe de multitudine se reunesc în amestecuri instabile și violente. Formează un soi de gaz ce tinde să explodeze în vidul societății lipsite de autoritățile și valorile ei un gaz a cărui putere explozivă crește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
adică Tudor Arghezi, care are și câteva intervenții teoretice (Note de teatru, Dramă sau comedie, Artistul dramatic, Decadență). De la numărul 86 din 1917, la G.B. începe să scrie și Ioan Slavici, în calitate de comentator politic, activitate care îl va aduce după gratii în perioada postbelică. Alt susținător fervent al cauzei Puterilor Centrale, în condițiile războiului și ocupației străine, a fost D. Karnabatt, condamnat la închisoare ca și Tudor Arghezi și alții, în urma procesului intentat celor douăzeci și patru de ziariști acuzați de colaboraționism. I.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287185_a_288514]
-
animale spurcate, dar au o omenie a lor și știu, când e cazul, să cânte și să recite poezii în străvechea limbă a Greciei. În felul ăsta îi întâmpina Tommaso pe temniceri dimineața când aceștia vârau ditamai chei în broasca gratiilor, ca să-i ofere ciorbă călâie. În clipele-alea își amintea de visele pe care le-avusese: nici vorbă de păianjen, acum erau vise aproape vesele: în majoritatea cazurilor se desfășurau în mica piață din Stilo și în câte-o uliță
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
s-o ajut să taie cordonul ombilical. După aia, m-am dus la râu și am vomitat toată după-amiaza și toată noaptea. Ai dreptate, asta nu se mai întâmplă, un pas înainte tot s-a făcut. Scârțâitul balamalelor ruginite de la gratii îl trezi pe Tommaso din acele convorbiri. După care, închise din nou ochii. Seceta, fiule, nu iartă pe nimeni. E vina genovezilor care i-au omorât pe toți evreii, iar bogăția a murit odată cu ei. Nu, e vina sicilienilor care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
soi de gropniță înlăuntrul căreia, de sus, temnicerii chitiți să-l supravegheze i se pișau și-l scuipau în cap. Mâncarea îi era aruncată, așa cum se aruncă un os câinelui, îl batjocoreau spunându-i să se predea, îi aruncau printre gratii șobolani morți, ca și cum n-ar fi fost de-ajuns că cei vii ce se ițeau printre crăpăturile acelui loc strâmt mocirlos și puturos se fugăreau în jurul și peste trupul lui zi și noapte. Lumina venea de sus, doar o fărâmă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]