2,626 matches
-
, sau Revolta Olandeză ori Revoluția Olandeză, (1568 - 1648) a fost un război între cele Șaptesprezece Provincii ale Țărilor de Jos și Imperiul (Habsburgic) Spaniol, care a condus la crearea unui stat independent, Republica Provinciilor Unite. La început Spania a reușit să reprime revolta. După capturarea orașului Brielle (Den Briel) în 1572 de către rebelii olandezi, considerată uneori ca dată a izbucnirii conflictului, revolta a
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
1516, a moștenit mai multe titluri, dintre care importante fiind: rege al Aragonului și rege al Castiliei și Leonului, regate care împreună au devenit un imperiu întins în toată lumea odată cu colonizarea Americilor de către spanioli. În 1519 a devenit conducătorul imperiului Habsburgic, iar în 1530 a câștigat titlul de împărat al Sfântului Imperiu Roman. Flandra era de mult o regiune prosperă și de multă vreme râvnită de regii Franței. Celelalte Țări de Jos, ca regiuni în Imperiul Habsburgic, au crescut și ele
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
a devenit conducătorul imperiului Habsburgic, iar în 1530 a câștigat titlul de împărat al Sfântului Imperiu Roman. Flandra era de mult o regiune prosperă și de multă vreme râvnită de regii Franței. Celelalte Țări de Jos, ca regiuni în Imperiul Habsburgic, au crescut și ele în bunăstare și au dezvoltat activități antreprenoriale. Sub Carol V, Imperiul Habsburgic a devenit un imperiu întins în toată lumea, cu mari teritorii în Americi și Europa. Teritoriile europene însă, erau presărate pe tot continentul. Controlul și
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Roman. Flandra era de mult o regiune prosperă și de multă vreme râvnită de regii Franței. Celelalte Țări de Jos, ca regiuni în Imperiul Habsburgic, au crescut și ele în bunăstare și au dezvoltat activități antreprenoriale. Sub Carol V, Imperiul Habsburgic a devenit un imperiu întins în toată lumea, cu mari teritorii în Americi și Europa. Teritoriile europene însă, erau presărate pe tot continentul. Controlul și apărarea acestora erau îngreunate de împrăștierea lor și de lungimea imensă a granițelor. Întinsul regat era
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Alexandru-Florin Platon, p. 31-33. 8. CALENDAR Chronos, p. 34-37. Anul II, nr. 1 (2), 2004 STUDII ȘI COMUNICĂRI 9. Dimitrie-Ovidiu BOLDUR - Omul preistoric în viziunea lui A. D. Xenopol, p. 5-10. 10. Mircea-Cristian GHENGHEA - Cauzele instaurării regimului liberal (1860-1867) în Imperiul Habsburgic, p. 11-22. 11. Lucian SPIRIDON - Bombardamentele anglo-americane din 1943-1944 asupra zonei Ploiești și consecințele acestora asupra evoluției celui de-al doilea război mondial, p. 23-28. 12. Lucian Valeriu LEFTER - Atitudinea țăranilor față de legea agrară din 1945. Studiu de caz - sate
Chronos (revistă) () [Corola-website/Science/305970_a_307299]
-
Lucian Valeriu LEFTER - Ce s-a întâmplat cu adevărat la 12 aprilie 1457? (coordonator: Prof. univ. dr. Ștefan S. Gorovei), p. 26-31. 24. Mircea-Cristian GHENGHEA - Condiționări interne și externe ale constituirii Dietei de la Sibiu în contextul regimului liberal din Imperiul Habsburgic (coordonator: Prof. univ. dr. Vasile Russu), p. 32-51. 25. Gheorghe NEGUSTOR - Premisele unei anchete. Moartea în timpul Primului Război Mondial (coordonator: Prof. univ. dr. Toader Nicoară), p. 52-57. 26. Daniel LAMBRU - Mișcarea Legionară în perioada 23 august 1944 - 15 mai 1948. Aspecte organizatorice
Chronos (revistă) () [Corola-website/Science/305970_a_307299]
-
dreaptă a lui Ioan Botezătorul, mâna și părți din craniul Sfanțului Gheorghe, fragmente din Sfântă Cruce, degetul Sfintei Cuvioase Parascheva, trupul Sfanțului Vasile de Ostrog, etc. Emigrarea sârbilor sub conducerea patriarhului Arsenie al III-lea, în 1690, pe teritoriul Imperiului habsburgic a făcut posibilă înființarea unei noi structuri eclesiastice, cu un rol esențial în emanciparea poporului sîrb. Trecera patriarhului Arsenie al III-lea în nordul Dunării și Savei la mănăstirea Cruședol (pînă în 1701) și apoi la Szentendre ridică problema înființării
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
1690: ""Toți să se supună arhiepiscopului, capul lor bisericesc, și în cele duhovnicești și în cele lumești"". Înainte de pacea de la Belgrad (1739), un al doilea grup de sîrbi s-a refugiat, sub conducerea patriarhului Arsenie al IV-lea, în Imperiul habsburgic. Numărul sîrbilor a crescut, iar rolul lor în Imperiu a început să fie mult mai important. Deși războaiele ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea au afectat Șerbia, întotdeauna poporul sîrb a văzut în ele tot atâtea posibilități de a-si
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
propunea Rusiei realizarea unui imperiu slavo-sîrb. La un proiect asemănător adera și mitropolitul de Karlovitz, Ștefan Stratimirovici. Mai menționam că în istoria Mitopoliei de Karloviț, există 3 perioade distincte : epoca privilegilor (1690-1779), în care viața bisericească și raporturile cu statul habsburgic erau reglementate conform privilegilor acordate; epoca Rescriptului declaratoriu, al Regulamentului și Sistemului consistorial (1779-1782-1868), și în fine epoca Rescriptului imperial (1868-1920). Rolul Bisericii Ortodoxe Sîrbe în dobândirea independenței și în realizarea unității poporului sîrb în decursul secolelor XIX și XX
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
lucrări canonice și istorice și a întemeiat cercul de literări și oameni de cultură la Karloviț - el fiind ales membru al «Societății științifice» din Cöttingen. A avut o mare influență asupra vieții bisericești, a luptat pentru creștinii ortodocși din Imperiul habsburgic, pentru că ei să nu-și piardă credință în Dumnezeu, a întemeiat primul gimnaziu sîrb, la Karloviț în anii 1791-1792, pe care a susținut-o din toate punctele de vedere, atât pe profesori cât și pe pe elevii acesteia, a întemeiat
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
și capitală a Regatului Ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552, și pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un adevărat centru multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o perioadă de înflorire
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
organizare a Țării Banatului”, care va funcționa sub conducerea contelui Mercy. În sfârșit, la 28 iunie 1719, Împăratul a semnat Decretul care numea Administrația Banatului și stabilea sediul acesteia la Timișoara, care devenea astfel capitala unei provincii importante a Monarhiei Habsburgice și reședința principalelor structuri administrative. S-a creat însă un aparat administrativ stufos, care impunea treptat o nouă mentalitate în viața orașului. Până în anul 1751 Banatul a fost guvernat militar. Începând cu anul 1751 și până în anul 1778, când Banatul
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
pe locul actualului Parc Central. Și acesta se umple până în anul 1771, când este închis. În 1831 și 1836 o nouă epidemie de holeră se abate asupra Timișoarei, împuținând ulterior numărul locuitorilor. În 1848 izbucnește revoluția în Europa. În Imperiul Habsburgic aceasta a avut un caracter preponderent național, maghiarii vedeau momentul oportun pentru a ieși de sub autoritatea Casei Imperiale, în timp ce minoritățile din regatul maghiar doreau să folosească momentul să se desprindă de regatul maghiar. În acest an, trupele revoluționare maghiare înfrâng
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
românii bănățeni și ardeleni anii protestelor. În această perioadă a fost elaborată o cerere „Petiția generală din 13 februarie 1849”, semnată de 7 reprezentanți ai Transilvaniei și 3 reprezentanți ai Banatului, prin care se cerea unificarea tuturor românilor din Imperiul Habsburgic, cu o administrație proprie. Însă, prin Constituția din 4 martie 1849, bănățenii au fost scindați în Voivodina sârbească și Banatul timișan care aparțineau de Austria. Noua provincie imperială a cărei existență fusese consfințită și prin decretul imperial din 18 noiembrie
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
folosit prima dată în lumea germanică, derivat din denumirea grupurilor de vikingi care făceau diversiuni în vremuri străvechi, când vikingii pustiiau sudul mării Baltice. În epoca modernă, prusacii au reinventat poveștile, folosind trupe special pregătite pentru producerea diversiunilor în armata habsburgică: asasinarea comandanților, răpirea unor persoane de rang înalt, distrugerea depozitelor de muniție, trupe speciale care acționau, de regulă, în spatele frontului. Habsburgii au preluat și ei metoda, răspunzându-le prusacilor cu aceeași monedă. În Oltenia, termenul de panduri a fost introdus
Haiduci și panduri din Oltenia () [Corola-website/Science/300002_a_301331]
-
expert în fitoterapie, datorită pregătirii sale în botanică. Între pacienții săi s-au numărat și primarul de atunci al orașului, consulul Portugaliei și renumita femeie de afaceri de origine evreiască Doña Gracia Mendes. În cele din urmă a părăsit imperiul habsburgic, locuind pentru o scurtă vreme în Olanda și Franța, și apoi stabilindu-se în peninsula italică, la Ferrara(1541-1547), unde domnea un principe luminat - ducele Ercole al II-lea d'Este. Sub numele de Amatus Lusitanus (Amatus Portughezul), dr. Joăo
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
km de orașul Gura Humorului și la 40 de km de orașul Suceava) au fost descoperite zăcăminte de sare. În anul 1798 s-a dat în exploatare aici o salină, aducându-se muncitori și tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic, mai ales din Galiția (în principal din Bochnia, Wieliczka și Kalusz de lângă Stanislawow ), cei mai mulți fiind de etnie poloneză și de religie romano-catolică. Neexistând aici o așezare înainte de deschiderea salinei, muncitorii romano-catolici care lucrau în salină erau asistați spiritual mai întâi
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
în orașul Zolkiev (astăzi orașul Jovkva din Ucraina) până la sfârșitul vieții (în 1693). Biserica a fost restaurată de mitropolitul Iacov Putneanul între anii 1751-1760. În anul 1775, Suceava și partea de nord-vest a Principatului Moldovei a fost anexată de către Imperiul Habsburgic. Cu toate acestea, a rămas sub administrarea Mitropoliei Moldovei, fiind metoc al acesteia și rămânând sub patronajul mitropoliților de la Iași. Mitropolia Moldovei și-a exercitat patronajul asupra bisericii „Sf. Gheorghe” din Suceava, vechea catedrală mitropolitană. Ea avea dreptul de a
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
-lea al Austriei (1780-1790). Acest lucru a fost posibil ca urmare a faptului că la acea dată atât partea de nord a Moldovei (Bucovina), cu orașul Suceava, cât și o parte din Polonia (cu orașul Zolkiew) erau încorporate în Imperiul Habsburgic. Episcopul Dosoftei Herescu a organizat aici o școală bisericească. În clădirile mănăstirii a funcționat o școală clericală din 1786 și apoi Institutul Teologic începând din 1826. În anul 1796 a fost înlocuită catapeteasma, cu acest prilej fiind demolat zidul despărțitor
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
statutul Dunării. Chestiunea Dunării a apărut după Războiul Crimeii când, la Congresul de pace de la Paris din 1856, s-a proclamat libera navigație pe Dunăre și s-a hotărât formarea unei Comisii permanente a statelor riverane Dunării. Din cauza pretențiilor Imperiului Habsburgic de a avea deplina supremație pe întregul curs al fluviului a putut fi înființată doar Comisia Europeană provizorie alcătuită din reprezentanții celor șapte puteri semnatare ale tratatului care avea sarcina de a face navigabile gurile Dunării de la Isaccea la Marea Neagră
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
de influență separate. Teama în fața Imperiului Otoman le obligă să colaboreze. Invazia franceză din 1494 pune capăt regimului Medici. Tocmai în acea perioadă, predicatorul Girolamo Savonarola întreprinde o campanie împotriva unei pretinse decadențe a Florenței. Francezii pornesc războaiele împotriva Imperiului Habsburgic care stăpânea Austria, Spania, Olanda, o parte a Germaniei și o parte a Italiei. Orașele-stat își pierd independența. În cele din urmă, francezii se retrag, lăsând totuși cale liberă altor ocupații străine și a unei situații politice incerte pentru Italia
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
obținând o serie de victorii și mai ales un tratat cu Austria în 1797. Napoleon inițiază reforme organizatorice în cadrul peninsulei, impunând un regim puternic centralizat, ajungând chiar până la exilul papei. După înfrângerea lui Napoleon, Metternich, ministrul de externe al Austriei habsburgice, reorganizează Europa, reinstalând monarhia, preluând controlul asupra Italiei și restaurând puterea papală. Numeroase revolte au izbucnit în Italia în anii 1820' și 1830' împotriva stăpânirii austriece, dar au fost înăbușite de trupele habsburgice. Problema unificării Italiei a intrat în atenția
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Napoleon, Metternich, ministrul de externe al Austriei habsburgice, reorganizează Europa, reinstalând monarhia, preluând controlul asupra Italiei și restaurând puterea papală. Numeroase revolte au izbucnit în Italia în anii 1820' și 1830' împotriva stăpânirii austriece, dar au fost înăbușite de trupele habsburgice. Problema unificării Italiei a intrat în atenția opiniei publice de la 1848. La Milano se declanșează o revoltă în nord care se transformă într-o revoluție și se extinde în Toscana, Parma, Modena, Statele Pontificale și în regatul Piemontului. Regatul Piemontului
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
La Milano se declanșează o revoltă în nord care se transformă într-o revoluție și se extinde în Toscana, Parma, Modena, Statele Pontificale și în regatul Piemontului. Regatul Piemontului era cel mai dezvoltat stat italian, iar Lombardia aflată sub control habsburgic era cea mai dezvoltată economic. În urma agitațiilor revoluționare din martie 1848, regele Piemontului a fost nevoit să acorde un statut, o constituție. Între 1848-1849 , Piemontul a încercat o tentativă de unificare a italiei prin propriile forțe, declanșând un război împotriva
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
a Arhivelor Statului cu sediul în București. În ce privește teritoriul Transilvaniei, autoritățile ungare și-au păstrat arhivele până în momentul în care Regatul maghiar a fost desființat ca urmare a bătăliei de la Mohacs din 1526. După ce Transilvania a intrat în componența Imperiului habsburgic la 1688, metodele de conservare a documentelor s-au îmbunătățit. Atunci când Arhivele de Stat Maghiare au luat ființă în 1875, multe dintre vechile arhive transilvănene au fost mutate la Budapesta. Astfel, la finele secolului al XIX-lea, documentele referitoare la
Arhivele Naționale ale României () [Corola-website/Science/314304_a_315633]