3,832 matches
-
deja găsită și pusă în practică. Cercetările geometrico-aritmetice și muzicale erau descrieri ale armoniei perfecte a lumii 43. Vreme de mai multe generații, pitagoreicii și-au păstrat neștirbită această convingere. Pitagora, întemeietorul și corifeul „primei generații”, este exemplul cel mai ilustru. Activitatea sa pare să se fi desfășurat aproximativ între 530 și 500 î.Hr. în sudul Italiei. Este perioada în care a întreprins cercetări coerente de teoria muzicii, fundamentând conceptul de armonie 44 cu ajutorul teoriei numerelor 45, a raporturilor numerice 2
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de campania corintică din 369, ci de o alta, mai veche, din 394, relatată de Xenofon (Hellenice, 4, 2, 18-23); dar atunci Theaitetos nu ar fi avut decât aproximativ 20 de ani. 12. Megarianul Terpsion, prietenul lui Eukleides, este un ilustru necunoscut. Se pare că a fost doar un filosof mediocru din școala megariană. Știm însă că atât el, cât și Eukleides se aflau lângă Socrate „în ziua când a băut în închisoare otrava” (vezi „Phaidon”, 57a-59c, în Platon, Opere, traducere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de către Louis d’Hainaut!) Dar școala retorului nu se oprea aici. Discipolii aprofundau studiul operelor istoricilor și oratorilor prin aplicații pe text, memorând fragmente întregi care le permiteau să se antreneze în legătură cu diverse teme: cum să faci elogiul unui personaj ilustru; cum să discuți o problemă de ordin moral; cum să descrii un monument; cum să dezbați o problemă politică; cum să interpretezi o alegorie mitologică; cum să realizezi declamationes desăvârșite ș.a. Practic, discipolul trebuia să devină competent în toate domeniile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai puțin norocoasă: ultimii ei mari dascăli au murit înainte de încheierea secolului al V-lea. Retorul Lambridius de la Școala din Bordeaux a murit în 479, iar școala s-a închis. După dispariția lui Sidonius nu a mai apărut nici un dascăl ilustru la Școala din Narbonne, care a intrat în desuetudine. Singurul nume important care mai era pomenit la sfârșitul secolului al V-lea era acela al unui anume Grammatistes Ioan, care avea o școală în Galia de Sud. Școli publice - municipale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Manualul de bază folosit în școli era acela al lui Donatus - în fond, un tratat complet, dar greoi. Dar el era adecvat pentru scopul urmărit. Gramatica trebuia să conducă spre „arta de a vorbi bine după exemplul poeților și autorilor iluștri”. Retorica se învăța prin aceleași metode tradiționale, păstrate din Antichitate. Elevul studia argumentele generale pentru inventio, cele șase părți ale discursului și modurile de vorbire rafinată. Totodată descoperea secretele metricii, întrucât se considera că proza ritmată este cea mai subtilă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a responsabilității pe care și-o asumau. Știau că formarea morală, intelectuală și spirituală a tinerilor pe care îi primeau în mănăstiri era importantă atât pentru soarta lor, cât și pentru destinul creștinismului. Istoria a reținut în acest sens cazuri ilustre precum Școala din Lérins6. Întemeiată în 410, această mănăstire a fost un mare centru cultural care nu se restrângea la studii sacre, ci se apleca și asupra problemelor profane 7. Este drept, unii istorici ai Bisericii creștine au făcut observația
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de puternici pentru viața anahoretică își făceau chilii izolate în afara mănăstirii. Era un model răspândit. Cassian procedase la fel. După ce trăise în Orient ca anahoret, s-a întors în Franța și a întemeiat la Marsilia mănăstirea Saint-Victor11. Iar prezența acestui ilustru călugăr i-a inspirat și pe alții. Monahismul provensal a luat un avânt neobișnuit. Cassian i-a cerut episcopului Castor din Apt, fratele lui Leontius din Fréjus, să întemeieze și el o mănăstire la Ménerbes. Tot el l-a lăudat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
susținea că acest învățământ palatin nomad ambiționa să cuprindă toate cunoștințele omenești, adică să deruleze un curriculum erudit care îngloba omnis mundi prudentia. Era o școală rezervată (sub Pepin) doar nobililor. Carol cel Mare a întărit-o cu cei mai iluștri savanți ai vremii sale: gramaticul Petru din Pisa, elenistul Paul Warnefried (cunoscut sub numele de Paul Diacre), Clement din Irlanda ș.a.; și, în plus, a transformat-o într-o „școală deschisă”, pentru învățăcei recrutați din toate straturile societății. Aceasta pare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
732, când în scanul ecleziastic s-a instalat prințul Egbert, fratele regelui northumbrian, el însuși discipol al Venerabilului 9. Prestigiul școlii episcopale a atins apogeul odată cu înălțarea așezământului ecleziastic yorkez la rang de mitropolie. În fruntea școlii a fost numit ilustrul magistru Aelbert, care a dovedit geniu administrativ și managerial. Sub directoratul său a sosit la școală tânărul Albinus Flaccus, cunoscut mai apoi ca Alcuin. A beneficiat de reforma curriculară săvârșită de Aelbert la York în urma numeroaselor consultări cu Venerabilul Beda
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului pansofic, trebuie să luăm în considerare frământările spirituale și politice ale vremii. Începând încă din secolul al XVI-lea, „francmasoneria operativă” intrase în declin. Își anunța intrarea spectaculoasă în scenă așa-numita „francmasonerie speculativă”. Tonul l-au dat câțiva iluștri reprezentanți ai Renașterii 12. La jumătatea secolului al XVI-lea a fost inițiat Michel de Montaigne (deși acest burghez individualist detesta arhitecții și constructorii de catedrale). Rabelais era însă un pasionat al practicilor alchimice și astrologice și al secretelor masonice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
credea că acolo lucrează „iluminați pansofici” și li s-a adresat ca atare: Către Purtătorii de Faclă ai acestei Vremi Luminate, membri ai Societății Regale din Londra, care aduc adevărata filosofie la fericita ei naștere, salutări și urări de noroc! Iluștri Domni, Nu este nepotrivit ca o carte intitulată Calea Luminii să vă fie trimisă vouă ș...ț potrivit cuvântului lui Hristos (aplicabil cu acest prilej în sens propriu): „Unii au muncit pământul și voi ați dobândit roadele muncii lor!”19
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
gândit să-l pună pe „Antihrist” la treabă. A publicat provocatorul eseu Toward a Critical Politics of Teacher Thinking: Mapping the Postmodern 98, apoi, în colaborare cu Shirley Steinberg, articolul revoluționar „A Tentative Description of Postformal Thinking” (1993). Cei doi iluștri pedagogi confereau postmodernismului o sarcină nouă, menită să-i canalizeze „pornirile satanice” spre fapte bune în folosul societății și al oamenilor. Era o sarcină politică. Desigur, noua misiune nu mai putea fi una „de stânga”. Kincheloe a fost puternic influențat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pico della Mirandola sau Comenius însuși; ei au stăpânit multe cunoștințe și s-au străduit să asimileze cât mai multe. Nu prea văd ce necazuri i-ar pricinui unui învățăcel contemporan să îi imite pe acești înaintași, care au devenit iluștri prin bună sârguință. Idealul erudiției nu desemnează altceva decât curiozitatea omenească, nutrită cum se cuvine, îndestulător, cu valori. Abandonarea lui duce, firește, la semidoctism și, nu de puține ori, la inaniție culturală. Împotriva „erudiției goale” luptă însă impetuos, în zilele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
slujba noii puteri. Doar unii au rezistat pentru un timp. Motivul „trădării intelectualilor” nu este nou. Cu exact șaptezeci de ani în urmă, Julien Benda îi acuza pe unii dintre contemporanii săi, savanți, filosofi, slujitori ai cultului, invocând însă și ilustre exemple din istoria culturii, că s-au lăsat pradă pasiunilor politice, integrându-se în corul urii de rasă și de partid. Benda oferă numeroase exemple de cărturari care au fost marcați de caracteristicile patimii politice, excelând prin excese, ură, idei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
motiv că au fost, în cele mai multe cazuri, atât de bine disimulate sub diferite camuflaje (subl. ns.), încât au scăpat cu desăvârșire specialiștilor. Exemplul cel mai însemnat și mai frapant, de asemenea „necunoscută”, e cel al vulturului bicefal (subl. ns.). Acest ilustru însemn a fost unanim socotit - și din păcate mai este încă - drept străin heraldicii românești, în care n-ar fi făcut până târziu, decât apariții sporadice. De aceea și cazurile cunoscute au fost studiate fiecare în parte, atribuindu-li-se
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cazurile când echipamentele nu au certificat de origine fie în întregime, fie numai pentru unele dintre miile de componente din structura lor. Incertitudinea planează asupra a ceea ce s-a cumpărat și consecințele sunt și mai grave atunci când distribuitorul este un ilustru necunoscut. Întreținerea sau depanarea sistemului sunt asigurate, de regulă, de specialiști din afară. Cu multă ușurință, ei pot realiza toate operațiunile menționate anterior pentru paralizarea sistemului. Apărarea împotriva tuturor pericolelor descrise are un rol vital în buna funcționare a sistemului
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
G. Ibrăileanu devine unul din teoreticienii p., mai ales al celui literar, în acest sens lucrarea sa Spiritul critic în cultura românească (1909) reprezentând și o încercare de justificare a apariției curentului, văzut ca o consecință a unor vechi și ilustre tradiții. Tot Ibrăileanu, în 1920, în numărul inaugural al celei de-a doua serii a revistei „Viața românească”, marchează, în articolul După război, începutul sfârșitului pentru p. Deși opțiunea pentru realism și pentru o literatură izvorâtă din realitățile naționale se
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
apoi minunatele schițe, povestiri și articole ale marelui povestitor Nestor Urechia, colaborarea atât de prețioasă a dl. profesor G. Murnu, a finului poet Horia Furtună, a excelentului critic Ț. Ț. Braniște, precum și plăcerea pe care o avem anunțând și colaborarea ilustrului nostru învățat, dl. profesor Vasile Pârvan, apoi înaltă cinste pe care ne-a făcut-o marea noastră regina, publicând articolele în revistă noastră, ca și articolele promise, în afară de cel apărut, ale grațioasei principese Ileana, toate acestea au făcut din publicația
PROPILEE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
Candrea, Mihail Dragomirescu sau cu Nicolae Cartojan, manuale de limba și literatura română pentru gimnazii și licee. Preocupat intens de educație, transpune în românește Lienhard und Gertrud, romanul lui J.H. Pestalozzi, și întocmește o sinteză privitoare la viața și opera ilustrului pedagog elvețian. SCRIERI: Morala stoică, București, 1893; Über das Leben und die Philosophie Contas, Leipzig, 1902; Probleme ale culturii românești, București, 1902; Johann Heinrich Pestalozzi, București, 1910; Studii, București, 1910; Despre Eminescu, îngr. Marcela Chiriță și Mioara Neagu, Buzău, 1995
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
RÂȘCANU, Theodor (4.XI.1888, Iași - 29.VII.1952, Vaslui), prozator, poet și publicist. Este descendentul unei familii boierești cu filiații ilustre: mama, Maria (n. Ghyca), tatăl, August, era fiul postelnicului Toderiță Râșcă din Vaslui. Învață la Iași, în particular clasele I-VI, după care frecventează Liceul Național. Aici, devenit copilul teribil al școlii, scrie versuri înrâurite de muzicalitatea eminesciană în revista
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
MORARIU, Modest (11.VIII.1929, Cernăuți - 15.IV.1988, București), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Teofilei (n. Simota) și al lui Alexandru Morariu, profesor, provenind dintr-o ilustră familie de intelectuali bucovineni, între care mitropolitul Silvestru Morariu-Andreevici și fiul acestuia, Vasile Morariu (coleg și prieten cu Mihai Eminescu), Constantin Morariu și Leca Morariu. Învață mai întâi în Cernăuți, la Liceul Militar „Ștefan cel Mare”, continuând cursurile medii la
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
Expresia armonioasă, purificată de locuri comune, este însă deseori siluită de barbarisme sau de împerecheri forțate de sintagme, care doar eufemistic ar putea fi catalogate drept stângăcii stilistice. În plus, obstinația cu care poetul își alătură numele de al unor iluștri confrați (Mihai Eminescu, Arthur Rimbaud) dovedește fie un teribilism juvenil, fie o îngrijorătoare megalomanie. Odată cu Lupoaica albă (1976), „Cavalerul Blândei Figuri” își creează „o mică mitologie proprie, în care ironia își desface din candoare simbolurile: șarpele, floarea, pasărea (păunul), melcul
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
realitate trăită de autor și de contemporanii săi. Disponibilitatea de a migra dintr-un univers în altul, de a deplasa dialogul din sfera științifică medievală în cea a ideilor filosofice, de a vehicula teme cunoscute și de a provoca personaje ilustre implică însă și riscul alunecării într-un anume teribilism juvenil, care îl împiedică uneori pe N. B. să construiască în profunzime. SCRIERI: Butoiul lui Diogene și Mica publicitate, București, 1969; Frânghia de rufe a familiei, București, 1971; Scurtă poveste cu un
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
imagini despre blândețea și calmul moldoveanului, se dezvăluie, din acte, arhive, relatări, o lume răscolită, pasionată, trăind în permanentă tensiune, cu oameni care au mereu ceva de răzbunat, încheindu-și viața în chip năprasnic. Se simte aici influența unor predecesori iluștri, dar destul de diferiți, cum sunt Calistrat Hogaș și Geo Bogza. Altă carte de reportaje este Șa pierdută pe mare (1983), din care o selecție apare în limba rusă în anul următor. Ulterior, atras de „vocea” documentelor, P. se concentrează asupra
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
fi director al instituției teatrale din Chișinău. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (1919), al Societății Autorilor Dramatici Români (1923) și al Ateneului Român. Fascinat de timpuriu de teatru, P. ucenicește îndelung transpunând în românește piese ale unor dramaturgi iluștri, dar versiunile sale, chiar dacă au fost reprezentate, nu rămân în fondul repertorial activ. Cauza rezidă în insuficienta înzestrare poetică și în capacitatea redusă de a echivala în traduceri subtilitățile din textele originale. Strădania i-a adus totuși o anume dexteritate
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]