KorAP: Find »[drukola/base=hepatită & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...418 >

10,447 matches

Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257

și boală. Furnizează și elemente specifice etiologiei: prezența AgHBs prin evidențierea celulelor ”ground glass” în colorații cu orceină, sau a AgHBc prin imunoperoxidază. EVOLUȚIE. PROGNOSTIC Un pacient purtător de AgHBs poate rămâne în stadiu silențios toată viața sau să dezvolte hepatită cronică care poate să evolueze spre ciroză hepatică cu toate complicațiile, inclusiv cancer hepatocelular; dintre pacienții cu hepatită cronică se selecționează câțiva care dezvoltă cancer din acest stadiu, fără a dezvolta întâi ciroza (fig. 27). Prognosticul este corelat cu aspectul

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
sau a AgHBc prin imunoperoxidază. EVOLUȚIE. PROGNOSTIC Un pacient purtător de AgHBs poate rămâne în stadiu silențios toată viața sau să dezvolte hepatită cronică care poate să evolueze spre ciroză hepatică cu toate complicațiile, inclusiv cancer hepatocelular; dintre pacienții cu hepatită cronică se selecționează câțiva care dezvoltă cancer din acest stadiu, fără a dezvolta întâi ciroza (fig. 27). Prognosticul este corelat cu aspectul histologic. TRATAMENT Pacientul trebuie instruit asupra posibilei sale infecțiozități, asupra metodelor de micșorare a riscului și de posibilitatea

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
pot fi prevenite prin administrarea de paracetamol; cele ma severe sunt reprezentate de depresie cu tentativă de suicid. O altă problemă serioasă care apare în cursul tratamentului este exacerbarea afecțiunilor autoimune latente care nu au fos diagnosticate înaintea inițierii interferonului (hepatite autoimune, tiroidite autoimune cu hipo- sau hipertiroidie); dozarea diverșilor autoanticorpi face parte integrantă din monitorizarea tratamentului. Dacă se utilizează interferonul standard, doza inițială este de 9-10MIUx3/săpt pe o perioadă de 6 luni. Dacă se optează pentru forma pegylată (recomandată

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
Dacă se utilizează interferonul standard, doza inițială este de 9-10MIUx3/săpt pe o perioadă de 6 luni. Dacă se optează pentru forma pegylată (recomandată datorită eficienței ușor mai ridicate și efectelor adverse mai rare) se utilizează aceleași doze ca la hepatita C În cursul terapiei, poate apărea o creștere a transaminazelor serice (săptămâna 8-10 de tratament) care semnifică de cele mai multe ori seroconversia în sistemul HBe cu distrugerea hepatocitelor care conțin virusuri în fază de replicare. Se crede că un astfel de

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
fierului). 2. Acidul ursodeoxicolic acționează ca imunomodulator și scade nivelul transaminazelor, atât în HC cu VHB, cât și în cea cu VHC. 3. Fosfolipidele esențiale (Essentiale), Silimarina (Silimarină, Legalon), vitamina E, colchicina (antifibrotic), indometacinul sunt folosite cu răspunsuri variabile. 2. HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ D Virusul D este un virus RNA care necesită pentru replicare existența virusului B. Infecția poate afecta pe toți purtătorii de VHB, fiind mai frecventă la cei care folosesc droguri i.v., la personalul sanitar, la hemofilici și

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
toți purtătorii de VHB, fiind mai frecventă la cei care folosesc droguri i.v., la personalul sanitar, la hemofilici și transfuzați. Are o prevalență mare în sudul Europei, Balcani și Orientul Mijlociu. Incidența este în scădere datorită vaccinării contra VHB. Diagnosticul hepatitei cronice D diferă în funcție de tipul de relație cu infecția cu VHB: Coinfecție. Diagnosticul serologic se bazează pe prezența în fază acută a IgM anti-HBc și a IgM anti-VHD. Apar la 1 săptămână de la infecție, iar IgM anti-VHD dispar la 6-12

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
de la infecție, iar IgM anti-VHD dispar la 6-12 săptămâni fiind înlocuite de IgG (poate exista o fereastră liberă de Ig anti-VHD care poate crea confuzii). Persistența IgM antiVHD anunță cronicizarea. Tabloul clinic în acest tip de infecție este cel al hepatitei acute B; de obicei, infecția cu VHD este autolimitată. Se pot uneori observa 2 vârfuri ale creșterii transaminazelor, al doilea fiind datorat VHD. Suprainfecție. Această condiție se caracterizează prin prezența precoce a IgM anti-VHD, dar și a IgG anti-VHD la

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
2 vârfuri ale creșterii transaminazelor, al doilea fiind datorat VHD. Suprainfecție. Această condiție se caracterizează prin prezența precoce a IgM anti-VHD, dar și a IgG anti-VHD la un pacient cu IgM anti-VHB absenți, sau cu titru scăzut. La pacienții cu hepatită cronică sau ciroză, IgM anti-VHD persistă. Tabloul clinic îmbracă aspectul de hepatită acută sau de hepatită fulminantă, sau de reactivare a afecțiunii la un pacient cunoscut cu VHB până atunci stabil. Infecția cu VHD, duce la scăderea sintezei VHB, pacienții

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
condiție se caracterizează prin prezența precoce a IgM anti-VHD, dar și a IgG anti-VHD la un pacient cu IgM anti-VHB absenți, sau cu titru scăzut. La pacienții cu hepatită cronică sau ciroză, IgM anti-VHD persistă. Tabloul clinic îmbracă aspectul de hepatită acută sau de hepatită fulminantă, sau de reactivare a afecțiunii la un pacient cunoscut cu VHB până atunci stabil. Infecția cu VHD, duce la scăderea sintezei VHB, pacienții fiind de obicei AgHBe-, ADN VHB sau chiar într-o mică proporție

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
prezența precoce a IgM anti-VHD, dar și a IgG anti-VHD la un pacient cu IgM anti-VHB absenți, sau cu titru scăzut. La pacienții cu hepatită cronică sau ciroză, IgM anti-VHD persistă. Tabloul clinic îmbracă aspectul de hepatită acută sau de hepatită fulminantă, sau de reactivare a afecțiunii la un pacient cunoscut cu VHB până atunci stabil. Infecția cu VHD, duce la scăderea sintezei VHB, pacienții fiind de obicei AgHBe-, ADN VHB sau chiar într-o mică proporție pierzând AgHBs. Pot apărea

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
și prezența Ag Delta în nuclei (imunoperoxidază). Prevenția se realizează prin vaccinarea contra VHB. Tratamentul antiviral disponibil are rezultate nesatisfăcătoare. Interferonul la doze mai mari decât în infecția cu VHB, ca dealtfel și lamivudina nu îmbunătățesc notabil evoluția bolii. 3.HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ C Hepatita cronică virală C este o afecțiune relativ recent identificată și caracterizată. Până la identificarea virusului C, existența celui de-al treilea tip de hepatită, pe lângă cele cunoscute la momentul respectiv (A și B) era susținută de realitatea

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
în nuclei (imunoperoxidază). Prevenția se realizează prin vaccinarea contra VHB. Tratamentul antiviral disponibil are rezultate nesatisfăcătoare. Interferonul la doze mai mari decât în infecția cu VHB, ca dealtfel și lamivudina nu îmbunătățesc notabil evoluția bolii. 3.HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ C Hepatita cronică virală C este o afecțiune relativ recent identificată și caracterizată. Până la identificarea virusului C, existența celui de-al treilea tip de hepatită, pe lângă cele cunoscute la momentul respectiv (A și B) era susținută de realitatea clinică, care a impus

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
infecția cu VHB, ca dealtfel și lamivudina nu îmbunătățesc notabil evoluția bolii. 3.HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ C Hepatita cronică virală C este o afecțiune relativ recent identificată și caracterizată. Până la identificarea virusului C, existența celui de-al treilea tip de hepatită, pe lângă cele cunoscute la momentul respectiv (A și B) era susținută de realitatea clinică, care a impus numele de hepatită nonA nonB. VHC reprezintă o problemă de sănătate publică, prevalența globală fiind de 3%, incidența de 1-3/100 000/an

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
C este o afecțiune relativ recent identificată și caracterizată. Până la identificarea virusului C, existența celui de-al treilea tip de hepatită, pe lângă cele cunoscute la momentul respectiv (A și B) era susținută de realitatea clinică, care a impus numele de hepatită nonA nonB. VHC reprezintă o problemă de sănătate publică, prevalența globală fiind de 3%, incidența de 1-3/100 000/an și este răspunzător de 20% din cazurile de hepatită acută, 70% din HC, 40% din cirozele hepatice și 30% din

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
B) era susținută de realitatea clinică, care a impus numele de hepatită nonA nonB. VHC reprezintă o problemă de sănătate publică, prevalența globală fiind de 3%, incidența de 1-3/100 000/an și este răspunzător de 20% din cazurile de hepatită acută, 70% din HC, 40% din cirozele hepatice și 30% din transplantele hepatice. Virusul hepatitei C este un virus ARN caracterizat prin 6 genotipuri majore (cunoașterea lor este importantă deoarece este predictivă pentru răspunsul la interferon) și numeroase quasi-specii a

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
reprezintă o problemă de sănătate publică, prevalența globală fiind de 3%, incidența de 1-3/100 000/an și este răspunzător de 20% din cazurile de hepatită acută, 70% din HC, 40% din cirozele hepatice și 30% din transplantele hepatice. Virusul hepatitei C este un virus ARN caracterizat prin 6 genotipuri majore (cunoașterea lor este importantă deoarece este predictivă pentru răspunsul la interferon) și numeroase quasi-specii a căror existență permite apariția rezistenței la interferon. Genotipul 1b (majoritar în România) și 4 (Orientul Mijlociu

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
interferon decât 2 și 3. Evoluția naturală. Tablou clinic Infecția acută cu VHC este în circa 20% din cazuri însoțită de icter; simptomele prodromale lipsesc, iar tabloul clinic (atunci când există simptome) al perioadei de stare este similar cu al celorlalte hepatite. ARN-VHC poate fi detectat în ser la 1-2 săptămâni, iar Ac anti VHC la peste 2 luni. Transaminazele au valori de 15 ori normalul. Diagnosticul nu este stabilit decât în rarele forme simptomatice în această fază. Peste 80% din cei

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
1-2 săptămâni, iar Ac anti VHC la peste 2 luni. Transaminazele au valori de 15 ori normalul. Diagnosticul nu este stabilit decât în rarele forme simptomatice în această fază. Peste 80% din cei infectați nu reușesc eliminarea virusului și dezvoltă hepatită cronică care rămâne asimptomatică ani de zile; nivelul viremiei este variabil și are tendință la scădere. După valoarea transaminazelor se descriu mai multe forme de HC cu VHC. - HC cu transaminaze normale. Este diagnosticată din întâmplare la o donare de

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
Caracteristică pentru VHC este o mare variabilitate a leziunilor pe diferite arii. Dintre pacienții cu HC, 20-30% dezvoltă ciroză hepatică în 20 ani, iar 20% dintre aceștia vor fi diagnosticați la un moment dat cu cancer hepatocelular (fig. 28). Diagnosticul hepatitei cronice C se bazează pe evidențierea infecției cu VHC și evaluarea severității afecțiunii hepatice. Metodele de evidențiere a infecției virale se bazează pe identificarea anticorpilor anti-VHC prin metoda enzimatică (ELISA III), sau radioimunoblot assay (RIBA) confirmate de determinarea cantitativă a

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
comorbidităților. - Pacienții cu viremii înalte, de peste 2 milioane/ ml, răspund nefavorabil la tratament dar nu trebuie excluși.Genotipul 1 răspunde mai nefavorabil decât 2, 3 dar nu se exclude; eventual se prelungește durata tratamentului. - Coinfecția cu HIV nu contraindică tratamentul. - Hepatita acută poate constitui o indicație (deoarece rata de vindecare spontană este mică). - Ciroza hepatică compensată poate fi tratată, dar cea decompensată reprezintă contraindicație. - Nu se indică tratamentul la cei care consumă cantități mari de alcool, la consumatorii de droguri, la

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
Dacă se utilizează interferonul standard, doza inițial este de 9-10MIUx3/săpt pe o perioadă de 6 luni. Dacă se optează pentru forma pegylată (recomandată datorită eficienț ușor mai ridicate și efectelor adverse mai rare) se utilizeaz aceleași doze ca la hepatita C (180µg/săpt pentru Peg-IFNα2a 1,5µg/kg/săpt pentru Peg-IFNα2b). - Hb>12g/dl, Tr>75000/mmc sunt condiții obligatorii pentru inițierea tratamentului. - Pacienții care au răspuns nefavorabil la un tratament anterior cu interferon reprezintă o categorie care răspund nefavorabil

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
RS mai mare cu câteva procente, având și avantajul unei singure injecții săptămânale dar la un preț de cost mai mare. Amantadina este un alt medicament antiviral utilizat cu rezultate contradictorii. Tratamentele adjuvante urmează aceleași reguli ca pentru VHB. II. HEPATITA CRONICĂ AUTOIMUNĂ Hepatita cronică autoimună este o afecțiune cronică rară, de etiologie necunoscută, caracterizată prin autoreactivitate exagerată, pe un fond de predispoziție genetică. Este predominant o afecțiune a femeilor, se asociază cu HLA-DR3 și HLADR 4, valoare mare a gamma

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
cu câteva procente, având și avantajul unei singure injecții săptămânale dar la un preț de cost mai mare. Amantadina este un alt medicament antiviral utilizat cu rezultate contradictorii. Tratamentele adjuvante urmează aceleași reguli ca pentru VHB. II. HEPATITA CRONICĂ AUTOIMUNĂ Hepatita cronică autoimună este o afecțiune cronică rară, de etiologie necunoscută, caracterizată prin autoreactivitate exagerată, pe un fond de predispoziție genetică. Este predominant o afecțiune a femeilor, se asociază cu HLA-DR3 și HLADR 4, valoare mare a gamma globulinelor și un

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
prezența Ac SLA (soluble liver antigen) și Ac LPA (liver pancreas antigen). TABLOU CLINIC Boala este frecventă la femei și are două vârfuri de incidență (la pubertate și după menopauză). Debutul este deseori insidios, dar este posibil și debutul cu hepatită acută, în a cărei evoluție icterul nu dispare. Boala evoluează inaparent pentru luni sau ani, putând fi diagnosticată întâmplător cu ocazia unor analize de rutină. Cel mai frecvent și constant simptom care se asociază cu HCAI și urmărește evoluția anunțând

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
cu alte manifestări extradigestive produse prin mecanism autoimun (tab. 38). - Examenele hematologice: trombocitopenie, leucopenie, anemie moderată (instalate înainte de apariția hipertensiunii portale). Indicele Quick (IQ) este micșorat, cu toate că funcția hepatică este prezervată. - Puncția biopsie hepatică evidențiază leziuni de HC activă severă (hepatită de interfață, infiltrat plasmocitar portal, hepatită lobulară sau ciroză). DIAGNOSTIC POZITIV Diagnosticul pozitiv se pune pe simptomatologia clinică și testele serologice. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Diagnosticul diferențial se face cu hepatitele cronice de alte etiologii, în particular cu cele virale (B, C

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]