2,606 matches
-
Love. Teoretic s-ar fi putut pune Întrebarea dacă textul american poate fi la Înălțimea prăfuitului Will. S-a considerat că poate. Și astfel, viața dramaturgului devine sprintenă și urzicant teatrală, cu fraze nefirești, cu Joseph Fiennes, exclamații prețioase, glume grotești, imagini artificiale (nu se descoperise priza) etc. Cineva lipsit de romantism ar fi În stare să spună că pentru a scrie ceva În tonul scrierilor lui Shakespeare trebuie să fii Shakespeare. Uite că nu trebuie. Filmul a fost clasificat drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu se-arată de ce creator. Că nu se văd nici pînzele, măcar să rămîi dracului cu ceva după două ore și jumătate de femei triste. În schimb, Picasso apare la fereastră c-o floare-n gură și se strîmbă, ca să fie grotesc. Adică un satir bătrîn care se juca de-a pictura ca orice cretin, asta-i concluzia după ce vezi filmul și nu știi nimic despre desenat, așa că-ți cumperi chipsuri, ca un intelectual, conform părerii unanime că trebuie să aflăm tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am dat o țară imensă, electrificată, pentru o medicinistă, am renunțat la libertatea atît de Îndelung și cu Înverșunare dorită pentru o brunetă născută la Leningrad. Și am continuat să blestem granițele, gardurile, ghiuleaua de la picior, gloata, galeria de personaje grotești din jur, grohăitul, guițatul, galaxia de gunoaie cu față umană, bestială, coșmarescă, de Bosch la cub, greutatea de fier a socialismului, uriașa lui forță de gravitație, grepfrutul care tocmai de aceea nu venea din Guatemala, Goya animat brusc chiar lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
reprezintă o „entitate” și cele care reprezintă o „identitate”. Un om de valoare este o entitate. Identitatea ți-o conferă societatea. Iar societatea Îți reclamă o parte tot mai mare a eului, și-l contaminează cu violența și neliniștile ei grotești. Boala care roade planeta de vie, după teoria sociologică conform căreia inegalitatea socială Își are geneza În folosirea violenței de către unii oameni Împotriva altora pe o anumită treaptă a dezvoltării, ne Întoarce la Cain, la care marile idei s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
suspiciune, aceeași suspiciune care, odată iscată, nu mai dispare, se întinde ca o lepră, o vezi în privirile care nu mai zâmbesc, dacă cutare e altfel decât ni s-a arătat? și toate părând și fiind chiar asemenea unui joc grotesc dezvoltat din el însuși pe măsură ce spectacolul se desfășoară, ca o commedia dell’arte, nu-i știi sfârșitul decât aproximativ și nici desfășurarea, totul e lăsat la inspirația de moment a actorilor care cunosc bine caracterul celor întruchipați, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spectacolul se desfășoară, ca o commedia dell’arte, nu-i știi sfârșitul decât aproximativ și nici desfășurarea, totul e lăsat la inspirația de moment a actorilor care cunosc bine caracterul celor întruchipați, dar nu și replicile, încât, intrat în jocul grotesc pentru prima oară, pașii sunt grei și neîndemânatici, mișcările stânjenite, limba peltică, bâlbâită și lipsită de vervă și spirit, te aștepți ca acela din dreapta sau acela din stânga sau acela din spate, actori ca și tine, dar cu alte roluri, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
puțin le plesnea capul de durere, convinși că vor avea o noapte de coșmar - „sau mai multe, uită-te la mine!“ - sau mai multe, în care vor visa aproape tot ce se petrecuse acolo, deformând vorbele și gesturile în mod grotesc, ca în orice vis, și tocmai de aceea devenind mai obsedant, dar mai știind, atunci când le plesnea capul de durere, că măcar s-a spart buba și s-a risipit tensiunea în care lucraseră luni întregi, încât poate vor reintra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în mână. Sarcina de a scrie cu obiectivitate despre starea ei devine cumva problematică. Și totuși adevărul trebuie spus și adevărul este acesta: din clipa când a aflat de moartea tragică a lui Godfrey, Tabitha a căzut pradă unei iluzii grotești. Într-un cuvânt, convingerea ei (dacă acesta este cuvântul potrivit) este că Godfrey nu a fost doborât de artileria germană, ci ucis de propriul lui frate, Lawrence. Nu doresc să zăbovesc în mod inutil asupra infirmităților vrednice de milă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
obișnuita deprimare în timp ce mă întorceam în South West London și am ajuns acasă. Tot acest furnicar cotidian, împrejurimile mult prea familiare, făceau ca povestirea lui și grozăviile și nebunia de roman gotic pe care le sugera să pară o fantezie grotescă... El spuse: Nu... numai o clipă, domnișoară. Kenneth coborî repede oglinda, prinsă de o balama. Shirley se întoarse spre el și spuse: — Ești un scump. Își scosese deja furoul și începea să-și desfacă sutienul. ...Aveau oare acei oameni absurzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jos, lângă picioarele scării, își dădu la o parte părul ud și ciufulit din ochi și înaintă cu curaj. Ușa ducea într-o cameră de zi mare și veselă, unde un foc de bușteni ardea vioi, făcând să danseze umbre grotești pe pereți. Într-un fotoliu lângă foc ședea o femeie micuță, cu spatele încovoiat, înfășurată într-un șal și privind cu ochi atenți de pasăre andrelele pe care le mânuia cu degete îndemânatece. Aceasta era, bănui Michael, Tabitha Winshaw: asemănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în sala de biliard. Încă nu se iviseră zorile, dar câteva raze de lună pătrundeau prin spațiile dintre perdele și desluși în întuneric cadavrul lui Mark, acoperit acum cu un cearșaf pătat cu sânge. Brațele lui retezate încă mai ieșeau grotești, ca niște toteme sălbatice, din buzunarele mesei de biliard. Michael se cutremură și era pe punctul de a se retrage, când observă o sclipire metalică la marginea mesei. Era bricheta lui Mark. Era prea folositoare ca s-o treacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
capul să audă mai bine. — La naiba, Pearce, zise el de data asta, cred că am dansat pe melodia asta odată. SÎnt sigur c-am dansat. Se Întinse pe spate. Probabil că la vremea aia am rîs de chestia asta grotescă. Acum... Acum mi se pare al dracu’ de potrivit, nu-i așa? Să fii sigur că Miller și cîntecul lui popular vorbesc pe bune despre dor. Duncan nu zise nimic. CÎntecul continuă. Deși sîntem despărțiți, eu nu te pot uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
eu lansând gloanțe de afine peste masă. Rod Îmi spune că are nevoie să mă duc miercuri la New York și să le fac o ofertă unor brokeri. Vrea să le dau „puțin TLC“1. Și-apoi Îmi face În mod grotesc cu ochiul. —Miercuri? — Da. Adică mâine. —De fapt, Rod, dădaca mea e În concediu medical și trebuie să găsesc o Înlocuitoare care să... Mi-o taie făcând o mișcare de karate cu mâna. Îmi spui că nu poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zor, și își ridică pri virea din caiet doar când suntem la doi pași de el. Are figura colțuroasă acoperită de o inexpresivitate solemnă, ca de mort, și ochii (la fel de cenușii ca ai lui Eduard) par desenați într-o formă grotescă, din cauza pleoapelor căzute care îi acoperă aproape de tot. Mai întâi am un reflex de respingere. Dar, apoi, tocmai figura lui lugubră, care mă scrutează lipsită de orice speranță, mă face să-l simpatizez, așa, dintr-un fel de solidaritate neașteptată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o clipă când întorsese capul în jos și zâmbise trufaș, pentru a fi imortalizat pe aparatul de fotografiat de colegii care se aflau dedesubt. O clipă doar. Clipa fatidică din urmă cu o lună, când se rostogolise nevolnic, într-un grotesc zbor în jos... Eduard se ridică în capul oaselor, scoțând un geamăt obosit. Nu, hotărât lucru, nu are chef să se scoale. Trebuie să întin dă mâna să-și ia cârjele. Să transmită în brațe o energie pe care nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înapoi cu mine duminică! Sau mâine... Sau chiar azi... Acum! Cu taxiul ăsta care mă așteaptă! Da, da, hai să fugim cu taxiul! bătu ea din palme. La lumina din hol, chipul Andei îi apăru dintr odată de-a dreptul grotesc lui Eduard. Era fardată mai puternic ca de obicei, părul îi cădea neglijent în ochi, iar răsuflarea îi mirosea a alcool. Nu se putu abține să nu i-o spună. — Anda, ce naiba ai băut, duhnești ca un birjar! Păi ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în aer. Era ca și cum rafala de vânt care se năpustise dinspre sufragerie înspre bucătărie într-o goană nebună fusese un fluture uriaș, orbit de fulgere, care se aruncase în gol pe geamul de la bucătărie, pră bușindu-se într-un zbor grotesc, cu aripile mari și îngreunate, prin ochiurile plasei de stropi. își reveni cu greu și se repezi să închidă fereastra din sufragerie. Dar era prea târziu. Intră în bucătărie exact când rafala turbulentă izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
maxilarele și pe bărbia căruia se prelingeau grețos un strop de salivă și un strop de vin roșu și căruia totul i se părea normal, și mai vedea o femeie mică și îndesată care îi trimitea un zâmbet gol și grotesc, etalându-și dinții cu strungăreață. Dar nu vedea ce ar fi tre buit, de fapt, să vadă. Unde era Eduard? De ce nu era Eduard lângă ea? Numele lui îi apăruse din nou în minte, împreună cu un chip alungit, cu plete
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la destinația ei anterioară. Însă noi ne aflăm aici pentru ceva cu mult mai vechi și Încă și mai puțin obișnuit. Pornim spre nord-vest, de-a curmezișul unei pârloage, ca apoi să urcăm spre un șir Îndepărtat de delușoare, aflorimente grotești ale granitului mâncat de vreme. Cu toate că este mijloc de iunie, iarba ostenită Încă n-a ieșit cu totul din somnul ei iernatic; iar cerul e și el istovit, un baldachin Înalt și cenușiu, fără vreo adiere care să-l Înfioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Bocete, tânguiri, strigăte disperate după cei dragi prinși sub dărâmături umplu strada cu o cutremurătoare jale. Etajele superioare ale unor clădiri rămase în picioare ard cu putere. Zdrențe înnegrite se așează încet pe carcasa unei mașini calcinate. Un cadavru atârnă grotesc de niște grinzi sfărâmate. Nu mai are decât jumătate din craniu, golit de creier. În fața unui chioșc de ziare, un bărbat încearcă să dea ajutor unei bătrâne întinsă pe ceea ce fusese odată trotuarul. Apare un alt vehicul militar. Din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umed de la ploaia scurtă care tocmai sfârșise se înfășoară cu cel al cauciucurilor înfierbântate și al iodului turnat peste rănile purulente. În mașina parcată ceva mai departe, Smaranda privește înmărmurită, fără să poată scoate nici un cuvânt. Este războiul, abject și grotesc așa cum numai fețele livide, umbrite de durere și deznădejde ale răniților îl pot arăta. Și pentru o clipă are sentimentul de spaimă a omului fără nici o rădăcină în fața timpului, pentru care există doar zădărnicia și nesiguranța tuturor lucrurilor. Atunci când Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întâlnește doar ziduri crăpate și goliciunea tristă a unei case părăsite. Prin spărtura din acoperiș, razele lunii cad oblic peste cadavrul unui soldat german, prăbușit pe scara interioară a imobilului. Darie observă că are amândouă picioarele scurtate într-un mod grotesc, din cioturile însângerate care ies din stofa uniformei se văd atârnând fâșii de carne roșie și piele sfâșiată, neagră de sânge. La nici câțiva pași, mai mulți șobolani cenușii, mari și grași, își împart frenetic o bucată de os. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
munca făcută. Privește indiferent cum masivul Scharführer târâie de picioare trupul fostului locotenent Dussek. Fața desfigurată și tumefiată nu mai are nimic uman. Nasul e doar o masă informă de carne în care se văd două găuri, mandibula ruptă atârnă grotesc într-o parte iar orbitele goale ale ochilor se cască hidos și halucinant. Începând din spatele urechii nu mai are scalp, jumătate din păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țâșnește fulgerător la suprafață. Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească pe cineva. Doi soldați în mantale lungi de iarnă sunt proiectați în perete. Încremenesc căzuți la podea, ghemuiți unul peste celălalt în poziția grotescă a morții. Pornește șchiopătând mai departe. Lovește cu piciorul ușa imediat următoare, care se sparge în mai multe bucăți. Din interior răsună o salvă furibundă. Prima rafală a lui Marius îl nimerește pe trăgător în burtă. A doua în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
te faci bine, venim la primul tău concert. Ai uitat că ne-ai invitat? Vom fi toți acolo, în primele rânduri, aplaudând, bucuroși pentru succesul tău. Îi vorbește ca unui copil, cu o voce mângâietoare și blândă. Suferința atroce deformează grotesc fața lui Carol, dar e nimic în comparație cu chinul lui Marius care știe că nu poate face altceva decât să-l privească cum moare. Nu aveau nici măcar morfina necesară calmării durerilor și care l-ar fi putut face să treacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]