KorAP: Find »[drukola/base=groaznic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...101 >

2,509 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

pledează cel mai puternic în favoarea unei asemenea explicații este totala implauzibilitate a tuturor celorlalte. Inima s-a pornit iar să-mi bată cu violență. Trebuie să mă culc. Poate că ar fi fost mai bine să amân pe mâine istorisirea groaznicei întâmplări. Am să iau un somnifer. Au trecut două zile de când am scris cele de mai sus. După ce-am redat întâmplarea cu monstrul am dormit bine și continuu să cred că explicația pe care am găsit-o este cea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mă aflam în spatele luminii farurilor. Și mâine, mâine am s-o caut și am s-o caut și am s-o găsesc, și după aceea... A doua zi m-am deșteptat cu senzația că lumea se schimbase cu desăvârșire. Sentimentul groaznic se atenuase și acum pusese stăpânire pe mine o agitație plină de anxietate și un dor fizic, dureros, de a mă afla în prezența ei: indubitabilul, aprigul magnetism al iubirii. Acestora li se alătura o bizară iminentă bucurie, ca și cum fusesem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
O pereche fericită nu se poate împiedica să nu emane fericire. Sidney și Rosemary o făceau tot timpul. La fel Victor și Julia. Și totuși, nu erau argumente concludente. Limpede era faptul - și acest gând îmi preîntâmpinase încă de la început groaznica durere - că trebuia să o întâlnesc din nou pe Hartley foarte curând, singură dacă se poate, și să obțin de la ea un tablou mai complet al situației. Văzând că soarele se scufunda, iar marea se aurea din ce în ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
importanță. Nibletts, cu trandafirii săi, cu oribilele sale covoare noi, ornamentele de alamă, perdelele sinistre, clopoțelul soneriei, nu mă impresionau deloc, toate erau imateriale, imaginare. Prefăcătorii, după cum spusese el. Ce mă impresionase pe mine era o anume calitate a acelei groaznice conversații în sine, amprenta multor, multor ani care trecuseră, simțul forței și trăinicie coliviei. Și totuși, poate că nu era nevoie decât să-i spun lui Hartley: „Vino!“, [i va veni. Dar trebuia să decid cum și când să-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și o să fie atât de îngrijorat și de furios! Nu pot, nu pot să mă întorc acasă, o, de ce-am fost atât de nesăbuită, de smintită, e exact ce fac întotdeauna, înrăutățesc lucrurile, le fac să pară și mai groaznice, ar fi trebuit să știu cât e ceasul. Nu te acuza singură, încearcă să vezi lucrurile altfel, nu ți-ai luat ceasul dinadins, ca să te lași în mâinile mele, și acum ți-ai creat condiții imposibile, nu te mai poți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
că Hartley îmi povestise că-și păstrase revolverul din armată. Am coborât iar în bucătărie ca să dau instrucțiuni. Gilbert mânca ochiuri cu pâine prăjită și roșii la grătar. — Unde-i băiatul? — S-a dus să înoate. Ce face Hartley? — Oh... groaznic. Adică foarte bine. Ascultă. Gilbert, ai putea să te duci afară să stai de veghe? În regulă, termină-ți mai întâi micul dejun, o duci bine, nu-i așa? — Ce înțelegi prin „a sta de veghe“? întrebă Gilbert bănuitor. — Pur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
convinsă că n-am fost singura. Mi-ai sfărâmat căsătoria deliberat, cu strădanie, cu zel, ai depus efort pentru treaba asta. După aceea ai șters-o și m-ai lăsat cu nimic, cu mai puțin decât nimic, cu crima aceea groaznică pe care a trebuit s-o săvârșesc de una singură, am plâns luni întregi... ani... din cauza asta... n-am încetat niciodată să plâng. O clipă, ochii ei negri se umplură de lacrimi, care apoi secară ca prin farmec. Deschise portiera

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
în asemenea împrejurări? Dar, spune-mi, Charles, vreau să te întreb ceva. — Ce? — E adevărat că Peregrine a încercat să te omoare? — M-a îmbrâncit în mare. Nu voia să mă ucidă. — Dar ți-a dar brânci în groapa aia groaznică unde e un vârtej cumplit. — Da. — Dumnezeule mare! — Unde te găsești? — La hotelul Raven. Am câteva noutăți pentru tine. — Ce? — Știi de monstruosul film-epopee, pe care are de gând să-l facă Fritzie Eitel, Odiseea? — Da. — Ei bine, mi-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

aveam 5 turnători care au dat declarații despre mine. Pe doi i-am descoperit cine sunt, că le-am cunoscut și scrisul, că doar am lucrat cu ei în același birou. Dumnezeu să-i ierte, că au avut o moarte groaznică. Unu’, din ei era inginer, și mă mai trăgea de limbă... Da’ io am știut că ăla-i informatorul Securității. Ce-a făcut? A lucrat la circularul ăla mare, a făcut niște lucrări în lemn. Și s-a rupt un

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
aminte că mă uitam la ei și toți noaptea, în timp ce dormeau mestecau și salivau. Adică visai că mănânci, dom’le! Era o teroare cu mâncarea, dom’le. Pentru că era și muncă multă și vreau să spun că regimul a fost groaznic... Ce alte munci mai făceați acolo? Către sfârșitul muncii la Canal, deci prin anul ’52, că în ’53 lucrările Canalului s-au întrerupt, imediat după moartea lui Stalin... că probabil au intervenit forțele străine, în sfârșit, nu știu de ce, dar

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Trebuia să-mi ia din timpul de somn. Ziua nu aveam voie să mă întind sau să dorm, iar noaptea câteva ore mi le luau cu ancheta. Câte zile ați stat la Securitatea în Constanța? Am stat mai întâi în groaznica Securitate de aici, așa zisa Securitate Veche, după care, către sfârșitului lui noiembrie cred, am inaugurat Securitatea nouă, care este și acum, pe bulevardul Mamaia. Și acolo a fost un moment de cumpănă pentru mine. Cum decurgea un interogatoriu propriu-zis

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
adus pe alt bucureștean și l-o băgat în cameră cu noi... Lu’ ăla îi venea să se urce pe pereți, dom’le... Luat la ora 2 după masa, de pe stradă, și băgat acolo în pușcărie... O stare extraordinar de groaznică... Ce-o făcut ăsta? La Sinaia o venit o mașină de excursioniști francezi și el o intrat în discuție cu ei pe franțuzește, că știa... Dar eu cred că erau toți securiști, nu erau francezi, chiar dacă s-au dat că

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
au apropiat cei 3 ani, ne-o dus la Capul Midiei. Da’ acolo am avut noroc că m-am întâlnit cu prieteni care erau deja acolo și am lucrat undeva mai ușor. Da’ și acolo era foamea care era istovitoare, groaznică și frigul... De Borcea vă mai amintiți ceva? Am văzut la „Memorialul Durerii” pe Borcea, de la Capu’ Midia, spășit și cu regrete. Că la el în colonie veneau distroficii este și asta... dar și el provoca distrofia. Cum? Erau oameni

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
select era mai bine. Știu eu... poate ne dădea și mâncare mai bună... dar de foame știu că sufeream. Ne dădea carne de cal... care n-o puteai s-o mănânci. De foame am dus-o rău... Aicea era problema groaznică. În rest mergeai și lucrai din greu... Aveam și o curte unde duminica puteam să stăm, să mai jucam câte un șah... Aveau și ceva cărți, puteai să citești... Știu că am citit câte ceva... Pe Oblomov l-am citit... Oblomovismul

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ce vroiam... Da’ era foarte riscant, pentru că se-auzea de jos, unde erau dreptul comun... că noi eram la etajul II, la ultimul etaj... Era mai greu, da’ totuși comunicam, nu era nicio problemă... Da’ acolo am făcut o foame groaznică... Nu ne dădea de mâncare... O bucățică de pâine ne dădea și două supe fără conținut... apă goală. Era foarte greu... Și ne aplicau regimul de penitenciar obișnuit, străvechi: spălat și frecat pe jos în fiecare zi... Și era curat

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
era? A, bine, dar el a făcut parte din comitet. Mai era Chebeleu... trei studenți din Cluj, mi se pare de la Medicină: Crainic, Pașca Corvin și Chebeleu... Ei au fost țărăniști, nu legionari. Crainic, așa-zis Gogu, a fost bătut groaznic... A fost un om voinic tare, și îmi amintesc că era în luna aprilie când a intrat în cameră Țurcanu și s-a dus la Juberian, care a fost șeful comitetului, și l-a intrebat: Ia spune, care nu vrea

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la Interne? Nu pot să spun... Acolo era pe vremuri o închisoare a foștilor militari... Acolo pentru prima dată, am ajuns în o celulă cu alte două femei, că până atunci am fost tot singură. Asta a fost cel mai groaznic lucru, cât am fost singură... Eram năpădită de fel de fel de gânduri, mă rugam lui Dumnezeu să mor, nu mai suportam durerea, mă gândeam la fetițe, la soțul meu, la toți... Și acolo la Uranus am ajuns cu două

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
pricepe, vă spun sincer, până am ajuns la închisoare. Pe noi nu ne-o’ ținut mult la Securitate, da’ au fost săracii care-au făcut ani de zile acolo... Nu mă mir c-o-nebunit unii, c-aia a fost cea mai groaznică perioadă... Nu poți să știi la ce eram supuși... Noaptea ne scula’ din somn, ne duceau la anchetă, ne chinuiau, veneau cu fel de fel de minciuni... Vai, nici nu vă pot spune ce groaznic o fost. După ce-am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Vai, nici nu vă pot spune ce groaznic o fost. După ce-am ajuns la închisoare parcă am ajuns din rai în iad așa mare mizerie era în închisorile comuniste. Da’ măcar n-am avut anchetele, că astea a’ fost groaznice... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? A, nu, nu, nu m-au atins, numa’ m-au amenințat. Dar nu, nu m-au bătut. Dar te-amenința... Și pe mine m-amenința’ cu bătaia, și-am zis: N-aveți decât să

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
că erau celulele în pivnițe... Era cum întrai o celulă într-o parte și-ncoace erau altele trei... Eu am intrat în prima dintre cele trei, nu în cea care era singură. Când s-o deschis ușa... cu niște zdrăngănituri groaznice... Nu știu ce fier aveau și ce lăcate mari... Vai, nu vă spun ce impresie mi-o făcut... Sunt anumite lucruri pe care nu le-oi uita nici în clipa când o să mor. Și m-o introdus în celula respectivă. Gândiți-vă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la muncă, și ne-o’ dus la Miercurea Ciuc. Poate ați auzit, la închisoarea aia, era o închisoare model din vremea lu’ Maria Tereza, cum îs în toate orașele astea transilvănene. Povestiți-mi și cum a fost detenția de la Miercurea Ciuc? Tare groaznică poveste avea această închisoare, că acolo fuseseră închiși legionarii pe vremuri și foarte mulți fuseseră executați. No, ne-o dus acolo și ne-o închis la secții închise... N-am avut voie să lucrăm, n-am avut voie să luam

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
foarte scăzute, și de-aia eram totdeauna îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de lână, și toată lumea stătea cu alea peste cap, și se gândea că-i ajunul Crăciunului, se gândea acasă la cei dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică, și la un moment n-am mai putut suporta și am mers pe la fete și le-am desfăcut așa zeghea, și am spus cum se spune aici, la noi: Slobod îi a colinda? Și le-am cântat câte-un colind

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
camere acolo la Miercurea Ciuc... Și-am aflat că plecăm la o colonie de muncă la Arad. Deci, câteva am fost alese, da’ pe ce criterii, nu știu... Și ne-o dus la Arad. Cum ați călătorit până la Arad? Drumu-o fost groaznic. Era un vagon, tot așa închis, fără ferestre, și am fost înghesuite acolo, nu știu, șaizeci de persoane. Nu mai era aer... Drumul lung, te tot lăsa pe șine, până te punea la altă garnitură... pân-am ajuns la Arad

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ancheta, și cu mine a’ făcut anchetă intensivă ca să ajung la nivelu’ celorlanți... (râde - n.n.) Ați spus că ați fost bătut în anchetă... Ați putea detalia? Vă spun... nici hoții dă cai, cum se spunea pe timpuri, că cele mai groaznice bătăi le lua’ hoții de cai... Și așa am luat și noi. Nu pot să spun sau să descriu prin ce chinuri am trecut acolo... Avea’... un lemn, despicat așa, ți-l punea în păr și-l sucea. Cu diverse

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399

a primit în dar de la rival e unul ridicol. Sandu trece prin stări total opus, se dedublează și e incapabil de trăiri adevărate: “Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că și în clipele acelea groaznice îmi dau seama de mine și de ceilalți. Era perversitate... Știu că gândeam atunci, în același timp că aș fi putut să-mi rețin firea de a-și fi voit, dar mă lăsam în voia nervilor ca să impresionez.” Luciditatea eroului

Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub (2010) [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]