2,864 matches
-
Ortodoxă, care era organizată sub forma Mitropoliei, condusă de un mitropolit, în fiecare dintre cele trei țări. Fiecare Mitropolie avea dreptul de a înființa episcopate. În Transilvania, autoritățile maghiare și apoi cele austriece, au impus adeseori adoptarea credinței catolice și greco-catolice ca mijloc de renunțare la identitatea națională, în condițiile în care pătrunsese aici protestantismul în diferite forme. S-au creat astfel tulburări confesionale. Cu toate acestea, românii și-au păstrat în majoritate credința ortodoxă. Pentru a fi protejați pe plan
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Națională a tuturor românilor din Transilvania, care susținând revoluția, au adoptat un program democratic și au protestat împotriva unirii cu Ungaria. În septembrie 1848, românii s-au întrunit aici din nou pentru a protesta. În Blaj funcționa o Academie Teologică Greco-Catolică, ce avea o mare influență asupra românilor. boier - termen folosit în Moldova și în Țara Românească, echivalent cu nobilul din Transilvania, pentru a denumi feudalul din acest spațiu; proprietar (în Evul Mediu) al unor suprafețe de pământ, numite moșii; uneori
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
până la 24 martie 1945; între 2 martie 1911 și 26 ianuarie 1918 a ieșit de trei ori pe săptămână; la 20 noiembrie 1918 subtitlul este „Ziar național”, iar periodicitatea devine cotidiană. U. a fost editată cu sprijinul financiar al Bisericii Greco-Catolice. Pentru primii ani redactor este Vasile Hossu, viitorul episcop de Lugoj. El va fi urmat la conducerea redacției, din care un timp a făcut parte și canonicul Al. Grama, de Victor Szmigelski (1892-1898), Vasile Suciu (1898-1900) și Aurel C. Domșa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]
-
politica sau Filosofia cea lucrătoare, I-II, Sibiu, 1800; Polo Segneri, Îndreptarea păcătosului, îngr. Iacob Radu, Oradea, [1930]. Repere bibliografice: Ioan Bianu, Viața și activitatea lui Maniu Samuil Micu alias Clain de Sadu, București, 1876; Iacob Radu, Manuscriptele bibliotecii Episcopiei Greco-Catolice Române din Oradea-Mare, București, 1923; Iacob Radu, Doi luceferi rătăcitori. Gheorghe Șincai și Samoil Micu Clain, București, 1924; Iorga, Ist. lit., III, 167-200; Z. Pâclișanu, Un vechi proces literar (Relațiile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. Șincai și P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
patriarhului său (contestat atât în sânul Bisericii, de cei tineri, cât și de societatea civilă, cel puțin pentru faptul că a contrasemnat decretele lui Nicolae Ceaușescu de dărâmare a bisericilor), din pricina nepotismului care funcționa și aici, a disensiunilor cu Biserica Greco-Catolică; au venit apoi scandalurile mai mici sau mai mari legate de Catedrala Mântuirii Neamului, de cazurile de invertire a unor călugări și clerici, de schingiuirea și moartea călugăriței Irina Cornici de la Tanacu, în 2005 etc. Actualmente, imaginea BOR se află
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
doar la 27. Pe atunci și aici se Întâlneau nume românești ca: Dușa, Țifrea, Marc, Roșca, Goga, Deac și altele. Acum au dispărut. În satul Ghiduț, aparținând comunei Lăzarea, situația e asemănătoare cu cea din Ditrău. Din 79 de credincioși greco-catolici existenți În anul 1910, față de 46 romanocatolici, s-a ajuns la recensământul din anul 1992 să nu mai existe aici niciun român. Populația română secuizată Își folosește propria biserică cu Cina cea de Taină și friza apostolilor, dar se slujește
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
posibilitatea unor copiii din Gălăuțaș să Învețe carte aici. Tot aici, la slujbele din duminici și sărbători, veneau credincioșii ortodocși din Gălăuțaș și Toplița. Prin anul 1905, vine În Gălăuțaș Dumitru Gafton, fratele Învățătorului Petru Gafton, amândoi absolvind Seminarul Teologic Greco-catolic din Blaj, care au ales să slujească la catedră și nu la altar. Despre Dumitru se spunea că nu prea călca a popă, dar avea vocație de Învățător, ca fratele său mai mare. Du-te Mitruț, du-te acolo În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
anul 1948 a venit reforma. După anul 1948 a fost adusă de pe Secu o clădire din lemn, care a fost cândva casă de vânătoare, și montată pe locul actualei școli de pe Părău, iar Învățător a venit Ioan Petraș, fost preot greco-catolic, care a preferat să fie Învățător decât să slujească În rit ortodox. Orele de religie se făceau cu preotul greco catolic Ioan Pop care era foarte exigent, dar care a sădit În sufletele elevilor credința În Dumnezeu. După câțiva ani
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
normală, cum sunt acum Liceele pedagogice. În școlile din cătune puteau să predea și absolvenți ai liceelor teoretice. Pe lângă biserici funcționau școlile confesionale, care pregăteau de obicei elevi pentru seminarele teologice după care urmau facultatea de teologie, În funcție de confesiune: ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică și protestantă. Sașii din Ardeal au Înființat și licee confesionale protestante unde se preda În limba germană. Cei care doreau, după școala primară urmau o școală de arte și meserii. Aceste școli de arte și meserii erau la mare
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Ioan Petraș (1930 - 1935), Emil Roșca (1935 - 1938), Simion Sarlea (1938 - 1940), Octavian Neamțu (1940 - 1944), care administra biserica de la Toplița, și Ioan Pop (1945 - 1948). Ultimii doi au cunoscut temnițele comuniste pentru că n-au acceptat să renunțe la ritul greco-catolic. Din anul 1948 În biserică se slujește În rit ortodox, preoți fiind: Nicolae Cadar (1948 - 1953), Valeriu Antal (1965 - 1980) și, din anul 1980, preotul Marcel Stanca. Preotul Nicolae Cadar a rămas În memoria enoriașilor ca un om de moravuri
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
construită În anul 1791 și mutată În anul 1903 În Gălăuțaș. Tradiția spune că Înaintea acesteia ar fi fost o altă bisericuță din lemn În Toplița, contemporană cu cea din Moglănești. La acea bisericuță din Deal se slujea În rit greco-catolic pe atunci, fiindcă era după anul 1700. Tolerat de oamenii din Gheorgheni, care-și aveau domeniile și aici, până În Valea Găinii, mai Întâi ca paznic și apoi ca arendaș, ocupându-se cu plutăritul, și-a extins mereu suprafețele defrișate cumpărând
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Acordul de la München de către Hitler. Guvernul român a fost pus într-o situație mai mult decât delicată prin mișcările de la granița de nord-vest. Monseniorul Josef Tiso a proclamat separarea și independența Slovaciei (14 martie 1939) sub protecția Reichului, iar prelatul greco-catolic Augustin Volosin a încercat să procedeze la fel și cu Ucraina Subcarpatică. Hitler n-a fost de acord, însă, le-a îngăduit trupelor maghiare să invadeze această zonă. Volosin, la 16 martie, a fost nevoit să se refugieze în România
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Lumea lui Charles Dickens, pref. Victor Săhleanu, București, 1995; Condamnat să învingă, pref. Barbu Cioculescu, București, 1995; Flăcări sub cruce, cuvânt înainte Teodosie Snagoveanul, București, 1995; Testament între îngeri și diavol, cuvânt înainte Teodosie Snagoveanul, București, 1995; Un viitor călugăr greco-catolic din preajma „Rugului aprins” (în colaborare cu Pericle Martinescu și Justin Paven), București, 1996; Preoți în cătușe (în colaborare cu Irineu Slătineanu), pref. Vasile Andru, București, 1997; Morții noștri vii din temniță, cuvânt înainte Irineu Slătineanu, București, 1997; Antim Ivireanul - învățător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
preotul confesor (duhovnic); această perioadă avea rost să smulgă vinovatul răufăcător din mâinile satanei, redându-i conștiința răspunderii în fața lui Dumnezeu, pocăindu-se și hotărând să devină cinstit sufletește. În Transilvania, fiind trei confesiuni dominante, ortodoxă, catolică (mai apoi și greco-catolică) și protestantă, preoții confesori aparțineau acestora. Rolul duhovnicilor este de a pune pe delincvent în situația de a realiza conștiința păcatului săvârșit și a se pocăi pentru a fi reintegrat în societate, salvat din mâna diavolului. Duhovnicii oficiau serviciul divin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un punct cerut de legionari: preoții închiși să aibă dreptul de a săvârși Sfintele slujbe. S-a aprobat cu greu să devină duhovnici, alături de preoții oficiali ai penitenciarului. Capela ortodoxă și cea greco-catolică erau arhipline; mulți rămâneau în curte. Preotul greco-catolic oficial, părintele Brânzei, cu preotul ortodox oficial, părintele Marina, erau ca și frați; slujeau împreună și cu preoții legionari sau se suplineau când unul din ei lipsea pentru pricini binecuvântate. Părintele Ion Florea, fost dirijor al Corului Arhiepiscopiei Sibiului, organizase
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a permis să iasă în curte. Totuși, cu ajutorul gardienilor prieteni, cei de pe latura opusă T-ului care nu puteau vedea slujba Sfintei Învieri au fost băgați în celule cu vedere spre Troiță. Toți preoții noștri împreună cu cei oficiali, ortodox și greco-catolic, care încă funcționau, au pregătit slujba Învierii. La strigarea: „Veniți de luați Lumina!”, adresată celor „patru Răsărituri ale lumii” de părintele Ion Marinescu cu un timbru de adevărat Vestitor ceresc, s-au aprins făcliile tuturor, chiar și ale celor din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
paralizați în urma supliciilor ce le înduraseră și incluși în grupul nostru de schingiuiți. Unul se numea Drohobeski Anton Atilla, celălalt Hajek Zoltan; elevi de liceu și colegi de clasă. Tatăl lui Drohobeski, polonez, și mama lui, cehă, erau de confesiune greco-catolică, în casă vorbeau ungurește și erau cetățeni români cu domiciliul în Cluj. Anton Atilla aducea la înfățișare și gestică cu renumitul actor comic Stanley din cuplul Stan și Bran; deși Zoltan nu avea nici una din calitățile lui Bran, fiind mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
părintele Nicolae. Cu Justin Paven, profesorul Nestor Moțu și un hamal Se mai afla în celulă un student în anul IV la teologie, Justin Paven, trecut prin Pitești, cu care am legat o prietenie sfântă; deosebirile de rit, el era greco-catolic, nu ne creară probleme. Era moț de lângă Abrud. Petreceam ceasuri întregi în rugăciune și discuții exegetice pe marginea textelor evanghelice pe care le cunoșteam pe de rost, ca mulți deținuți. Părintele Nicolae puncta momentele cheie cu exemple din patericul personal
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în apă, șoseaua calcă de sus masivul împădurit, mișcarea la nivel cu calea ferată, poienile cu arbori presărați, merii bătuți de roadă, creste îmblînzite, în Lunca la Tisa prepoziția calc slav, bărbații la coasă, satele rutene nu țin sărbătoarea azi, greco-catolici ori ortodocși pe vechiul calendar, sulițele din soare, Tisa bună de vad, capra trasă de funie, paște-o la drum, km 231+7 socotind din Oradea Halmeu, prin fosta Cehoslovacie ori și mai vechi numărători chezaro-crăiești, rufele cenușii între clădiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
adusese unul nou, Bonțida biserica nouă în aripi blocurile monoetajate, Fundătura tot nume schimbat, reacții în interiorul vorbirii, baia cu apă la soba de lemne, nu e ca la Cluj la bloc, surîd, o zi bună vă doresc! Iclod lățimea fațadei greco-catolică, bătrîna artrită reumatoidă legănată de drumul de iarnă, cîmp de zăpezi, Livada cu pîrîul Valea Orman, Gherla ceață, uite, deasupra pădurii! se spune că este respirația morților, fuior, Buneștii în petice de pădure și se binecuvîntează cu minuni, Reteag aburul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Italiana, Romania. Immigrazione e lavoro in Italia. Statistiche, problemi e perspecttive, a cura di F. Pitau, A. Ricci, A.Silj, Idos, Roma, 2008, pp. 240 și următoarele. 36 Confesiunile religioase prezente în cadrul minorității românești din Italia sunt: greco-ortodoxă, romano-catolică și greco-catolică, evanghelică. Conform datelor preluate din Dossier Caritas/Migrantes, imigranții de credință și de tradiție creștină reprezintă, în Italia (date la nivelul anului 2007), aproximativ la jumătate (50,3 % din întreaga populație străină). Dintre aceștia confesiunea ortodoxă, cu 26,5 % este
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
și ortodocși, care făceau și ei la fel, pentru că aveam și preoți ortodocși. Chiar am avut unu’ acolo, un om numa’ atâtica de micuț, dar de o moralitate și de-o inteligență și de-o cultură formidabilă. Aveam și preoți greco-catolici mulți acolo, preoți romano-catolici, ortodocși... deci de toate confesiunile. Dar ceea ce pot spune e că în pușcărie s-a realizat o unitate... Deci în răul acela mare, astea au fost momente care ne ridicau oarecum moralul, spiritul, că nu suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ne vedeau că ne rugăm împreună nu ne lăsau... Că și-acolo ne rugam, că aveam preoți aproape-n toate celulele... Aproape n-a fost celulă în care să nu fie un preot. Foarte mulți preoți au fost. Toți preoții greco-catolici care nu s-au convertit au fost băgați la pușcărie, și cei romano-catolici. Și Biserica Greco-Catolică a fost desființată... Știți treaba asta. Și-atuncea asta era, că nu te lăsa să te simți bine, să te simți relaxat, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
preoți aproape-n toate celulele... Aproape n-a fost celulă în care să nu fie un preot. Foarte mulți preoți au fost. Toți preoții greco-catolici care nu s-au convertit au fost băgați la pușcărie, și cei romano-catolici. Și Biserica Greco-Catolică a fost desființată... Știți treaba asta. Și-atuncea asta era, că nu te lăsa să te simți bine, să te simți relaxat, trebuia să suferi, pentru că de-aia erai acolo. Ș-atunci ne pedepseau... Ați avut ocazia să întâlniți personalități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ăsta era maghiar, dar cu studii de doctorat la Roma, și care ne-a vorbit foarte mult despre Toma d’Aquino. Și ăsta era foarte bine pregătit... Adică toți preoții ăștia catolici erau mai bine pregătiți chiar și decât preoții greco-catolici. Aveau o deschidere mai mare, un orizont mult mai larg... Și-ai noștri erau foarte buni, dar erau, săracii, mai limitați, mai ales cei care erau preoți de țară, care nu studiaseră prea mult. Așa, pe urmă am stat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]