2,931 matches
-
m-a liniștit, țața Ioana și-a revenit și mai târziu am aflat și cauza „bolii” acesteia. Cel mai mult mă iubea Matilda, o femeie din Bucureștii Noi, satul în care tatăl meu era preot. Era tânără, frumoasă și foarte harnică, făcea toate treburile din casă și de la câmp. Insuși numele, care avea o rezonanță franțuzească, îmi plăcea la ea, pe lângă faptul că era tânără și frumoasă. In ciuda unei vieți grele pe care a avut-o ulterior, ca majoritatea țăranilor
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
rândul meu am ajutat-o cu sfaturi în legătură cu nepoții ei. Chiar pe o nepoată de a ei, absolventă de liceu, am pus-o să învețe, am luat-o la Iași și am înscris-o la facultate. A fost harnică, la fel ca și bunica ei, astfel că acum este, alături de soțul ei, un medic veterinar bun, au doi copii și locuiesc în Tecuci. Matilda însă a trecut și ea în lumea celor drepți. La munca câmpului lucra și fratele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de finuța mea că este deșteaptă ca mine. Fina mea este astăzi o doamnă frumoasă, lucrează cu soțul ei la o bancă și are, la rândul ei, doi copii minunați. Prietena mea a fost nefericită cu soțul ei, un om harnic și bun dar care dăduse în patima băuturii. De altfel a și murit la 63 de ani din cauză că băutura i-a afectat ficatul. In ultimii ani ea a trăit fericită alături de cei 2 copii ai ei și de cei 4
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
echilibrului. Pitorescul balcanic, zâmbetul duios, întâmplarea unită cu misterul, eterna dramă țărănească incluzând măștile ce amintesc de volumele anterioare sunt componente interne ale unei structuri inerente literaturii de evocare. Aflăm că Bulzeștii nu sunt "un sat oarecare"; acolo oamenii sunt harnici și satul are "rânduielile lui", de aceea Moș Pătru Târziu regretă vremurile de odinioară: "La noi muierea pupa mâna bărbatului... și din dumneata nu-l scotea niciodată". Oamenii din Bulzești cred în descântece și în farmece (unde se sparge gălbenușul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
deplin să îndeplinești toate proiectele tale..." (Cartea a V-a, 9). În fine, drumul spre indiferența și apatia stoică presupune scoaterea la iveală în persoana omului moral a unui set de calități ce stau în puterea omenească: "fii deschis, onest, harnic, nelacom după plăceri; mulțumit cu destinul tău, cumpătat, binevoitor, generos, simplu, serios și mărinimos" (Cartea a V-a, 5). În aceeași ordine de idei, nici sensul indiferenței din filosofia cinicilor clasici nu-l avem în vedere atunci când afirmăm că există
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
textul dramatic, interogațiile retorice sunt utilizate în scop expresiv, pentru a da relief personajelor sau evenimentelor: IONA: Cum se numeau bătrânii aceia buni, care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilalți doi, bărbatul cel încruntat și femeia cea harnică [...]? Cum se numea clădirea aceea în care am învățat eu? Cum se numeau lucrurile pe care leam învățat eu? Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăito eu? (M.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Mama care n-are noroc de copii, ca să țină sarcina, să adune de la nouă case aur sau argint și să facă un cercel pentru urechea dreaptă a copilului. (Gh.F.C.) Chef După cum va vedea cineva întîi dimineața un om leneș sau harnic, așa-i va fi cheful toată ziua. Cînd ți se varsă cofa cu apă chiar la fîntînă, face-a chef. Cînd strănuți de trei ori în șir e iar semn de mare chef. Cheie E rău cînd ți s-a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
senin cei înecați ies afară, și îndată ce-i spune aceasta ei sar înapoi în baltă. însurătoare în an mare nu-i bine să te însori. Se crede că Dumnezeu pe oameni nu-i împărechează totuna, ci așa, că un bărbat harnic trebuie să ieie o femeie leneșă și viceversa; unul frumos, una urîtă etc. Cînd cad fetele pe neștiute în ziua de Bobotează semn este că se vor mărita. Se crede că, dacă un flăcău sau văduvoi se înfruptă miercurea, apoi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
La muncă e bine să ții inelul atîrnat de-o viță, de brîu. Cînd o femeie țese (cu natra* slobozită), să nu-i dai „bun lucru“, că moare. Dacă se începe vreun lucru și intră atunci din întîmplare un om harnic în casă, apoi se crede că lucrul va spori; dacă vine însă un om leneș, apoi se crede că lucrul se va trăgăna*. Cînd te apuci de lucrat cea dintîi cămeșă a unui copil mic, e bine să stai de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zgîrcit; iară dacă ține mînile des chise, va fi împrăștietor. Cine doarme strîns cu mînile între picioare trage a sărăcie. Moașa, cînd înfașă întîi copilul, să-i lase mîna dreaptă afară, căci așa e bine. Omul se cunoaște de-i harnic ori puturos după cum are mîna rotundă ori mai mult lungăreață. Mînile copilului mic nu se sărută, că pe urmă îi cad urîte și nu se mai joacă cu ele. Să nu-și observe cineva mînile mai mult, căci în timpul acela
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nebotezat, moașa își spală picioarele, ca copilul să umble curînd în picioare și să fie iute la mers. Cînd se scaldă copilul nou-născut, i se pun la cap uneltele cu care ar trebui să se ocupe în viață, ca să fie harnic și pricepător la toate. Dacă e băiat, i se pun cărți și condeie, ca să învețe bine. Un copil adus acasă de la botez se scaldă cu o oală nouă, punîndu-se în apă o coardă de vioară, ca în viața lui să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu-l arunci în drum sau în gunoaie, că faci buboaie. Țăstele făcute la Ropotin se bagă-n apă, ca să plouă. Cînd femeile fac țăste, nu le da „Bună ziua“, că li se sparg țăstele, ci le zi: „Bun lucru, femei harnice.“ Țesut Dacă toarce o femeie în a cărei vecinătate este un mort și dacă între casa ei și a mortului este un pîrîu, apoi nu-i strică nimica, dacă însă nu-i, apoi capătă amețeală. t, Se crede că nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
te întrebe. Ca să ți se vestească o vită furată, să tragi noaptea clopotul bisericii. Cînd mugesc prin bătătură, vitele au „bun“, adică „bun de leac“, dar nu se știe unde-l țin. Se crede că vita nou fătată va fi harnică sau leneșă după cum este omul care a venit cel dintîi la casă. Să bagi de samă vitele cu ce fel de [culoare de] păr îți priesc, și numai de părul cela să cumperi, că altfel nu-ți merge bine. în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de farmecul copilăriei, este mereu pus pe șotii și năzdrăvănii și prin autocaracterizare mărturisește starea sa de fericire: "Și eu eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în turbarea sa". Evocă chipul mamei sale, femeie harnică și pricepută care voia să-l vadă pe Nică ajuns popă. Din întâmplările sale, reiese, în mod indirect, firea neastâmpărată, vioiciunea, istețimea, bun cunoscător al firii umane (plănuiește cum să fure cireșele), diplomat (tăinuiește pozna), sensibil, învață din pățanie că
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
grădini, prin porumb și ajuns acasă trece de la bravadă la umilință: "Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce știi cu mine; numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame!" Pentru scurtă vreme el devenea ascultător și harnic, îl mustra cugetul, lăcrima de bucurie auzind că va fi iertat. În partea a III-a, Nică era adolescent, urma cursurile școlii din Târgu-Neamț, se forma în raporturi cu viața socială, cu prietenii, colegii, rudele, constata deprinderile necinstite ale unora
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară dinaintea ușii", vrăjea tăciunii, să se potolească dușmanii, descânta de deochi. Smaranda era iubitoare de învățătură și învățați și își orientează copilul în acest sens, spre deosebire de soțul ei, Ștefan a Petrii, om harnic, cu dragoste de familie, care se joacă cu copiii, dar disprețuiește învățătura, deoarece, dacă toți ar învăța carte, "n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele". Mama lui Nică este o mater genitrix a universului mitic al copilăriei (Mircea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de expresivitate: "Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita, nici atâta". Se rețin: interjecții ("ia, mă, hai, hai!" și onomatopeele memorabile ("huștiuluc", "hârți!")', regionalismele (descotorosi, hârbuit, iarmaroc, dihanie). Dănilă Prepeleac este prezentat în comparație cu fratele său: "Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de noroc și norocul de dânsul, căci era leneș, nechitit la minte și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Șerban. Andrei oscilează între afirmarea intelectuală și condiția de bibliotecar în casa unei femei pe care o iubea. Caracterizarea lui Andrei Pietraru Andrei Pietraru este personajul principal din Suflete tari, cu origine socială modestă care fusese înzestrat cu calități deosebite: harnic, talentat, inteligent, însetat de dragoste absolută, trăind în lumea ideilor pure. El își întrerupe studiile pentru a sta în preajma femeii pe care o iubea, în calitate de bibliotecar. Cinstit și corect, Andrei Pietraru află despre o posibilă logodnă a prințului Bazil Șerban
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sfârșitul eroului. Ion este primul erou literar realizat în mod obiectiv. Caracterizarea Anei Ana reprezintă o ipostază a eternului feminin, având un destin trist, o existență tragică, o configurație sufletească lineară. Ea este un personaj dinamic, unidimensional, realist, exponențial; este harnică, iubitoare, blândă, fără personalitate, victimă a unor mașinații sociale. Ana s-a îndrăgostit de Ion, i-a încredințat viața, a suportat vorbe umilitoare și a îndurat lovituri, deși avea calități morale deosebite. Este prototipul femeii de la țară. Pentru Ion ea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iese în evidență prin complexitatea și realismul ei: Proporția aceea de zgârcenie și afecțiune maternă, de hotărâre bărbătească și de sentiment al slăbiciunii femeiești e făcută cu o artă desăvârșită" (G. Călinescu). În viziunea scriitorului, oamenii trebuiau să fie chibzuiți, harnici și virtuoși, iar cei care nu corespundeau modelului erau sancționați. În romanul Mara întâlnim "tablouri de mare autenticitate, în care se mișcă personaje memorabile", individualități puternice. Și în această narațiune atrag atenția pătrunderea psihologică, obiectivitatea analizei, senzația de viață adevărată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
colibei tale te face fericit". Nemaivoind să fie cizmarul sărac, cinstit și modest, eroul arondează cârciuma de la Moara cu noroc, așezată la răscruce de drumuri, care se dovedește, în final, a fi "moara care aduce nenorocirea". La început, Ghiță era harnic și priceput, un soț afectuos și un tată iubitor, care-și privea cu admirație copiii și se bucura de bunăstare. Într-o zi, a venit la Moara cu noroc, Lică Sămădăul, un "om rău și primejdios", cum intuise Ana. El
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu putere de individualizare "care n-a respectat normele etice formulate de mama-soacră". E mulțumit de condiția sa de cizmar sărac; Ghiță își convinge familia să se mute pentru trei ani la cârciuma Moara cu noroc. La început, Ghiță era harnic, cinstit, bun meseriaș, blând, dar treptat, e atras de patima banului. Devine ursuz, "pus pe gânduri". În fața lui Lică, inițial se arată autoritar și dârz, dar după aceea cedează. Acțiunile, gesturile și atitudinea protagonistului, monologurile interioare "scot în evidență nesiguranța
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un bildungsroman. Titlul indică numele protagonistei romanului, iar tema o reprezintă viața târgului transilvănean. La începutul romanului sunt câteva informații despre Mara: "A rămas Mara, săraca văduvă cu cei doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică". Protagonista câștiga bani din taxa de trecere pe podul de la Mureș, din negustorie în târguri transilvane și își împărțea "averea" în trei ciorapi: unul pentru casă și ceilalți doi pentru copii. Persida a fost primită la mănăstirea din Lipova, iar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
altădată. Slavici subliniază efectele destinului implacabil. Încălcarea normelor este sancționată ca în tragedia greacă. Caracterizarea Marei Mara este un personaj complex, reprezenativ pentru concepția lui Slavici, realist, viabil, plin de vigoare. Văduvă, Mara Bârzovanu era încă "tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc"; precupeață care "vinde ce poate și cumpără ce găsește", aleargă cu marfa de la Rodna la Lipova, ca o adevărată femeie de afaceri, sau stă la tejgheaua plină de poame, de turtă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se înrudească și să dea o zestre bună unuia care nu era un fruntaș al satului. Povestea Rodovicăi va constitui pentru început subiectul nuvelei Rușinea. Cam în aceeași perioadă, Rebreanu a stat de vorbă cu un flăcău din vecini, voinic, harnic dar sărac, Ion Pop al Glanetașului. Din discuțiile cu acest flăcău se simțea dragostea pentru pământ aproape bolnăvicioasa. Pronunța cuvântul pământ cu atâta sete și patimă de parcă ar fi fost vorba despre o ființă pe care o iubește. Pentru realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]