2,681 matches
-
Coboară iar toamna Elena Marin Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea, Cu pasul ușor legănat, Cad frunze uscate-n lucire de stea Prin griul din nori alungat. În aer arome îmbie la joc, Tacit invită pământul, Iar turtele coapte miros busuioc, Iarba-și bocește veșmântul. E-un aer plăcut, amalgam de culori Și vântul colindă voios, Când raze de soare tiptil cad pe flori
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
Această concluzie a politologului american originar din România este partea cea mai viabilă astăzi -în lumea noastră postmodernă, dominată de pierderea reperelor și confuzia de valori, în care bipolarismul lumii în alb și negru tinde să se transforme într-un gri mult mai puțin seducător decât își imagina Adam Michnik la începutul anilor '90 - din exemplara lecție de viață intelectuală a Monicăi Lovinescu. O lecție pe care nu avem dreptul să o uităm.
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
pornire. Ce nu știa Lucy este că mama spălase prosoape de bucătărie la 700, iar fetele nici nu s-au uitat la temperatură. Când au scos hainele să le pună la uscat, au început întrebările: − Asta era albă! De ce e gri? − Și ăsta de ce e așa mic? − Iar ăsta s-a-ncrețit! − Am pățit-o! Fetele încep să aleagă. Tricourile prea mici, care au intrat la apă, nu mai pot fi recuperate. În sacoșă și la gunoi. Pe cele care au
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
silabe, haikuul ascunde gândul posibilei inexistențe a cerului, o taină teribilă. Și dacă fluviul este viața noastră? Și dacă fuioarele de ceață sunt tocmai necazurile zilnice? Politicalele? Prețurile? Revoluțiile, schimbările? Peste toate fluviul, așa cenușiu cum este... Tablou pictural, de gri pe gri, greu de desenat, greu de văzut dincolo de ceața culorii, dincolo de ceața cuvintelor. Și totuși cerul a existat. Acum pare a fi nicăieri. Dar dacă totul e însăși cerul, dacă suntem , cu fluviul vieții cu tot, în cer, gri
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ascunde gândul posibilei inexistențe a cerului, o taină teribilă. Și dacă fluviul este viața noastră? Și dacă fuioarele de ceață sunt tocmai necazurile zilnice? Politicalele? Prețurile? Revoluțiile, schimbările? Peste toate fluviul, așa cenușiu cum este... Tablou pictural, de gri pe gri, greu de desenat, greu de văzut dincolo de ceața culorii, dincolo de ceața cuvintelor. Și totuși cerul a existat. Acum pare a fi nicăieri. Dar dacă totul e însăși cerul, dacă suntem , cu fluviul vieții cu tot, în cer, gri pe gri
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
gri pe gri, greu de desenat, greu de văzut dincolo de ceața culorii, dincolo de ceața cuvintelor. Și totuși cerul a existat. Acum pare a fi nicăieri. Dar dacă totul e însăși cerul, dacă suntem , cu fluviul vieții cu tot, în cer, gri pe gri?! Din nou înflorit bătrânul salcâm - și-n zumzetul știut alt roi Poem al înțelepciunii. Salcîmul multe roiuri a văzut. Cu bucurie aude iar zumzetul dragostei de mai ieri și se bucură de noua roire a vieții din jur
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
gri, greu de desenat, greu de văzut dincolo de ceața culorii, dincolo de ceața cuvintelor. Și totuși cerul a existat. Acum pare a fi nicăieri. Dar dacă totul e însăși cerul, dacă suntem , cu fluviul vieții cu tot, în cer, gri pe gri?! Din nou înflorit bătrânul salcâm - și-n zumzetul știut alt roi Poem al înțelepciunii. Salcîmul multe roiuri a văzut. Cu bucurie aude iar zumzetul dragostei de mai ieri și se bucură de noua roire a vieții din jur. Poem al
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
aburește - iarăși conducta De dimineață program ANL în toi - ciori cu crenguțe-n cioc Farmacii una lângă alta prin oraș - doar trăim bine Via pierdută sub valurile pirului - struguri... de la turci Plută roșie în apa înverzită - pescar daltonist Bătrân în gri cu mătănii galbene - dar nasul roșu Stejar putrezind - pământul îl înghite pe cel de el hrănit POEME IN STIL HAIKU Cântec ce doare - în apusul de soare o pasăre spin Peltea de gutui pe felia de pîine - soare pe plajă
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
voi atinge cu privirea seninul cerului. Binecuvântate au fost zilele petrecute acolo, alături de prietenii care prețuiau natura și peregrinările. Pentru unii era de mirare cum puteau să ne crească aripile tinereții, într-un loc unde până și pietrele plângeau, împletind griul lor postum cu verdele speranței ce se legăna pe crengile arborilor bătrâni. Zilele trecute am primit vești despre Mama Senciuc. A îmbătrânit, dar așteaptă ca în fiecare an, să-i deschidem ușa, ori să mai sărim gardul de piatră cenușiu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
amici la fel de buni? am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fără a fi luați în seamă, îl țineau fiecare de câte o mână. Musafirul era un bărbat înalt, plinuț, trecut de prima tinerețe, roșu la față, îmbrăcat într-o haină lungă din piele. Pe cap avea o căciulă de astrahan, gri, cu bordură. Ce-ai spune, Gheorghe, dacă frate-tu ar sta aici, la etajul 2, aproape de gară, aproape de centru? Ți-ar fi trecut măcar prin gând o asemenea realizare? întrebă brusc, fără ași ascunde satisfacția, tatăl copiilor, lăsând jos cele
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
casele încă tradiționale ce au fost martorele atâtor schimbări și încercări!... ele se strecoară cu greu printre casele impunătoare, ce s-au adaptat noului; acestea, abia înălțate, par să nu aibă însă aceeași îndrăzneală ca cele vechi. Unele, de un gri închis, încă stângace, par să privească mirate spre cer: poate pentru că nu au o poveste încă! Apoi vom lua bicicletele care te așteaptă cu nerăbdare și vom putea merge peste tot, chiar și până la acel lac de aur de la
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
călătorilor, pentru a preîntâmpina orice greșeală: jupân Thomas Smith, tânărul mai blond și mai mare ca vârstă, călărea un cal pag și purta o haină de călătorie gri cu podoabe discrete de argint, cizme Înalte de piele vopsită tot În gri și o pălărie cu panglica de aceeași culoare. Cât despre jupân John Smith, cel mai tânăr din ei, acesta venea călare pe un șarg. Haina lui era castanie; avea cizme de călărie din piele și o pălărie cu trei pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unul de ajutor. Alatriste Îl auzi pe tânăr scoțând strigătul acela de două ori pe când trecea pe lângă el și, ocolind crupa calului, care, simțind frâul liber, Începu să se răsucească pe loc, ridică spada contra celuilalt englez, cel Îmbrăcat În gri și care la lumina fanarului se vădi un om deosebit de arătos, cu părul foarte blond și cu o mustață fină. Acest al doilea tânăr tocmai aruncase frâul calului său și, după ce făcuse câțiva pași Înapoi, scotea cu viteza fulgerului oțelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
apăra trântit la pământ și, arătându-i-l lui Diego Alatriste, strigă iar: — Cruțați-l pe camaradul meu! Căpitanul Își opri o clipă brațul, descumpănit. Tânărul acela blond cu mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns de italian. Abia În acel moment, În bătaia fanarului care continua să lumineze scena ambuscadei, Alatriste Își permise să privească mai cu atenție ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
voce joasă. În timpul operației, pe care englezul o făcuse cu spatele la căpitanul Alatriste ca și când nu se mai temea de nimica rău din partea lui, acesta avu ocazia să constate și alte detalii interesante. De pildă că, dezmințind aparenta seninătate a tânărului În gri, mâinile Îi tremurau la Început, când descheiase hainele camaradului său ca să-și dea seama de gravitatea rănii. De asemenea, deși nu știa boabă englezește cu excepția câtorva cuvinte sugestive schimbate Îndeobște de la puntea unui vas la cealaltă sau de la un parapet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
luptă - vocabular care se limita În cazul unui soldat veteran spaniol, În pronunția lui, la fockyú (o să vă regulăm noi), sons ofde gritbich (feciori de mare târfă) și uergoin tucat yurbols (vă tăiem noi boașele) -, căpitanul observă că englezul În gri Îi vorbea camaradului său cu un fel de respect afectuos; și că, pe când acesta din urmă Îl numea Steenie, care fără Îndoială era un nume sau un apelativ prietenesc și familiar, celălalt folosea termenul formal milord adresându-i-se rănitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
oboseală sub ochii albaștri. Abia treizeci de ani și calitate cu toptanul. Și, precum celălalt, palid ca hârtia. Sângele nu le revenise Încă pe chip de când Alatriste și italianul se năpustiseră la ei. Suntem Îndatorați domniei voastre, zise cel În gri, și după o scurtă pauză adăugă: În pofida Începutului. Spaniola lui era plină de imperfecțiuni, cu un puternic accent din partea de sus stânga a hărții, adică britanic. Iar tonul părea să-i fie sincer; era clar că el și camaradul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
adevăr nu arătați. Alatriste dădu din cap, aprobator. — Îmi pare bine că vă dați seama de asta. Acum luați-vă caii și plecați. Colegul meu s-ar putea Întoarce. — Și dumneavoastră? — Mă privește. Englezii schimbară iar câteva cuvinte. Cel În gri părea să reflecteze, cu brațele Încrucișate și cu bărbia sprijinită pe degetele mare și arătător. Un gest neobișnuit, plin de afectare, mai potrivit cu palatele elegante din Londra decât cu o străduță Întunecoasă din partea veche a Madridului, dar la el probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
petreceam așteptând-l undeva În timpul vreunui incident nenorocit. Și mereu cu burta goală și cu inima plină de neliniște. O burniță rece Începu să umezească lespezile care acopereau esplanada regală, devenind destul de repede o ploaie măruntă ce Împrumuta tonuri de gri fațadelor clădirilor din apropiere și le reflecta tot mai clar pe dalele ude de sub picioarele mele. Ca să-mi omor timpul, mă amuzam privind cum se desenau contururile acelea Între pantofii mei. Cu asta mă ocupam când am auzit un cântecel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
asociat culoarea albastră cu tristețea, m-am întrebat. O culoare atât de frumoasă, cea a cerului senin și a mării, nu poate fi asociată cu tristețea. Cu tristețea profundă. Negrul? Da. Mi se părea mult mai potrivit negrul sau chiar griul ca și culoare asociată în acest context. Albastrul... albastrul... e infinit și în nici un caz nu poate fi reprezentarea unei astfel de stări. Cum e lunea mea din această dată de 18? Nu cred că e cea mai deprimantă zi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
caz nu poate fi reprezentarea unei astfel de stări. Cum e lunea mea din această dată de 18? Nu cred că e cea mai deprimantă zi din an, poate fi și mai rău, indiferent de anotimp. Nu e neagră, nici gri, nici albastră nu e. Ci doar puțin somnoroasă, cu ochii abia mijiți și cu obrazul îmbujorat, după o noapte aproape albă, presărată de lungi ceasuri în care am stat cu ochii lipiți de geam, privind afară. O sâcâitoare și deja
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
are flexiune, deci forma corectă a sintagmei este flacăra violetă. Merită totuși să încercăm să înțelegem de ce a fost atât de folosită forma invariabilă a adjectivului („flacăra violet"). Violet nu face parte dintre numele de culori invariabile (roz, lila, mov, gri etc.). Împrumut din franceză, cuvântul apare în dicționarul Academiei (DLR, Litera V, 2002) cu o primă atestare la 1779; din cele mai vechi citate, forma sa e variabilă după gen, număr și caz: „marmoră violetă (văpsea de toporaș)" (1837). Un
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
în Dubai, iar românii ar trebui să se plângă mai puțin și să facă mai mult, a mai declarat, joi, democrat-liberalul Silviu Prigoană la RFI. "Uitați-vă cum arată blocurile care au fost anvelopate... Mai bine le lăsau dracului așa gri cum erau, că era într-un fel! E o mare jale, suntem agresați vizual! Cine a hotărât culorile alea ar trebui judecați! Nu sunt specialist în chestia asta. Am impresia că nici cel care a hotărât culorile nu-i expert
Prigoană, ”agresat vizual” de culorile blocurilor reabilitate termic () [Corola-journal/Journalistic/44671_a_45996]
-
pe v. sp. pardal, de origine greacă (párdalos). În sfârșit, fr. moineau „vrabie“ este un cuvânt dialectal din nordul Franței, care are la origine tot pe oiseau „pasăre“, influențat de moine „călugăr“; contaminarea a avut loc pentru că penele de culoare gri ale vrabiei au fost comparate cu îmbrăcămintea unui călugăr. tare Cuvântul românesc tare are sensul de „puternic“, foarte îndepărtat de sensul etimonului său latin talis, care însemna „asemenea, astfel de“. În celelalte limbi romanice, s-a păstrat sensul etimologic, cf.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]