6,525 matches
-
II, Iași, 2002. Ediții: Mihai Eminescu, Despre cultură și artă, Iași, 1970, Poezii, pref. edit., Iași, 1994, Opera poetică, pref. edit., Iași, 1999. Traduceri: Nino Palumbo, Ziarul, București, 1982; Elena Simionovici, Santo Monastero Voroneț, Sibiu, 2001. Repere bibliografice: Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 213-214; George Bădărau, Studii de lingvistică și stilistică, CL, 1999, 1; Zamfir Bălan, O nouă perspectivă, RL, 2003, 11. R.S.
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
proză și versuri într-o altă revistă școlară, „Ghiocei” (1934). Studiile de filologie începute la Universitatea din Iași în toamna lui 1934 le-a abandonat pentru a urma Facultatea de Drept. Colaborează la „Cuget moldovenesc”, „Pagini basarabene”, „Viața Basarabiei”, „Însemnări ieșene” (1936-1940) și „Jurnalul literar” (1939). În martie 1938 se căsătorește cu Eusebiu Camilar, iar în anul următor intră ca stagiară în Baroul de Iași. Placheta Poezii, apărută în 1943, este singura culegere antumă, incluzând treizeci și opt de titluri. Istovită
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
ST, 1974, 11; Voicu Bugariu, O parodie involuntară, LCF, 1975, 2; Val Condurache, „Păsări călătoare”, CL, 1975, 6; Andi Andrieș, Bădia Nică, CRC, 1977, 5; Const. Ciopraga, Exodul prozatorului Ion Istrati, CRC, 1977, 5; Maftei, Personalități, III, 168-171; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 237-238. Ș.A.
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
din Iași, secția limba și literatura română. Bursier din anul al doilea, este remarcat de profesori, printre care se numără G. Ibrăileanu, Octav Botez, G. Călinescu și Iorgu Iordan. După obținerea licenței în 1938, este profesor la câteva prestigioase școli ieșene (Liceul Național, Seminarul „Veniamin Costache”, Liceul Militar și Liceul „Mihail Kogălniceanu”), ocupând concomitent postul de bibliotecar la Institutul de Filologie Română „A. Philippide”. În 1945 devine asistent la Catedra de limba română a Universității din Iași și tot atunci începe
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
70 de ani, Iași, 1984; Grigore Ilisei, Portrete în timp, Iași, 1990, 114-125; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, II, Iași, 1994, 130-143; Profesorul Gavril Istrate la 80 de ani, Iași, 1994; Gavril Istrate (în portrete, cronici, autografe), Bistrița, 2002; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 235-237. A.V.
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
Un sociabil, Verax). Deși nu îi modifică radical orientarea estetică, poporanismul propagat de Stere o influențează. Ulterior el își va mărturisi legăturile cu acest curent de idei, începând de la „Evenimentul literar”. Pentru susținerea mișcării socialiste, stimulat poate de exemplul altor ieșeni, studentul se instala în toamna lui 1894 la București, activând ca redactor neremunerat la „Lumea nouă”. Un an este profesor la Bacău, iar din 1900 funcționează ca profesor la Liceul Internat din Iași, fiind titularizat în 1902. După o lungă
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
un punct de plecare într-o lungă dezbatere, un moment favorabil unor noi sinteze. Cum s-a remarcat, Istoria civilizației române moderne de E. Lovinescu (1924-1925), concepută ca replică la studiul lui I., relua în fapt viziunea dialectică a criticului ieșean: primul volum al Istoriei... avea în vedere fondul novator (Forțele revoluționare), al doilea - contrariul acestuia (Forțele reacționare), pentru ca în cel de-al treilea să fie schițate, fără o fundamentare științifică, Legile civilizației române moderne. I. revine de câteva ori în
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
o rubrică de actualități politice. A mai fost redactor-șef la ziarul „Victoria” al lui N.D. Cocea în anii 1945-1946, al lunarului de politică externă „Lumea” între 1963 și 1966, al revistelor „Arcades” și „Revue roumaine”. A colaborat la „Însemnări ieșene” și la „Iașul” cu articole literare și de politică externă, „România liberă”, „Lupta de clasă” (la rubrica „Istorie și critică literară”), „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Analele Universității București”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Membru al Partidului Comunist Român
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
orientare” și „educare” a gustului, nu doar de informare. Intervențiile lui, chiar și atunci când înclină spre forma de studiu, păstrează un aer de propedeutică și de onorabilă vulgarizare didactică. De o asemenea factură sunt cele câteva articole literare din Jurnal ieșean (1971), unde marea majoritate a cuprinsului o constituie comentariile de politică internă și europeană, și cele mai multe dintre cele strânse în Confruntări literare (I-III, 1966-1988). Aici, pe lângă cronicile literare scrise în maniera foiletonisticii fără pretenții, se află câteva studii, între
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
cotidiene și de informație accesibilă publicului nespecializat. Ideația istorico-literară a lui G. Călinescu va fi turnată în tiparele coloanei de revistă și de ziar. MARIN BUCUR SCRIERI: Confruntări literare, I-III, București, 1966-1988; Istoria literaturii române, I, București, 1969; Jurnal ieșean, București, 1971; Titu Maiorescu, București, 1972; Dobrogeanu-Gherea, București, 1972; 101 tablete, București, 1974; Nicolae Filimon, București, 1977; Profil de epocă, București, 1981. Antologii: Reflector peste timp (Din istoria reportajului românesc). I (1829-1866), București, 1964; Din istoria teoriei și criticii literare
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
de istoria culturii și istoriografie. Realizările în aceste domenii l-au înscris pe autorul lor, pe drept cuvânt, printre personalitățile cele mai de seamă ale genului. Nu considerăm necesar să consemnăm aici, pe îndelete, toate titlurile care compun opera istoricului ieșean. Numeroasele sale cărți, studii și articole reprezintă o contribuție însemnată: ele reliefează nu numai natura preocupărilor, orizontul și profunzimea acestora, ci, totodată, rigoarea cu care acestea sunt urmărite, realizate și exprimate. Alexandru Zub cercetează istoria cu pasiunea și rigoarea savantului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acestora, ci, totodată, rigoarea cu care acestea sunt urmărite, realizate și exprimate. Alexandru Zub cercetează istoria cu pasiunea și rigoarea savantului, o cultivă cu spiritul cetățeanului, cu convingerea, mereu afirmată, a utilității sale sociale. Activitatea științifică este dublată, la istoricul ieșean, de o largă și eficientă activitate pe tărâm publicistic. Nenumăratele articole, inserate în diferite ziare sau reviste literare, emisiunile radiofonice, numeroasele conferințe publice scot în evidență caracterul angajat al activității istoricului, sentimentul acut al responsabilității sale sociale și politice. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
larg orizont științific și intelectual, cu o activitate de prestigiu în interiorul și în afara hotarelor țării, Alexandru Zub este o personalitate care onorează instituțiile în care s-a format și pe care le-a servit întreaga sa viață: Academia Română și Universitatea ieșeană. Cu aproape 15 ani în urmă, în 1990, cu prilejul concursului pentru ocuparea postului de profesor la Facultatea de Istorie, în raportul final, care sintetiza aprecierile comisiei de analiză, notam următoarele lucruri, care exprimau și punctul de vedere al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pârvan, efigia cărturarului (1974, 2001), ultimele două distinse cu Premiul „N. Bălcescu“ al Academiei Române; Vasile Pârvan. Bibliografie (1975); M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne (1978); Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983). Pe lângă aceste cărți, de numele omului de știință ieșean s-au legat editarea unor lucrări de referință ale marilor istorici români: V. Pârvan, Corespondență și acte (1973); M. Kogălniceanu, Opere II (Scrieri istorice), 1976; V. Pârvan, Scrieri (1981) și coordonarea seriei; Memoriale (2001); Idei și forme istorice (2003); A. D
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În favoarea afirmației noastre vorbesc titlurile publicate de Alexandru Zub și statutul de excelență pe care Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“ îl are de circa cinci ani de zile. În plan științific e ușor de observat că, după 1989, preocupările savantului ieșean converg cu cele mai vechi în domeniul istoriografiei și al istoriei culturii. Volumele de autor apărute de la acea dată continuă un program care se poate sesiza cu ușurință din chiar titlurile cărților: Istorie și finalitate (1991); La sfârșit de ciclu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prețioasă recunoaștere a venit din Germania, unde a fost ales membru corespondent al Societății de Studii Sud-Est Europene, și din Portugalia, unde a fost desemnat ca membru corespondent al Academiei Portugheze de Științe. Preocupări constante a probat omul de știință ieșean în direcția restituirii patrimoniului nostru științific și cultural, prin ediții de opere (marea sinteză a lui Xenopol, ajunsă la volumul V, următorul fiind în pregătire; scrierile lui V. Pârvan, ajunse la al IV-lea volum), proiecte importante realizate cu contribuția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fie sfârșite și puține dintre ele au ajuns să fie împodobite cu picturi în domnia și în viața sa, înainte de năprasnica sa moarte, care l-a lovit, înaintea „curții împărătești“, la 22 iunie/2 iulie 1633. Chiar în ctitoria sa ieșeană, Adormirea Maicii Domnului (cunoscută astăzi sub numele ctitorului), ridicată și închinată la Patriarhia de Ierusalim, tabloul votiv demult s-a destrămat, iar ceea ce avem astăzi nu este decât o recompunere modernă, făcută cândva în secolul al XIX-lea2, după descrierea chipului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la Sf. Sava, care s-a inspirat din Cleobul, căci preia ideea acestuia că metoda lancasteriană este foarte veche, originară în lumea antică și adaptată de Bell și Marginalizarea limbii grecești se resimțea deja practic în învățământul umanist și teologic ieșean la mijlocul veacului, diriguitorii destinelor școlii moldave propunând absolvenți pentru burse de specializare la Universitatea din Atena. Astfel, munca lui Neofit Scriban la așezământul de la Socola 70 avea să fie continuată de Gheorghe Erbiceanu, perfecționat în Grecia. În Muntenia, predarea „limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
8% din totalul populației. Revenind la activitatea industrială, în 1906, la Iași de exemplu, activau 3.048 meșteșugari evrei alături de 2.150 români și 1.125 străini. Este sugestiv faptul că în anul 1909 evreii formau 77% din totalul meseriașilor ieșeni 15, lucru care ne dă un indiciu semnificativ privind poziția și rolul acestora. Situația din Iași poate fi extrapolată cu ușurință la mai toate centrele urbane din nordul Moldovei. În sudul acestei provincii, Galații au reprezentat un centru economic deosebit de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de autorități 12. Imediat după proclamarea neutralității, C. Stere și-a exprimat dezacordul față de poziția adoptată de conducerea Partidului Național Liberal în Consiliul de Coroană, pronunțându-se deschis pentru intrarea în acțiune împotriva Rusiei. Ca șef al puternicei organizații liberale ieșene și rector al Universității din Iași, s-a opus celor care cereau intrarea imediată în acțiune alături de Antantă, ceea ce convenea deocamdată guvernului Brătianu. În scurt timp, însă, în noiembrie decembrie 1914, a intervenit ruptura de conducerea partidului și a guvernului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
2000, p. 336. • Născut în 1865 în Ciripcău (Soroca). A absolvit liceul la Chișinău (1884) și Facultatea de Drept a Universității din Iași (1895). În 1901 a fost numit profesor suplinitor la Catedra de Drept Administrativ și Constituțional a Universității ieșene, iar în 1903 profesor titular. Între anii 1913 și 1916 a fost rector al aceleiași universități. A deținut și numeroase funcții politice (Iurie Colesnic, Sfatul Țării. Enciclopedie, Chișinău, 1998, p. 281). • Născut în 1859 în comuna Babele (Ismail). Și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca ofițer de marină, necorespunzând exigențelor la matematici. La Școala Militară de Infanterie este coleg cu Gh. Brăescu. În 1898, ofițer, este repartizat la Iași, la Regimentul 13 „Ștefan cel Mare”. În 1900, înscris la Facultatea de Litere a Universității ieșene, debuta cu versuri în „Arhiva” lui A.D. Xenopol, semnând Emilgar, pseudonim întâlnit anul următor în ziarul „Evenimentul”. Schițele, notele literare și plastice îi atrag însă, din partea unui comandant obtuz, mutarea disciplinară la Bârlad (1902), unde, impenitent, înființa, împreună cu G. Tutoveanu
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
A absolvit școala primară la Galați în 1912, urmând apoi Seminarul Teologic și Școala Pedagogică din același oraș, pentru a-și trece bacalaureatul la Liceul Internat din Iași. Din 1919 este student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, absolvind în 1922. În perioada studiilor universitare editează cursurile lui A. Philippide și Ilie Bărbulescu, G. Ibrăileanu și G. Pascu. În 1924 devine asistent al profesorului A. Philippide, în 1928 își susține doctoratul, funcționând apoi ca asistent al romanistului Leo
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
de filologie, din 1965 va fi director al Institutului de Filologie Romanică, sub auspiciile căruia editează revista „Románica” (1968-1973). A colaborat la numeroase reviste din România și din străinătate: „Revista critică”, „Arhiva”, „Cercetări istorice”, „Diplomatarium italicum” (Roma), „Studii italiene”, „Însemnări ieșene”, „Tempo” (Milano), „Suflet românesc” (Roma), „Cuget românesc” (Buenos Aires), „Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg im Breisgau), „Filología” (Buenos Aires), „Logos” (Buenos Aires), „Revue des études roumaines” (Paris), „Humanidades” (La Plata), „Orbis” (Louvain), „Románica” (Buenos Aires) ș.a. Personalitate de formație enciclopedică, cu preocupări în mai toate
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
de limba latină la Liceul Național din Iași, unde a predat aproape patru decenii. Între 1884 și 1905 a fost profesor și la Institutele Unite din același oraș. Timp de zece ani a ținut lecții de literatură latină la Universitatea ieșeană. A devenit membru al Junimii în 1880. Rezultate ale activității sale profesorale pot fi considerate Antologia latină sau Modele de bucăți alese din prozatorii și poeții latini (1893), precum și o ediție a textului latin al Bucolicelor (1909) lui Vergiliu. Cu
GHEORGHIU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287240_a_288569]