2,871 matches
-
o ia de avalma. "Moldova au văzut holera de două ori și n-o mai uită... Ea, care a uitat ciuma, ea a avut-o veacuri..., căci holera este legată cu hronicile timpului nou. " Iar începe a se vorbi de grozavul rău prin preajma noastră: holera a bătut Țara Leahului, Galiția, se presupune pe unele locuri în Țara Neamțului. Teama a fost mare mai deunăzi și mult se lungise; holera a slujit de vorbă prin salonurile Eșului. La acest prilej, am auzit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bulgăresc... Acolo, într-un sat părăsit, văzui lucruri care-mi înghețară sângele în vine... În acest spital întrucîtva părăsit... găsii mulți soldați de-ai noștri aproape uitați și murind din pricina lipsei de doctori și medicamente. Aceasta fu pentru mine o grozavă zguduire, mai ales când îmi dădui seama că întocmirile noastre sanitare se pregătiseră pentru răniți, dar nu erau câtuși de puțin destoinice pentru a lupta cu noua formă a dezastrului. Era lipsă de toate cele: doctorii duceau o luptă în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de zile, acasă femeile îi așteptau amărâte, câțiva dintre ei își pierduseră curajul și, pe deasupra, sindicatul îi sfătuia să cedeze, făgăduindu-le un arbitraj și recuperarea zilelor de grevă prin ore suplimentare. Hotărâseră să înceapă lucrul. Bineînțeles, făcând încă pe grozavii, zicând că nu se dau bătuți nici în ruptul capului, că mai au încă un cuvânt de spus. Dar oboseala care-l cuprinsese în acea dimineață avea gustul amar al înfrângerii iar în locul obișnuitei fripturi, știa că va mânca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
galerii. N-o mai interesa nimic altceva. Atunci mi-a vorbit o colegă despre ea. Se împrieteniseră. Spunea că e de o blândețe copilăroasă. Garanta pentru cinstea ei, aproape bolnăvicioasă. Retrasă, modestă, mută, cu nervii fărâmați. Susținea că posedă o grozavă intuiție artistică. Dar talentul cred că n-a fost decât modest, fără anvergură... Neagu mă plictisește, vorbește prea mult, cum i se întâmplă când se amețește și nu mai e perfect stăpân pe sine. — La ședința aceea se dezlănțuiseră toți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a mai recunoscut, atâta de marțial i se părea că s-a făcut. De altfel, în oraș clocotea un entuziasm contagios. Pe trotuare, în cafenele, la Universitate, pretutindeni oamenii erau veseli, parcă războiul i-ar fi scăpat dintr-o primejdie grozavă sau le-ar fi făgăduit o fericire cerească. În atmosfera aceasta, ultimele rămășițe de șovăire se topiră ca niște stropi de ceară. Se simțea mândru și fericit în uniforma cochetă de artilerie și saluta țeapăn pe toți militarii ce-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a pățit cu tânărul Bologa, încheind cu aceeași reflexie: ― Și ce-ți închipui, dragul meu, de ce?... N-ai să crezi, atât e de absurd: pentru că fetița a vorbit ungurește!... Așa-i că-i fantastic?... Adică e o crimă atât de grozavă să vorbești ungurește, mai ales când e și un ungur de față, care nu știe altă limbă?... Nu, nu, sunt român și eu, am chiar pretenția să mă cred foarte român, dar asemenea exagerări sunt bolnăvicioase, hotărât bolnăvicioase, ca să nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai bine să mă culc eu, că d-ta tot trebuie să te întorci și de ce să o ia un străin și s-o strice, când d-ta azi-mîine... Se opri, roșie foc, parcă i-ar fi spus o taină grozavă. Bologa avu aceeași impresie, vru să-i mulțumească, dar simți că, de va rosti o singură vorbă, nu-și va mai putea stăpâni lacrimile de bucurie și se va face de râsul soldatului, care se apucase să-i descarce bagajele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ilona, zise Apostol, de asemenea zâmbind, dar cu o voce mai groasă ca de obicei, care se silea să coboare în inima ei. Ochii fetei pâlpâiau cu luciri nervoase, în vreme ce buzele răspunseră cu grabă: ― Vai, Doamne, am avut o presimțire grozavă că ai să te întorci înainte de-a se împlini vremea și de trei zile am așteptat toate trenurile, nu știu de ce... toate, toate trenurile, toată ziua... Pe fereastra dinspre grădină bătea soarele din asfințit. O fâșie de aur tremura
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uimire, că Apostol nici nu îndrăzni să răspundă și se bucură când "căprioara" trecu la Ilona, s-o descoase și să-și astâmpere curiozitatea prin fel de fel de întrebări. După ce preoteasa se mai potoli, Boteanu le spuse o veste grozavă, pe care adineaori, îndată ce a plecat Apostol, i-a adus-o un soldat ce se află în gazdă pe aici, prin vecini... Soldatul tocmai se întorcea din Făget și acolo a aflat că azi-noapte au fost prinși, nu se știe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze. Un orologiu care în loc de-a-îmbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu există crime, Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse. Taci, taci, suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurință titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfăramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii Adânc, demonic-rece ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu mă lăsa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înneacă a lui dor. {EminescuOpIV 113} De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice - Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă - o cetate de giganți -; Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție, Au zidit munte pe munte în antica lui trufie, Le-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un vis al mării sfinte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
învinse gem cu greu trăgând în jug. Roma arde și furtuna chiuind în ea se scaldă Și frămîntă-n valuri roșii marea turbure și caldă Și aruncă-n loc de spume nori de fum, scântei și vânt; Și în nunta ei grozavă turnuri negre ea aprinde Și făcliile-uriașe cătră stele le întinde... Evul arde - Roma este oceanicu-i mormânt. Norii sunt o spuză-n ceruri și prin ei topite stele. Și, ca oceanul negru răscolit de visuri grele, Urbea își frământă falnic valuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
loc s-oprește, se preface-n d-aur cruce. Odin moare - Tibrul este a Credinței lui sicriu. Cum sub stânci, în întuneric, măruntăile de-aramă A pământului, în lanțuri țin legat și fără teamă Sufletul muiat în flăcări a vulcanului grozav, Astfel secoli de-ntuneric țin în lanțuri d-umilire Spiritul, ce-adînc se sbate într-a populilor fire, Spiritul, ce-a vremei fapte, de-ar eși le-ar face prav. {EminescuOpIV 145} Dar de secoli fierbe lumea din adâncuri să se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-au simțirilor lacăt Și chipu-ți nu poate pătrunde-n visare-mi. Cu ochii albaștri amoru-mi nu-l sfare-mi. "Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi! Ea piere... cu dânsa castele, dumbravă... Și marea-nghețată vuiește grozavă. Mișcate de mare-n strigare măreață A Nordului vin caravane de ghiață... Pe ceruri în neguri o stea nu s-arată, Departe doar luna - o galbenă pată. {EminescuOpIV 330} Cetăți hrentuite pe țări plutitoare, Cu șiruri de dome, steclind de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lungă ascunde un pumnar, Tot îndărăt privește cu spaimă și amar. El râde... Se repede spre umbra-i... umbra sare. Din dreptul unor ziduri, încet ea iar apare... Asupră-i se repede și iar se dă-nnapoi: " - O Sarmis, luptă lungă, grozavă e-ntre noi! "Ce fugi? Ce fugi? Nu vezi tu la luptă că te chem? Nu crede cum că tremur, nu crede că mă tem! Ș-atuncea iar răsare și fața-i slabă piere, Și ochiul fix se uită, cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
minți-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș... Ba mai treceai cu mâna prin perii tăi cei deși, Și nici visai că gîndu-mi te face de ocară Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară Și că priviri grozave, ca mâni fără de trup, Se întindeau asupră-ți cu ele să te rup, Și pe cât de frumoasă și gingașă la port Eu te priveam atuncea c-un rece ochiu de mort. Dar m-ai învins... Pătruns-ai a inimei cămări
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tînjește de dorul acesta înlăuntrul meu. 28. Atunci veți zice: "Pentru ce-l urmăream noi?" Căci dreptatea pricinii mele vă este cunoscută. 29. Temeți-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Și să știți că este o judecată." $20 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Gîndurile mele mă silesc să răspund și frămîntarea mea nu-mi dă pace. 3. Am auzit mustrări care mă umplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
din birou după șeful. Într-o zi, la prânz îi spune lui Kenan: - În pauză, ce-ar fi să mergem peste drum?! în paranteză canal. Am văzut niște nuci în depărtare... vreau să fac diseară dulceață! Am aflat că este grozavă! - Este nemaipomenită, căluțul abia așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat, nu îi ardea de nuci: - Eu mă culc! își face semnul drept
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
te mai prinde omul la ședințe! Ai văzut... n-ai murit! Peste câteva zile vine Radu, șoferul lui de pe basculantă și-i șoptește, - V-a lăsat Lică ceva! Îi lăsase 5 sau 10 kg de brânză...dar ce brânză! Mai grozavă ca cea de export, tip Medgidia făcută la Băneasa pentru greci în cutii de tablă din inox alimentar. O făceau părinții lui și a refuzat să primească bani oricât a insistat. Se simte obligat și acum de gestul lui Lică
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în sus au pierit înghițite de frunte. Albul ochilor este mare, mare, holbat ca la cei ce se-neacă. își izbește pumnii în fîmple... Deodată s-a întors, și-a înfipt mâinile în păr, ochii se cască într-o spaimă grozavă. O ia la fugă pe scări. Era acum ca posedat... Aud un șoptit cumplit. Cumplit șoptit: - Smulge-mi capul!"17 Alteori discursul i se curmă subit: "povestea multe și cu haz, deodată însă el se opria de mai vorbi, lăsa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
alte mari victime ale lingușelii tâmpe și conformiste: Eminescu, mai ales, între toți. Nu știu dacă în Anglia este cădelnițat Shakespeare iar în Franța (helas!) Victor Hugo. Probabil că sânt căci nu-mi închipui că belferii de acolo sânt mai grozavi decât dascălii autohtoni. La noi însă și mulți universitari sau academicieni îmbracă odăjdiile de mari preoți, întinînd și batjocorind cu cea mai perfidă batjocură: adulația (opusul admirației), paginile albe pe care bieții oameni, poeți mai buni sau mai răi, și-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se frecă la ochi, crezând că poate i se năzare din pricina oboselii. Tot drumul încoace, sfâșiat de neastâmpăr și de dorința de a afla, a simțit totodată cum un al doilea gând, mai depărtat și mai lăuntric, îi spune că grozava veste din scrisoarea regelui nu putea să fie decât vestea vreunei năluci. Și totuși turnul era în fața lui. Auta își trase o palmă peste obraz. Apoi privi iar. Turnul înalt, neted, lucitor, fără nici o urmă de încheieturi sau de legături
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
legat. Zise iarăși: - Atlantida... Cine știe, poate că se scufundă în mare. - Toată? - Asta nu putem ști. Dar munții voștri fumegă toți și ar putea să aibă legături subpământene... Și Tefnaht a căzut cu luntrea tocmai în gura celui mai grozav. Eu ți-am spus, Auta, ții minte, și când a venit fostul tău stăpân care se suie acum pe corabie, că luntrele noastre au o putere grozavă. Dacă se dezlănțuie toată deodată... - Atunci bătrânul a ținut minte și și-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
legături subpământene... Și Tefnaht a căzut cu luntrea tocmai în gura celui mai grozav. Eu ți-am spus, Auta, ții minte, și când a venit fostul tău stăpân care se suie acum pe corabie, că luntrele noastre au o putere grozavă. Dacă se dezlănțuie toată deodată... - Atunci bătrânul a ținut minte și și-a dat seama! Nu e prost cum l-aș fi bănuit... spuse luminat cârmaciul. Știa unde se duce Tefnaht! Hor se încruntă. Ceva se tulburase înăuntrul lui. Stătea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îngust pe care rareori treceau căruțe, oamenii își lăsau vitele la păscut. Numai toamna, când începea culesul viilor și recoltatul legumelor, drumul era circulat. Uite așa, din cauza unui gospodar care-și lăsase vaca la păscut, s-alesese cu o spaimă grozavă. Într-o vară, când era prin clasa a treia primară, îl însoțise pe tata la prășit harbujii, fasolea și pătlăgelele roșii. Odihnindu-se, (recunoștea că tata îl menaja uneori), stând întins la umbră pe iarbă sub un stejar bătrân, văzu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]