3,426 matches
-
avut prea mare încredere în faptul istoric, ceea ce a dus la sacrificarea verosimilității. Din acest punct încolo însă, întâmplările reale, acreditate istoric, vor suferi modificări importante pentru a se supune rigorilor cerute de noțiunea de verosimil "adică, în fond, de ignoranța publicului" afirmă în mod tranșant Basil Munteanu.29 În acest sens, realitatea însăși, prin complexitatea sa care alunecă spre incredibil, devine inaptă pentru o transpunere artistică în liniile unui clasicism care, în acest punct, devine dogmatic și mult prea dictatorial
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
text al Scrisorii un spirit lucid, intuitiv, cu o percepție clară și logică a lucrurilor în ansamblu. Această viziune complexă îi permite lui Fénelon să adopte o poziție echilibrată ce nu presupune nici hipertrofiere prin laudă excesivă, nici diminuare prin ignoranță. Nu mă tem să afirm că anticii cei mai grandioși au avut imperfecțiuni"82 declară Fénelon, plasându-se aparent de partea Modernilor. Aceste imperfecțiuni datorate supunerii la legile umane ce nu permit atingerea absolutului sunt în viziunea lui Fénelon particularizate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Pe lângă descrierea amănunțită a confruntărilor, mai sunt introduse în text câteva pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie, de fapt, într-o trecere în revistă a celor care se folosesc în mod gratuit de critică. Această înșiruire presupune de fapt o evidențiere a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin multiple elemente curentului nou romantic. Eclectismul lui Heliade reflectă, astfel, eclectismul epocii dovadă de nesiguranță poate, până la urmă justificată de evoluția precară a literaturii în spațiul românesc. Cu toate acestea, tatonările multiple ale pașoptiștilor nu se datorează indiferenței sau ignoranței, ci dimpotrivă, unei prea arzătoare dorințe de a oferi tinerei literaturi române modele viabile. În acest sens, se poate citi în ideologia epocii un anumit pragmatism generat de necesitățile momentului, ce, în mare măsură, și-a subscris spiritul de sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
liniște fără de griji, nu supusă morții, ci scăpată de moarte; acolo nu e nici lacrimă, nici plânset - căci cum să fie plânset, acolo unde nu este cădere? -; acolo se găsesc sfinții tăi, scutiți de rătăciri și griji, de nechibzuință și ignoranță, de frică și de groază, de pofte și de toate impuritățile și patimile trupești; acolo e tărâmul celor vii”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre binefacerile morții, X. 55, în PSB, vol. 52, p. 498) „Dumnezeu luând loc în toți îndeobște
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care credem că aparține ca formație îi atribuia un rol deosebit de importat în tratamentul unor alienați. El critică, în lucrarea sa, pe doctorul A. Șuțu, profesor de psihiatrie la București, care era mai rezervat în această privință. (Vorbește chiar de "ignoranța" lui A. Șuțu.) Este remarcabilă optica sub care prezintă organizarea unor secții diferențiate, cum sunt acelea de "azile închise pentru incurabili" și "ospicii închise pentru pacienți curabili dar vătămători societății", în care vede niște instituții sanatoriale, cu o mișcare a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
compensației". Eminescu demontează punct cu punct moțiunea "patrioților", printr-o demonstrație strălucită, fără a fi nici de partea consimțirii de "drept" a cedării județelor basarabene. A nu primi Dobrogea din pricini de "rasă latină" i se prezintă imaginea unei crase ignoranțe: Neluând-o, tocmai, lăsăm drum liber Rusiei în Peninsula Balcanică. Iar amestecul și contactul cu rasa slavă e nedovedit, de vreme ce Dobrogea nu e locuită de bulgari, ci în cea mai mare parte de români, turci și tătari." 155 Un fals
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
anumite împrejurări, eu cred că el simte ceea ce simt eu în asemenea cazuri; iar dacă este așa, 312 GÂNDITORUL SINGURATIC copilul asociază cuvântul cu senzația și folosește cuvântul când senzația reapare. - Ce explică această explicație? Întreabă-te: Ce fel de ignoranță înlătură ea? - A fi siguri că altul are dureri, a ne îndoi că le are ș.a.m.d. sunt tot atâtea genuri naturale, instinctive de raportare la alte ființe omenești, iar limbajul nostru este doar un mijloc auxiliar și o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
s-a bucurat de o reputație asemănătoare. I-a apropiat aspirația spre libertate, modul nonconformist în care și-au condus viața, sfidarea multor convenții, aversiunea pentru persecuția națională, rasială sau religioasă, cultul toleranței, angajarea lor pasionată în combaterea sărăciei și ignoranței, a violenței și cruzimii. Atunci când s-a vorbit despre Einstein sau Russell ca despre personalități cu totul ieșite din comun s-a subliniat adesea, cu mai multă sau mai puțină dreptate, că viața lor a contrazis reprezentarea curentă potrivit căreia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
curente culturale populiste, care militează pentru o subordonare a aspectului literar al limbii celui popular și, pe de altă parte, atunci cînd opinia specialiștilor este copleșită de conjurația unor pseudointelectuali superficiali și agresivi, ce nu au făcut trecerea de la siguranța ignoranței la îndoiala cunoașterii 284. Limbă și gîndire Dintre relațiile limbii cu celelalte facultăți umane cea mai relevantă (și, de aceea, cea mai studiată) este relația cu gîndirea. De altfel, vechii greci, care erau raționaliști, presupuneau că limba (care coincidea cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
optează pentru autoinformare, alții (25% preferă module de formare, iar majoritatea consideră eficient doar lucrul efectiv alături de echipe de specialiști: consilieri, psihologi, psihopedagogi, cadre didactice universitare, etc. care să-i inițieze În cunoașterea științifică a grupului școlar. c Eroarea de ignoranță a fost sesizată În 24% din situații. La indicatorul "instrumente de cunoaștere/ monitorizare a informațiilor despre clasa școlară" sunt menționate ca și instrumente: "mediul de proveniență al elevului", "carnetul de note", "observarea continuă", "chestionarele pentru elevi și părinți", "caietele de
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
în treacăt despre Biserica sumerană, a făcut în subconștient legătura cu ceva ce ar fi fost "biserica suverană", adică autocefală ori poate că s-a făcut undeva în creierul său conexiunea cu sumerienii. Când, aflând mai multe, și-a recunoscut ignoranța în fața câtorva apropiați, aceștia l-au consolat că ei habar n-au nici acum despre acest subiect, dar scuze de felul " Nu poți să le știi pe toate" sau "Nu s-a născut încă nici computerul atotcunoscător, darămite omul atotcunoscător
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
poate fi intuită, și doar intuită, frumusețea însăși a ființei, aceasta nefiind vizibilă en plein jour. Dar nimicul și ființa au aceeași structură fundamentală. Ele se urmează revelatoriu. Limbajul nu ne ajută prea mult aici, pur și simplu înțelegem. Numai ignoranța produce dezordine, dizarmonie. Deci mai întîi trebuie depășită ignoranța prin cunoaștere dinlăuntru, intimă. Aceasta este o mare virtute, ce purifică sufletul, dacă e cazul. Originea sa e planul suprasensibilului, al esențelor spirituale, unde te poți bucura de contemplarea Ideilor. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ființei, aceasta nefiind vizibilă en plein jour. Dar nimicul și ființa au aceeași structură fundamentală. Ele se urmează revelatoriu. Limbajul nu ne ajută prea mult aici, pur și simplu înțelegem. Numai ignoranța produce dezordine, dizarmonie. Deci mai întîi trebuie depășită ignoranța prin cunoaștere dinlăuntru, intimă. Aceasta este o mare virtute, ce purifică sufletul, dacă e cazul. Originea sa e planul suprasensibilului, al esențelor spirituale, unde te poți bucura de contemplarea Ideilor. Dar pentru asta ne trebuie, cum spunea Plotin, "o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de necesar, și a fost întotdeauna, un cod etic, care să sintetizeze legile Universului. Orice încălcare a unei norme devine o pată pe conștiință și se reflectă într-o realitate precară. Fără un astfel de cod moral, suntem ignoranți, iar ignoranța, cum spun budiștii, e mama tuturor suferințelor și durerilor. Uitați-vă în jur, uitați-vă și înlăuntru. Vă place realitatea pe care am creat-o? Se poate trăi în ea? Cum este înlăuntru așa e și în afară. Știm ce
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
înlăuntru așa e și în afară. Știm ce avem de schimbat. De ce nu o facem ? Haideți să nu mai dăm vina pe răul care umblă prin lume cu capul spart. Răul e în noi și e creația noastră. Cunoașterea înlătură ignoranța, e cheia pentru o nouă viață, într-o nouă realitate, pe care trebuie să o recreăm de la nivel de celulă, ce spun eu de la nivel cuantic, pînă la nivel hiperfizic, sau metafizic, adică de la Dumnezeu pînă la Dumnezeu. Trinomul corp
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de alienare, de lumea înstrăinată în care trăim. Noi nu mai înțelegem nimic din măreția începutului, cîntată și de romantici (vezi "primii zori" ai lui F. Schlegel), totul s-a degradat și dereglat pînă la ridicol, totul e plin de ignoranță. Acest centru primar ocultat al începuturilor trebuie regăsit și readus în prezentul degradat în care rătăcim. Odată cu el este așteptată și o altă gîndire, originară dar uitată cîndva, îngropată sub pașii noștri și singura care ne-a rezervat un viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
îi spun Sinele suprem, devenim unu cu Dumnezeu, îi cădem pradă, strălucind în lumina Sa, înlăuntru și în afară. Cel afundat în beatitudinea Sinelui este împlinit. Existența sa ca Ființă perfectă este adevărul viu al experienței fiecăruia. Din păcate, din ignoranță, oamenii cad mai ușor pradă iluziilor ego-ului, realizează și se mențin cu greu în această Realitate permanentă și inerentă care sălășluiește în ei și în care ei înșiși sălășluiesc. În schimb, dezbat de zor dacă ea există sau nu, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
definitiv, există pur și simplu. Nu există neființă, e o prostie, ar însemna ceva ce n-a existat niciodată, ci doar a părut că există. E plină însă lumea de iluzii, de fenomene, pe care noi le-am creat, din ignoranță, zei falși și epifenomene, Aparență. Existența nu e schimbătoare. Tot ceea ce se schimbă ține de fenomene de suprafață. Miezul e altceva. El este, aici și acum, adică în eternitate. Timpul este o aparență prin care putem intui eternitatea. Dacă Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
din lumină"), din care se individualizează și evoluează și conștiința noastră, pînă își recunoaște originea și astfel se recunoaște pe sine și se recreează pe sine, redescoperind, printr-o atenție mai subtilă față de interioritate, evidențe și experiențe pierdute din pură ignoranță. Theoria (contemplația) pură învinge ignoranța. De pildă, dacă pozitiviștii ar exercita o contemplație mai intensă asupra duratei-distanței, ar descoperi că ele fac parte doar dintr-o anumită percepție a spațiu-timpului, nespecifică unui non-ignorant, care nu le va acorda niciodată statut
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
individualizează și evoluează și conștiința noastră, pînă își recunoaște originea și astfel se recunoaște pe sine și se recreează pe sine, redescoperind, printr-o atenție mai subtilă față de interioritate, evidențe și experiențe pierdute din pură ignoranță. Theoria (contemplația) pură învinge ignoranța. De pildă, dacă pozitiviștii ar exercita o contemplație mai intensă asupra duratei-distanței, ar descoperi că ele fac parte doar dintr-o anumită percepție a spațiu-timpului, nespecifică unui non-ignorant, care nu le va acorda niciodată statut de realitate în sine, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
chiar ați înnebunit ? Omul e supus oricum temporalității. Dacă i-a fost dată putere s-o folosească spre binele altora nu pentru a aduna averi și spinteca vieți. Viața și cunoașterea sunt realități de slujit, de la Dumnezeu la om, nu ignoranța și moartea. Viața și cunoașterea sunt trecătoare doar în raport cu ce este efemer, dar veșnice în raport cu ce este veșnic. Deși, fiind atribute divine, ele sunt netrecătoare în sine. Acestea sunt chestiuni de principiu, dar noi tocmai aici am sărăcit : ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nostru eu. Ele sunt de fapt o sumă de iluzii profane, care ne schimbă identitatea, acaparîndu-ne cu un șuvoi de gînduri (ce altceva este mintea ?), de dorințe și de iluzii. Pe baza lor trăim fals, ne risipim, pînă cînd vălul ignoranței este rupt, realizăm și devenim cu adevărat cei-care-suntem, inocența de a fi, și începem să trăim adevărata Viață, de fapt să luăm parte la viața Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
la viața Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează răul relelor : egoismul. Ele țin toate de ce e trecător în noi, dar în care, din păcate, ne investim talanții cu toată inconștiența de care suntem capabili, lăsînd Dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
decît o particulă din mine. Deci adevărata noastră identitate nu este eul individual, ci eul universal, singurul personaj de fapt din piesa cosmică, multiplicat în nenumărate ipostaze. Trei sunt cauzele pe care Roata Vieții budistă le consideră cauzatoare de suferință: ignoranța, agresivitatea și dorințele. Le regăsim pe toate în economia actuală, chiar exacerbate. Criza a venit astfel cît se poate de logic. Rădăcinile ei sunt de natură psiho-spirituală. Ea nu poate fi rezolvată fără o transformare interioară radicală și trecerea la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]