2,882 matches
-
cu un aer indignat, gata să izbucnească în plîns. observînd-o în tăcere Victor simți doar nevoia de a-i spune : — ai grijă, nu încurca corespondența. Dar fata se agita cu teancurile de scrisori și de ziare în mînă și-l imploră pe Victor să o lase să citească măcar o scrisoare. — Vreau să deschid măcar una. mă lași ? Uite, pe asta... este pe adresa domnișoarei matilde Warnotte. Iar expeditorul este un anume Guy Courtois. Pot să citesc ce-i scrie Guy
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aduci mâine pe dumnealui la noi!- Da, tanti, răspunse cu o miere teatrală Otilia, făcând o strâmbătură cu înțeles lui Felix, are să-i pară foarte bine lui Titi! Însă numaidecât adăugă încet lui Felix: - Să vezi ce prost e! Pascalopol imploră pe Otilia să se coboare. Aglae, ca să nu supere prea mult pe moșier, se asocie și ea, conciliantă: - Dar vino jos, Otilio, ce stai acolo?! Otilia făcu un semn de adio lui Felix, care intră în odaia lui și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aurica deschise ochii mari, ca și când invitația o cuprindea și pe ea; Aglae, care urmărise altceva, bătu în retragere: - La vârsta mea, nu mă mai privește cum trăiești dumneata.Să meargă altele mai tinere. - Merg eu! sări Otilia. - Te rog! o imploră Pascalopol, mai mult din ochi. Aurica deveni acută: - O domnișoară singură la un cavaler nu prea e frumos! - Vine și Felix! corectă Otilia. - Mâine trimit trăsura să vă ia. Astfel se făcu că într-o după-amiaza, Felix și Otilia, așezați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar să știi că nu maiam. De atâtea ori v-am dat la amândoi. - Bine, bine, mulțumesc, răspunse Stănică, luând banii.Unde șade Pascalopol? - Dar ce-ai cu el? - Vreau să-i mulțumesc fiindcă se ocupă de noi. - Stănică, îl imploră Otilia, lasă-l în pace pe Pascalopol,prea îl sâcâie toți. Nu știu unde stă. Stănică ar mai fi voit sa spună ceva, dar se auzeau pașii celor dinăuntru, care coborau pe scări. Fugi repede spre poarta de din dos și ieși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în stoguri pe marginea fîneții. Stogurile aveau forma unor sofale pentru uriași și se aliniau într-o procesiune lungă. Otilia ceru lui Pascalopol să oprească și începu să alerge de la un stog la altul, chibzuind cum să se urce. - Pascalopol, imploră ea, hai sa ne urcăm, fă-mi plăcerea asta. Pascalopol, silit să alerge, își ștergea sudoarea de pe frunte. - Domnișoară Otilia, zise el cu o umbră de ironie, la vîrstamea nu mă mai urc pe stoguri. Să se suie domnul Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mic, lăsând pe tăticu și mămica lui fără nici un sens în viață. În curând vor fi și ei lângă tine, îngeraș scump! Trista solemnitate a înmormîntării va avea loc etc., etc. Toți cei care l-au cunoscut și prețuit sunt implorați să asiste. Otilia zâmbi puțin, apoi, devenind serioasă, zise: - De Stănică ăsta am avut repulsie chiar de la început. Îlcred capabil de orice și mă tem de el. Papa e slab, cum îl știi, n-ar trebui să-l primească în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi trăit. Să știi ce te așteaptă, să previi, ăsta e rostul medicinei! Moș Costache, te rog eu (Stănică făcu din mâini semnul rugăminții), am văzut că tușești, ai să-mi mulțumești. Vasiliad se ridicase, îndreptîndu-se spre Costache, care implora pe ceilalți din ochi să-l salveze, în vreme ce Stănică, spre a-i zădărnici rezistența, îi și trăsese haina. - Găsesc că nu e potrivit, protestă Otilia cu oarecareiritare, să-l examinați pe tata, fără rost, să-i mai vârâți în cap
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dezvinovăți Costache. Apoi insinuă: Du-te dumneata sus! Pascalopol zâmbi amar. - E greu pentru un om de vârsta mea să biruiască, atunci când o femeie nu vrea să-l mai primească. Se plimbă în lungul și latul odăii. - Dar, omule, implora el pe Costache, de ce s-o fi supărat domnișoara Otilia, ce s-a întîmplat? Moș Costache, prin încovoierea lui, mărturisea nevinovăția și nedumerirea. În sfârșit, după o așteptare zadarnică, Pascalopol se îndreptă spre ușă, în prada celei mai mari mâhniri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu ochi răi pe Pascalopol. Moșierul intră în chestiune de-a dreptul: - Costache, zise el, știi bine că țin la domnișoara Otiliacît și tine. Să fi fost cu zece ani mai tânăr, poate ți-o ceream de nevastă. - Ia-o! imploră bătrânul răgușit. - Nu, nu! se supără Pascalopol. Nu trebuie s-o constrîn-gem. Nu vreau s-o fac nefericită. Dacă va voi vreodată, sunt gata să-i pun la picioare tot ce am. Însă e tânără, trebuie lăsată să guste viața
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în strada Știrbeyvodă, însă, ca o pisică, Aglae îl pironea și-l paraliza. Nu putea să se mute, fiindcă n-avea cum să explice Aglaei plecarea. Zăpăcit, moș Costache apelă mintal la Pascalopol. Pe el avea G. Călinescu să-l implore să-l scape din încurcătură, fiindcă totul, de altfel, îi venea pe cap din pricina lui, fiindcă el îl îndemnase să facă adopțiunea. Insă ar fi trebuit să-i arate scrisoarea. Lui Costache îi era în același timp rușine, și sentimentele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ani. Mi s-ar părea curios să fie altfel. Am venit acasă veselă, și mă întristezi din nou. - Otilia, regretă Felix, iartă-mă, n-am voit să te supăr. Ți-am spus cu sinceritate ce-am gândit în lipsa ta. - Felix, imploră Otilia, de ce nu vrei tu să fii cuminte? Amatîtea să-ți spun! Haide cu mine sus. Și fata, apucîndu-l de mână, ca de obicei, îl trase și începu să alerge cu el pe scări în sus. În odaia Otiliei, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
batjocoritor un bagaj suplu, tigrat cu dungulițe negre și argintii, ce purta numele de Relu Înmiresmatul. Arăta destul de înmiresmat. Pe piept îi clănțăneau un soi de odăjdii, iar în dreapta strângea o trestie sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl implora, știa să intoneze rugăciuni. Și-ai ajuns să-ți rozi tu unghiile de oftică. Și te smiorcăi ca ultimul dintre căcăcioși. Doar din pricina unei generații de tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să vă explic? coborî complice vocea Fiorosul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hârdăul emisiunii "De la unu la trei", otrăvind câmpurile înconjurătoare și opărind vegetația. Teribila crainică bolborosea ca și cum ar fi ținut chiar atunci, pe sub fuste, între pulpele-i smochinite, toate obiectivele economice și social-culturale ale României - cineva dintre galeșii ei ascultători o implora, în direct, la telefon, să i-l arate p-ăla sau p-ăla - și Victoria se îndura, scotea, dintre lenjeriile-i foșnitoare, obiectivele și le expunea, sonor, pe rând, ascultătorilor. Umbla pe la fund și trântea și un cântec cu nelipsitul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la barbut vreun castel, nobili, cum erau, a doua zi, de rușine, își trimiteau pîn' la tine aghiotantul și-ți înmîna, din partea lor, o moșie, pe care scria: "Bruță, te rugăm ca să ne scuzi. Asta nu ne mai trebuie. Te implorăm, bea-o tu!..." - Să mori înfipt! - Să mă pupi... Pe când regii ăștălalți, Cei șapte ai orașului București, sânt niște gudulani nepricopsiți, ca mine și ca tine... N-are semnele distinptive. E obișnuiți. Ca tot norodul... Astora prin gând nu le-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Muntele Măslinilor, apele verzi ale Iordanului, ramurile de finic pe care le agita Ceaușescu... pentru că pictorul ăla, parcă-se Sabin Bălașa, îl pictase în sfârcul turlei și pe Ceaușescu, deșelând cu petele lui de ficat, un norișor. Iar localnicii se implora de girafă să le azvârle și lor, de sus, niște minuni. - Și girafa avea în ea un suflet bun de girafă? Le-a azvîrlit? - Cu cât se rățoia ăștia mai insistenți, cu atât le trăgea și ea mai înaripată, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acum în ureche. De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopțile pe meninge, ca ordinarii pe maidanele părăsite. Optsprezece zile și luni s-a tot războit spiritul lui Cristi să intre înapoi în propriul său corp. Milogindu-se, lăcrimând, implorând și căznindu-se să împingă din trup afară firul de păr al mustății, al pieptului și al burții, transpirația, saliva și pișatul... - Adică nu făcea numai să crească metale... În pauza de la metale, Cristi ăsta, al Poeților, dădea drumul și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în spate și clămpănea cam în sec. Diavolul își înălță, după o vreme, pupilele de pește fiert, cufundîndu-și-le într-o ceafă năclăită de taximetrist. - Ce bodăgăneai acolo, puturosule? - Că degeaba, după ce o să te prindă că ești curist. O să te mai implori tu de ei să nu-ți strângă coaiele în tocul de la ușă. În arest la miliție, toți curcanii e obișnuiți să li se adreseze frumos: așa că nimeni nu te-ascultă... Cardește-i mai bine lui fratele tău, ca să știe cum să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cine o să se trambaleze cu Genel, legat cu sfoară, până la liniile ferate de peste câmp. - Mai poftește cineva ceva? dădu drumul Gabriela, pe suprafața rămasă liberă a blatului mesei, la o nouă colonie de prăjiturele de casă. - Hă, hă. Astea ne imploră să le scărpinăm fofoloancele Oricare zic? - Nu-i momentul să servești, la "Mărul de Aur", o ciorbiță de burtă? căută străinul să se descotorosească, elegant, de celălalt musafir, devenit prea expansiv. - Care este scopul vizitei dumneavoastră? Care ar fi amănuntul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Adică un coleg. - Dacă insiști... Dumneata ai face bine ca, mai întîi, să asculți. Ai să vezi, mai târziu, dacă indispoziția pe care ți-o provocăm se va întoarce, sau nu, în interesul dumitale. - Patricia, te rooog foarte mult!... Te implor, fără nici o ezitare! Să nu tulburăm cu vreo asprime necugetată de limbaj pe neprețuitul nostru invitat. Tu singură ai spus ce suflet sensibil și ușor de lovit poartă, în interiorul făpturilor lor, domnii artiști. - Da, dragă. Când a fost rândul tău
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după Pinky, un baschetbalist, Bibi Tănase, chiar îl dilise de tot, îi dăduse din sindromul ei delirant, preferat. Flăcăul ăsta, Bibi, acum plângea din orice, săruta partea dinspre dușumea a clanțelor și se adresa împăciuitor oricărui trecător: - Domn doctor, te implorez, nu mă pisa!... Lasă-mă cubic! Singura diferență dintre ei părea că Bibi umezea toate clanțele, pe când Robin doar ochii ălora pe care îi lăsa moștenitori. Nimic nu-l lăsa să creadă că-i o năzărire. Dacă se-ntorcea pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reluau fiecare, de groază, ceremonialul verbal, frazele obsedante. Deveneau impenetrabili la argumente, tremurau, se adăpostea fiecare după delirul lui de negație, era modul lor de a striga după ajutor: - Tovarășul director, nu mă pisa. Lasă-mă cubic sau paralelipipedic! (cum implora, pe vremuri, și bietul baschetbalist Bibi). - Ciupește-mă la pix, să-ți fie bine! - Dacă mor cumva, mă trezești! Pe coridoare, se întindeau, în pas alergător, ca la companiile de pompieri, rolele de maț, cu pulpa lucioasă. Se înșurubau racordurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui gălbuie, crescută parcă direct din gingie, ciufulindu- i, ridicîndu-i de bărbie, admirîndu-le magazinele de vânătăi (ce și le deschiseseră pretutindeni, pe pulpe, abdomen, brațe și piept, așa cum ședeau goi pe scaunele de anchetă) sau căinîndu-i: - Ori nu v-am implorat eu, purcelușilor... Nu v-am zis eu cu frumosul?!... Să nu ridicați armamentul la Președintele Țării. Că de aia e dânsul Președintele Țării! Bă, cea mai înaltă demnitate a Țării!!... Și nu e baraca voastră de tir?!... Le mai dădea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lor, graiul. Și nu se mai dovediră în stare să se apere, întreaga perioadă, cu absolut nimic. Ieșiră fierți, cu coada între picioare, din cârciuma aglomerată și îmbîcsită. - Ia cercetează-mi, te rog, ce-i și cu nemernica asta!... o imploră, tremurând de mânie, Doru pe profesoară și apoi el prinse, în goană, o legătură care să-l transporte către Liceul "Pipera". Iar până seara, madam Nicolici se și înființă cu iubita din tinerețe, a poetului impunător, la poartă. Iar pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oprească. Să încremenească. Și să-mi mărturisească, în numele luminișurilor de adevăr, ce ne pândește din spatele regiunilor necunoscute. De ce arată atât de nemulțumit?! Dar Răposatul îi mormăise ceva ce ea nu izbutise să descifreze și nu se oprise, după cum ea îl implorase. Dimpotrivă, dânsul se vârâse și scotocise prin magazioarele de sub terasă. Dibuise un rucsac semiputrezit. Și-l atârnase în spate. Și dispăruse cu repeziciunea cuvenită unui tip ce făcuse, pe vremuri, din escaladarea Fisurei Albastre scopul vieții lui. Totul cu expresia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Orwell, Ministerul Adevărului avea control deplin asupra mass-media. în America de azi, mecanismul propagandistic de dreapta nu are același monopol, însă a putut impune propria interpretare a realității cu un succes extraordinar. Cum de este posibil? E ca și cum oamenii ar implora să fie înșelați. înainte de a încerca să răspund la aceste întrebări, trebuie să am în vedere câteva diferențe dintre administrația Bush și ideologiile totalitariste precum naționalismul social, fascismul și comunismul, în afară de cea evidentă, care susține că Statele Unite sunt departe de
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]