2,559 matches
-
variații pe un arhetip 7. Recuperarea sensului imaginii simbolice oferă o bună oportunitate de valorizare a dimensiunilor traseului antropologic, în care "hermeneutica reductivă" și "hermeneutica instaurativă" nu sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o "suprastructură", "hermeneutica instaurativă" augmentează simbolul până la un supraconștient trăit. Paul Ricoeur vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de valorizare a dimensiunilor traseului antropologic, în care "hermeneutica reductivă" și "hermeneutica instaurativă" nu sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o "suprastructură", "hermeneutica instaurativă" augmentează simbolul până la un supraconștient trăit. Paul Ricoeur vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-un anumit context istoric, într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o "suprastructură", "hermeneutica instaurativă" augmentează simbolul până la un supraconștient trăit. Paul Ricoeur vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-un anumit context istoric, într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea contemporană are un mijloc de recuperare a valorii imaginii și chiar a funcției
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
imitatio angeli devine simbolul permanent în literatura patristică 13. Problematica ontologică a imaginii se regăsește în statutul ambivalent atribuit de gândirea antică și medievală imaginii speculare care poate fi asimilată fie unei aparențe iluzorii, fie unei mimetici ontofanice. Valoarea oglinzii, hermeneutica imaginilor în oglindă ne permit să decriptăm modul în care o anumită determinare a imaginii sensibile se regăsește în proiecția ființei. Reprezentarea speculară dă naștere unei confuzii care poate apărea între imagine și model. Este cazul experienței autoscopice care ne
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de Teologie de la Chișinău, prezentăm componența catedrelor: 1. Introducere în Vechiul Testament și arheologia ebreilor; 2. Limba ebraică și exegeza Vechiului Testament; 3. Introducere în Noul Testament și gramatica dialectului alexandrin; 4. Exegeza Noului Testament și teologia biblică; A) O conferință pentru hermeneutică, enciclopedie și metodologie teoretică; 5. Istoria bisericească veche până la 1543, în Orient, și 1517, în Occident; 6. Istorie bisericească nouă, cu privire specială asupra Bisericilor Ortodoxe; 7. Patrologia; 8. Filosofie (logică, teoria cunoștinței, metafizică, istoria filosofiei); 9. Istoria literaturii române
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
2 - Excelență Doctorală Umanistă În Cercetare: Aplicații și Teorii Interdisciplinare 2. Școala de Studii Universitare de Doctorat Spațiu - Imagine - Text - Teritoriu a luat naștere În anul 2005, prin consorțiul format din UB și UAUIM, la care se adaugă Centrul de Hermeneutică, Facultatea de Filosofie, de la Universitatea „Al. I. Cuza―, Iași și Facultatea de Arhitectură și Urbanism a Universității Tehnice din Cluj-Napoca. De asemenea, acest consorțiu are un tratat de parteneriat cu Istituto Italiano di Scienze Umane, cu sediul la Firenze, și
Polarităţile arhitecturi by Irina Calotă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92845]
-
furnizoare de explicații asupra lumii. Fără educație religioasă și fără a se fi simțit vreodată atașat unei tradiții religioase, Rorty se declară, weberian, "afon din punct de vedere religios"5 și, cu detașarea aferentă acestei poziționări asumate, semnalează faptul că hermeneutica reprezintă în cultură ceea ce democrația reprezintă în politică: modalitatea de preluare a mesajului creștin despre iubire ca singură lege. Tradiția raționalistă a Occidentului e, în acest context, versiunea laică a monoteismului. Idealurile Iluminismului sunt expresia evoluției de la un Dumnezeu adorat
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
gândul lui Nietzsche că nu există fapte, ci doar interpretări, trebuie raportat la un context istoric determinat. Sfârșitul metafizicii, anunțat hermeneutic de către aceștia înseamnă totodată sfârșitul eurocentrismului. Dar Nietzsche și Heidegger au operat din interiorul tradiției biblice, arată Vattimo 12. Hermeneutica e dezvoltare și maturizare a mesajului creștin. Știința, cu pretențiile ei de deținere a adevărului obiectiv, a obligat Biserica să susțină la rândul ei adevărul obiectiv al enunțurilor biblice. A fost din partea Bisericii o poziționare vulnerabilă și, socotește Vattimo, non-necesară
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Occidentului trebuie asumată; mai mult, "singura noastră posibilitate de supraviețuire umană mai rezidă în preceptul creștin al carității"14. Aproape paradoxal, dar în sensul ieșirii din religie (vezi Gauchet), occidentalii pot fi atei tocmai datorită revelației și dizolvării Ființei. Destructurarea hermeneutică a adevărurilor ontologice este o etapă în istoria revelației creștine, arată Vattimo. Dumnezeu se arată slab, lăsându-i omului spațiu de manevră și îngăduindu-i, astfel, ateismul. Menirea creștinului e să creeze condițiile instaurării unei comunități a iubirii. Îndeplinirea acestei
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ajutându-i să înțeleagă și să asume propria violență. Din această perspectivă, creștinismul lucrează în direcția destructurării celorlalte religii. Înțelegerea treptată a mesajului evanghelic este eliberatoare, facilitează ieșirea celor ce înțeleg din cercul sacralității victimare. Evangheliile reprezintă, arată Girard, cheia hermeneutică a recitirii retrospective a textelor vechi, antice și medievale, și a diferitelor motive mitice drept expresii ale violenței culturii. Principiile etice ale Occidentului, drepturile și libertățile ce-l definesc, apetența pentru ajutorare și ocrotire a victimelor sunt rezultatele perpetuării mesajului
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
printr-un act al voinței. Teoretic, resemnificarea cu ajutorul rațiunii ar fi posibilă, dar ar trebui să plece dinspre individ, nu dinspre instituții. Prin educație și trăire, fiecare individ ar trebui să învețe și să crediteze simbolismul profund al lumii. O hermeneutică inițiatică de genul celei propuse de Eliade 9 ar revrăji, într-adevăr, lumea, dar nu ne putem imagina un scenariu prin care majoritatea indivizilor să fie interesați și capabili să se antreneze într-o astfel de inițiere. O astfel de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sau cu leviatanul reprezentat de rațiunea instrumentalizată sau de aparatul birocratic. Concluzie Recapitulând, răspunsurile la întrebarea cu care am pornit (ce mai poate ține lumea laolaltă?) trimit către regăsirea unității pierdute (resuscitată fie printr-o nostalgie disperată, fie printr-o hermeneutică totală), la construirea unei noi unități, mai relaxate, pornind de la privilegierea din rațiuni istorice, nu metafizice, a unor simboluri, prin țeserea unei rețele dense de valori în dialogul dintre știință și credință și întărirea cetățeanului tocmai prin acceptarea fundamentelor pre-politice
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Eugeniu Coșeriu în cazul operelor marilor gânditori, de aceea din convingerea că un asemenea lucru va fi folositor și altora voi face mai jos o prezentare destul de detaliată a acesteia. Deși Coșeriu vorbește în mai multe locuri despre concepția să hermeneutica 4, cred că un capitol exemplar în acest sens este cel în care savantul român analizează filozofia limbajului la Giambattista Vico, un gânditor italian foarte original și foarte important (care l-a influențat și pe Hașdeu, de altfel), insă ale
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
desprind cel puțin două elemente care merită reținute și aplicate: (1) la nevoie, se poate apela la un dublu cadru interpretativ, adică, mai întâi, (α) ex negativo și, apoi, (β) în manieră pozitivă; (2) există două moduri de a face hermeneutica în manieră pozitivă: (α) un mod extern și static și (β) un mod intern și dinamic. Acum îl voi lăsa pe Coșeriu însuși să explice ce înseamnă toate acestea. Astfel, referindu-se la Vico în a sa Istorie a filozofiei
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
negativo, pe fundalul unei scheme a treptelor cunoașterii propuse de Leibniz, si apoi în manieră pozitivă, în cadrul propriei gnoseologii a lui Vico" (Coșeriu, 2011, p. 352). Ceva mai departe, comentându-l tot pe Vico, Coșeriu atinge o problemă fundamentală a hermeneuticii, aceea de a interpreta într-un mod creator anumite texte: "Este cel care interpretează obligat de a se ține strict de litera textului interpretat, sau poate depăși textul pentru a încerca să arate ce a voit "de fapt" să spună
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
1984, p. 27; cf. și Hașdeu, 1879/1984, pp. 9-10). Mai departe, el chiar compară filologia clasică cu horticultura și filologia comparativa cu botanica. Într-adevăr, din felul în care discută Hașdeu, rezultă că filologia clasică este un fel de hermeneutica, o "artă" ce studiază fenomene reduse ca număr (adică textele scriitorilor clasici) și care implică o anumita artificialitate, în timp ce filologia clasică este cu adevărat o știință, capabilă să formuleze legi, fiindcă se ocupă de fenomene numeroase, surprinse în starea lor
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cumva sensul în cauză cuprinde și "sensul" în accepție coșeriană, în calitate de continut al unui text/discurs, act concret de comunicare ș.a.m.d. (vezi Munteanu, 2007, p. 40 și, în special, Munteanu, 2012, p. 356), adică sensul care face obiectul hermeneuticii pe care Coșeriu a numit-o (încă din anii '50) lingüística del texto. Se pare că nu (sau doar parțial). Nimic din cele afirmate de Hașdeu (și de Bréal) nu ne îndreptățește să susținem o asemenea ipoteză. Iar la Coșeriu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
vechime o figură de sens (deci, ne trimite iarăși spre lingvistică textului)24; pe de altă parte, fiindcă în limba română există deja cuvântul noima (< ngr. nóima, urmaș al gr. nóema) a cărui semnificație ne duce cu gândul tot la hermeneutica/ lingvistică textului. (C) 3.2.7. Este momentul să ne punem întrebarea dacă noematologia lui Hașdeu a înregistrat vreun ecou în posteritate. Singură încercare contemporană (pe care eu o cunosc) de recuperare și de valorificare a concepției noematologice a lui
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Principii de lingvistică, volum îngrijit de N. Romanenco și P. Balmuș, cu o prefață de Silviu Berejan, Editura Cartea Moldoveneasca, Chișinău, 1974. 4 Pentru mai multe detalii, vezi Cristinel Munteanu (în colaborare cu Ioan S. Cârâc), Istoria filozofiei limbajului că hermeneutica șui generis, în "Analele Universității "Dunărea de Jos" din Galați", Fascicula XXIV, Anul IV, Nr. 2 (6), Lexic comun/Lexic specializat [Actele conferinței internaționale Lexic comun/Lexic specializat, ediția a IV-a, Galați, 15-16 septembrie 2011], Editura Europlus, Galați, 2011
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
tradiții. Dar tocmai fiindcă asumă ortodoxia ca o cale privilegiată spre Universalul viu, André Scrima are o sensibilitate acută față de căile celorlalte tradiții, față de logica lor mobilizatoare spre aceeași țintă. Iată de ce el poate practica, din interiorul creștinismului, o ospitalitate hermeneutică prin care chipurile diferite ale Universalului sînt puse în prezență, se luminează reciproc, intensificînd conștiința luminii lui incircumscriptibile. Am făcut acest ocol pentru a situa mai bine atitudinea critică a celor doi față de modernitate, cu laicitatea ei de acum bine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
studia mărginirile fără mărginire ale nemărginitului, pentru a calchia o altă expresie cusană, a te ocupa de limbaje de depășire, care își semnifică propria depășire. Andrei Pleșu vorbea, în același sens, despre atitudinea de interpretare potrivită în fața unui text sacru : Hermeneutica unui text revelat nu-și poate propune clarificarea lui Ceea ce poți face e să amplifici prezența textului, să pui în scenă inepuizabilul lui Problema nu e este a clasa profesoral textul, ci a-l submina, a-i intensifica misterul, a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a rămas un topos în care nu se (mai) întîmplă parcă nimic, dacă avem ca suprafață de referință creația ca atare. Ceea ce s-a numit, adecvat sau impropriu, Școala de la Păltiniș s-a încercat într-adevăr cu performanță în eseu, hermeneutică sau traduceri. Și atîta tot! Nu invocăm în mod expres nume (se știu), nu reiterăm aici justificările unor dezertări care pot lua forma unei neputințe, ci doar punem cîteva întrebări: care filosof român are azi cel puțin același prestigiu cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
omul cuminte, cel care nu judecă, ci prejudecă; nu prostia e obiectul acestor interpretări quasidomestice, ci altceva). Nici rîndurile publicate în Credința (v. nr. 2 din 3 dec. 1933) și intitulate " Pentru cuvîntul românesc" nu își propuneau, nici măcar aluziv, vreo hermeneutică a etimologiilor sau faliilor culturale care se adaugă straturilor ce alcătuiesc cuvintele. În schimb, erau acolo gînduri asupra traducerilor din alte culturi și Noica se întreba, nu doar retoric, ce făceau Teatrul Național (unde Arghezi promitea că va tălmăci integral
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pornirilor noastre acuzatoare: Avem fiecare ceva polițienesc în noi. Exercițiul a cărui însărcinare ne-o luăm cel mai lesne este descoperirea vinovatului și denunțarea lui. Libertatea noastră de a scrie nu vrea să însemne decît libertatea noastră de a acuza". Hermeneutica acuzării găsea astfel în tînărul Noica un interpret sagace. El mai adăuga însă tabloului anterior încă o trăsătură de psihologie românească, și anume: tendința noastră de a acuza mai repede un vinovat aproximativ, aflat la distanță, decît pe cel sigur
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
la noi, filosoful din Lancrăm, prin discursul său metafizic asupra spațiului mioritic. Iar Noica, precum Blaga sau Motru, nu făcea altceva decît să capteze, prin filosofie, fenomenul românesc. Ne întrebam pe care din faliile limbii noastre și-a exersat Noica hermeneutica, pentru a decanta spiritul rostirii românești. Similar cu limba căruțașilor și tăbăcarilor la care Platon făcea apel în dialogurile sale, Noica pare să ne trimită, cum s-a observat 66, la lexicul primitivilor moderni, la cei care vorbeau în cătune
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]