3,902 matches
-
descopăr că e zborșit tot. Cuprinsă de scârbă, arunc toate fructele la gunoi și ronțăi niște Shreddies direct din pachet. Adevărul e că nu mă interesează deloc lista. Nu mă interesează decât un singur lucru. Când ajung la birou, sunt hotărâtă să nu las deloc să se vadă cât de importantă e ziua de azi pentru mine. O să țin capul jos și o să-mi văd de treabă. Însă în timp ce urc cu liftul trei persoane îmi urează „Baftă”. Apoi, în timp ce pornesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă holbez la el suspicioasă. — Atacă grăsimea, adaugă. E bun pentru geamuri. — A. Bine. Îmi pun cârpa jos, încercând să-mi regăsesc calmul. Da, știam și eu asta. Nathaniel clatină din cap. — Ba nu știai. Mă uit la chipul lui hotărât. N-are nici un rost să mă mai prefac. Știe că n-am făcut curat în nici o casă în viața mea. Ai dreptate, recunosc în cele din urmă. N-am știut. În clipa în care mă dau jos de pe scaun mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din nou mânia și închid pentru scurt timp ochii, încercând să-mi țin emoțiile sub control. Încă nu am nici o dovadă. Trebuie să mă concentrez la ce am de făcut. Haide. Pot să fac asta. Traversez strada și mă îndrept hotărâtă spre scări. Îmi vine în minte fără să vreau imaginea mea ca de stafie, alergând buimacă, într-o stare de șoc. Parcă a fost în altă viață. Nu arăt doar ca o altă persoană, chiar mă simt ca o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha, toate astea sunt ceva nou pentru tine ! Sunt amuzante doar fiindcă nu le-ai mai făcut niciodată ! Dar o să te plictisești de ele ! Nu-ți dai seama ? Simt o împunsătură de îndoială, pe care o ignor. — Ba nu. Amestec hotărâtă în sparanghel. Îmi place la nebunie viața asta. — Și crezi c-o să-ți placă la fel de mult și după ce-o să faci curat în baie zece ani ? Vino-ți în fire. Se apropie de aragaz și mă dau într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
compasiune. Baftă. Sper să te simți bine. Lissy e singura persoană din lume care știe că nu-mi face nici o plăcere să Îmi văd părinții. Și nici măcar ea nu știe chiar tot. PATRU Dar În timp ce trenul gonește spre ei, sînt hotărîtă. De data asta o să fie mai bine. Zilele trecute m-am uitat la o emisiune de-a lui Cindy Blaine, despre fiice și mame care se reîntîlnesc după mult timp și a fost atît de emoționantă, că mi-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi. — Înțeleg, zic, mișcată. Iau cea mai apropiată felicitare, o deschid și Îmi cade efectiv fața. Bunicule ! Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a fost un om foarte cumsecade... Începe bunicul. Nu ! Arunc felicitarea, cu aer hotărît, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu ai nevoie nici de asta de la... Deschid următoarea felicitare. Southwestern Gas Supplies. Și n-ai ce face nici cu douăzeci de numere vechi din Punch. Le așez pe toate Într-o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să cad Într-un scaun. Zgîlțîită bine. — Emma, spune Jemima, cu ochii la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume ? — Să te răzbuni, firește ! Ridică privirea și mă fixează extrem de hotărîtă. Trebuie să-l faci să plătească. — O, nu. Lissy are o grimasă. Nu crezi că e destul de lipsit de demnitate să te răzbuni ? Nu e mai bine să se rupă pur și simplu de toată povestea asta ? — Ce rost are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
facă asta ? răspunde Jemima. Ce-o să Învețe el din toată treaba asta ? O să-l facă să regrete amarnic faptul că te-a Întîlnit vreodată ? — Emma și cu mine am stabilit deja că vom păstra totul În limitele decenței, spune Lissy hotărîtă. „Să trăiești bine e cea mai bună răzbunare“. George Herbert. Jemima o fixează alb preț de cîteva clipe. — Oricum, spune Într-un final, Întorcîndu-se spre mine. Aș fi foarte Încîntată să te ajut. Te rog să-mi scuzi lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
brusc. Înșfacă clipboardul din mîna tipului și scrie clar, cu litere mari, sub numele meu, FĂRĂ PREJUDICII. Adică ? spun. — Adică „N-am să te iert niciodată, ești un nenorocit... dar păstrez florile.“ — Și că o să i-o plătești, adaugă Jemima hotărîtă. E una din diminețile acelea ireal de luminoase, cu aer proaspăt și Înțepător, care te fac să crezi că Londra e cu adevărat cel mai plăcut loc din lume În care te poți afla. În drumul de la stația de metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În mai puțin de treizeci de secunde, au și dispărut. Nu-mi vine să cred că mi-au făcut una ca asta. — Deci, spune Jack, În clipa În care ușa se Închide În urma lor cu un ping. Îmi răsucesc scaunul hotărîtă, ca să nu-l văd. — Emma, te rog. Și mai hotărîtă, Îmi răsucesc din nou scaunul, pînă cînd stau cu fața fix la perete. Așa, să văd acum ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu-mi vine să cred că mi-au făcut una ca asta. — Deci, spune Jack, În clipa În care ușa se Închide În urma lor cu un ping. Îmi răsucesc scaunul hotărîtă, ca să nu-l văd. — Emma, te rog. Și mai hotărîtă, Îmi răsucesc din nou scaunul, pînă cînd stau cu fața fix la perete. Așa, să văd acum ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-i spun asta. Ar fi trebuit să-i spun... Nu. Nu te mai gîndi la asta. Nu te mai gîndi la el. S-a terminat. CÎnd intru În bucătărie a doua zi dimineață să-mi fac un ceai, sînt extrem de hotărîtă. Din clipa asta, n-am să mă mai gîndesc la Jack. Finito. Fin. The end. — OK. Am trei teorii. Lissy vine aproape gîfÎind În ușa bucătăriei, În pijamale și cu blocnotesul În mînă. — Poftim ? Ridic ochii absentă. — În legătură cu marele secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
surîs distant. Eu nu am absolut nici o legătură cu ele. Și, oricum probabil că nici n-aș Înțelege nimic, avînd În vedere că sînt atît de complicate, iar eu sînt chiar așa de grea de cap... Mă răsucesc pe călcîie hotărîtă și pornesc spre pietriș. — Îți datorez o explicație, cel puțin, aud glasul sec al lui Jack În urma mea. — Nu-mi datorezi nimic ! Ridic mîndră bărbia. S-a terminat, Jack. Și ar fi cazul ca amîndoi să... Au ! Dă-mi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi devenit, brusc, o străină. Mă săgetează o durere cumplită În tot corpul și Închid ochii, pentru că pur și simplu nu sînt În stare să o suport. Dacă aș putea să dau timpul Înapoi... dacă aș fi fost puțin mai hotărîtă... dacă i-aș fi dat pe Jemima și pe prietenul ei afară În șuturi... dacă aș fi vorbit mai repede atunci cînd a apărut Jack... Dar n-am făcut-o. Iar acum e prea tîrziu. Un grup de invitați de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îi spunem acum Tată. Apoi, a ales el niște băieți tare dibaci, din tot soiul de neamuri și s-a apucat să-i Încerce, să vadă care era mai așezat și mai puțin Înclinat la rău, dar totodată puternic și hotărât. Așa l-a găsit pe unul... Kron, iar acesta e semnul lui, Îmi scrijeli Gupal tocmai semnul pe care Îl lăsase netrebnicul ăla de Enkim peste tot În urma noastră - semnul prin care mereu le arătase răzvrătiților, Încotro o luasem. - Kron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceva de anvergură... dar loială, de nădejde, devotată. — Cum se numea? m-am interesat. — Garda de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane, zise Jones. Avea un adevărat talent să facă din niște tineri absolut obișnuiți o forță disciplinată și hotărâtă, adăugă Jones dând trist din cap. Avea așa o priză bună la tineri. — Iubea tinerii și tinerii îl iubeau, remarcă părintele Keeley, cu ochii încă plini de lacrimi. — Acesta este epitaful care ar trebui scris pe piatra lui de mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își alesese locul pe care l-ar fi ales un „viet“ ca să pregătească o ambuscadă. Și-i amintea cățărați acolo sus, legați de copac, hotărâți să nu coboare până nu vor fi dați jos cu focuri de armă și, chiar și morți, continuau să rămână lipiți de creangă și de trunchi, putrezind și slujind drept hrană pentru muște și viermi. Cine ar putea lupta împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
umbră de neliniște în ochi. Stătea în continuare pe vine sub copac, urmărindu-i mișcările cu privirea și când reveni din colibă cu hamacul și apărătoarea de țânțari, o găsi instalată la prova caiacului, între banane și nuci de cocos, hotărâtă, după cum se părea, să nu se miște sub nici un motiv. — Dă-te jos de acolo! îi porunci el. Nu poți veni cu mine. Ea nu schiță nici un gest, ca și cum n-ar fi auzit. — Dă-te jos, îți spun! Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
război era să atace pe față. Ocrotiți de desișuri, sarbacanele și curara ar fi pricinuit ravagii printre muncitori și soldați și, totuși, erau acolo, ghemuiți sub minusculele colibe pe care și le construiseră ca să se apere de Taré ale nopții, hotărâți să se arunce în moarte de îndată ce își va face apariția Intié al zilei. Începea să creadă că Planchart era mai viclean decât părea la început. Poate că atacul aerian nu a fost doar o pedeapsă pentru incendierea buldozerelor; poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
parcată În fața secției de carabinieri. Șoferul, când o văzu că se apropie, se ridică greoi din scaun, salută și deschise portiera din spate a mașinii. Ea trase fusta uniformei sub ea și se strecură pe banchetă. Brunetti Întinse o mână hotărâtă și-l opri pe șofer să Închidă portiera după ea. — Mulțumesc că ați venit, doctore, zise el, aplecându-se, cu o mână pe capota mașinii, ca să-i vorbească. Cu plăcere, spuse ea și nu se sinchisi să-i mulțumească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Cu capul lui frumos dat ușor pe spate și balansându-se lent, dar constant de pe un picior pe celălalt, Jake era în largul lui. — Înainte de a începe, aș vrea să spun că- Jake a aruncat împrejur o privire intensă și hotărâtă - eu, unul, nu mă aflu aici numai de decor. Cred că noi, tații, trebuie să luăm parte, în mod activ, la tot ce are legătură cu nașterea. Ce vreau să zic este că, într-un fel, și noi suntem mame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
consiliu local cu viziuni foarte liberale. Persoana cu care Sally avea să se căsătorească depășea speculațiile tuturor. Dar Alice s-a decis că ea nu avea să facă mai mult decât să speculeze. Îmi pare rău, mamă, a spus ea hotărâtă. Sunt prea ocupată. Însă mama lui Alice nu era genul de femeie care să se dea bătută cu una, cu două. —Ei, hai, draga mea! A venit momentul să-ți iei o pauză de la impresionanta ta carieră. Familia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
motivul. Însăși Amanda le făcuse același lucru altora. De nenumărate ori. Scrâșnind din dinți, Amanda și-a depus bagajele pe scara rulantă care cobora către expresul de Heathrow. N-are sens să mă mai gândesc la trecut, și-a spus hotărâtă. Trebuia să se gândească la viitor. Deja desfășurase în minte scenariul cu copilul de atât de multe ori, încât practic ajunsese să simtă fetusul mișcându-i-se în burtă. Desigur, Hugo nu se gândise deloc la asta. Avea de recuperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zâmbească. —Mai bine, a croncănit ea, respirând mai calm pe măsură ce contracția scădea în intensitate. —Ești sigură? Da. Pot să te ajut cu ceva? —Întinde-te pe canapea și stai calmă. Nu, mă refer la ceva practic, a insistat Alice. Era hotărâtă să nu dea senzația că e preocupată numai de durerile ei. Ar fi fost ceva egoist și, așa cum Jake îi tot repetase, nici el și nici planeta nu aveau vreme de oameni egoiști. Alice a luat, cu blândețe, pliantul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
soții Duffield aveau să vadă pomul fiindcă, în ciuda eforturilor lui Alice de a-i descuraja, veneau să petreacă la ei seara de Crăciun. Draga mea, vrem să fim împreună cu nepoțica noastră, spusese doamna Duffield, părând supărată, dar în egală măsură hotărâtă atunci când Alice făcuse o nouă încercare de a respinge tentativa ei. Și dacă pomul avea puține șanse să-i impresioneze, cadourile aveau să-i impresioneze și mai puțin. Pentru ea și Jake, cadourile erau niște lucruri frumoase ambalate în conformitate cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]