136,335 matches
-
cu supratitlul Contraofensivă, un Gheorghe Ardeleanu cere judecarea și condamnarea lui pentru defăimarea țării și a națiunii și e furios că legea îl oprește să facă ceea ce ar dori: pur și simplu să-l spînzure: "O ripostă pe măsură se impune, și cel mai potrivit ar fi, credem, asemenea oricărui român patriot, să punem mâna pe câteva patibule (furci în care erau spânzurați condamnații la moarte), că tot îl obsedează pe Patapievici, și să le folosim în contra sa și a susținătorilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
la care au fost supuși cei ce s-au împotrivit dominației rusești și bolșevismului autohton. Aceste pagini despre o față ascunsă a istoriei noastre adevărate au rămas necunoscute fiind încă lăsată în uitare. Printre mărturiile cutremurătoare despre ticăloșia unei "orânduiri", impuse din afară, Memorialul lui Oliviu Beldeanu, un tânăr luptător în munții Făgărașului, Piatra Craiului sau Retezat, atras în cursă de autoritățile comuniste și executat, este deosebit de cea ce s-a publicat până astăzi. Fiindcă această carte, publicată de Jurnalul literar
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
îndurînd privațiuni și rezistînd presiunilor propagandei, doar... doar... pentru a rămîne ei înșiși. Și - se vede prea bine acum - la ceasul totalei defulări, arta lor e mai rezistentă ca oricînd.) A dispărut arta nostalgic-leneșă? Nu. Doar că n-o mai impune nimeni. Artizanii ei sînt liberi să facă ce cred. Vorba "Internaționalei": cei leneși plece unde vor. (Dar nu pleacă.)
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
măgulitor articol în Contemporanul. După ce a publicat strălucitoarea carte de critică Polivalența necesară, moment important și de răscruce în evoluția disciplinei noastre, în 1972 a fost pensionat și, curînd, s-a dedicat prozei, în care, după cîteva tatonări semnificative, se impune, în 1968, cu romanul Coborînd, dar mai ales în 1977, cu romanul Revelionul. Paul Georgescu s-a dovedit a fi prozator muntean din tradiția Anton Pann, Ion Ghica, Mateiu Ion Caragiale, cu o limbă suculentă și de mare forță epică
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
împuținat, "trebuie schimbată tactica: direct la volum. E și așa greu, dar barem rezultă ceva." Astfel de mărturisiri și îndemnuri trebuie să fi fost binefăcătoare pentru un tînăr critic, înfundat într-un sat, care aștepta momentul debutului care să-l impună, mulțumindu-se, deocamdată, cu cronici prin Echinox, Vatra, Familia. Și, în martie același an 1981: "Scrisoarea d-tale m-a emoționat mai mult decît îți închipui, fiindcă și eu cunosc situațiile la care te referi. Să te încredințez - din nou
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
un exemplu cuceritor de adecvare a mizanscenei filmice la această palpitantă idilă de epocă napoleoneană, implicînd deghizări ale protagoniștilor în localnici de culoare și multe alte peripeții, alert cinematografiate. Cu virtuozitate deosebită avea să metamorfozeze Jean Negulesco și o comandă impusă de producător: Jonny Belinda (1948), ecranizarea piesei lui Elmer Harris, cu o interpretă total nepotrivită, Jane Wyman, pe care însă o va pregăti de Oscar (trofeu ce încununează cele nouă nominalizări, printre care și pentru regie). Tiparele melodramei "clasice" sînd
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
receptării. Expoziția de la Muzeul municipiului, mai degrabă un inventar naiv de lucrări decît o expoziție propriu-zisă, este expresia pură și nefericită a întîlnirii dintre două exteriorități: sentimentalismul familiei, pe de o parte, și amatorismul curatorial, pe de alta. Ceea ce se impune aici, în primul rînd, este o senzație de flagrantă neînțelegere, dublată de o dorință imperativă de a spune totul dintr-odată, precipitat, dar fără priceperea elementară de a instrumenta bagajul lexical al lucrărilor, cu enormul său potențial expresiv, în limitele
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
un bărbat. Dar trebuie să fie o opțiune și nu o obligație. 7. Ai afirmat că te consideri «o bună românca”... Cum trebuie purtată aceasta etichetă? Unul dintre cele mai grele lucruri este a defini identitatea unui individ, din cauza clișeelor impuse de societatea de consum. Identitatea unui individ se rezumă la cele câteva produse sau calități ironizate, dar recunoscute de toată lumea? Sunt nemții buni ingineri, englezii toți gentlemani, iar francezul umblă tot timpul cu bereta pe cap și bagheta sub braț
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
Pavel Șușară Pe lîngă marile edituri, cum sînt Humanitas, All, Nemira, Polirom, Univers, Enciclopedică, Du Styll, Gramar și altele, care au impus pieței din ultimii ani, pe lîngă varietatea domeniilor și autoritatea titlurilor, și o anumită stilistică a cărții, la nivelul realizărilor similare din Occident, s-au făcut ușor remarcate și cîteva edituri mai mici, însă cu performanțe indiscutabile. Editura Crater și
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
Z. Ornea Gala Galaction (pe numele său adevărat Grigore Pișculescu) a debutat, încă la sfîrșitul secolului al XIX-lea cu o proză scurtă, gen aproape exclusiv practicat de prozatorii români pînă după primul război mondial. S-a impus, prin nuvelele, cu adevărat remarcabile, De la noi la Cladova, Gloria Constantini și Bisericuța din răzoare (care va da și titlul volumului din 1914). Un alt volum, din 1916, (La țărmul mării) nu a mai avut pregnanța celui dintîi. Au urmat
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
a unui sistem filosofic este cea care conferă autoritate filosofării fulgurante din improvizațiile lui Petre Țuțea. în cazul acesta, însă, cum se explică faptul că sistemul filosofic însuși, atunci când a fost făcut cunoscut prin intermediul unor lucrări savante, nu s-a impus? Există, fără îndoială, o anumită coerență în opera orală a lui Petre Țuțea, dar ea nu este logică sau filosofică, ci artistică. Filosoful se "contrazice" în mod frecvent, dar ca artist rămâne în fiecare împrejurare el însuși. în închisoarea de la
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
pentru a opera prin terapeutica ingenuității, stilistic ne confruntăm cu un registru baroc. Poeta doctus, inclusiv în sensul apelului la un lexic adesea din specialitățile așa-zis apoetice, Ion Zubașcu e și un făcător rafinat de forme estetice propriu-zise. Ele impun prin bogăția lor avîntat tortuoasă, prin luxurianța lor esențial imaginativă. O violență sensibilă se întrupează în echivocul lor contemplativ-malițios. Imaginea muzicii, de pildă, se compune uluitor aluvionar din factori disparați, ce, înainte de-a urca spre finala "cupolă galactică" fac
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
greșeală evidentă; extinderea unor convenții de punctuație din alte limbi (cea mai probabilă e influența unei reguli de introducere a citatului în scrierea englezei) nu e posibilă, deoarece contrazice o regulă gramaticală puternică și deoarece pentru această situație norma autohtonă impune folosirea altui semn: doua puncte.
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
bărbi-colier. Reverenda lui elegantă, peste care purta o bundiță cu margini îmblănite, privirea grea de o intensitate scrutătoare, vocea puternică, cătrănită de rrr-uri pronunțate viguros, și mîinile robuste, dintre care una prindea o țigară cu filtru alb, mi s-au impus din prima clipă." (p.233) Evocarea relației dintre cei doi compune o poveste-paradigmă, nu lipsită de probleme pentru că fiecare dintre cei doi își păstrează particularități puternice,disjuncția nu e doar consecința depărtării în timp și spațiu. E o poveste noiciană
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
de ieri, ci din 1992, când au început să se ridice la nivelul firului ierbii, transformând Convenția Democratică într-un corp contondent împotriva a tot ceea ce reprezenta valoare, bună-credință și competență; vezi felul în care au manevrat pentru a-l impune la candidatura pentru președinție pe sub-mediocrul, jalnicul ucenic al călugărului Vasile; vezi minciuna de a pretinde că interesele de grup ale câtorva deținuți politici repreztintă adevăratele interese ale țării, și tot așa, la infinit - ei sunt o apă și-un
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
ce l-a făcut pe Lucifer să cadă. Și remușcarea în exces poate să ducă la orgoliu, după cum ne învață orice text sapiențial. Mai bine e să ai tăria de a merge mai departe, după ce ai tras învățămintele ce se impun. Le-ai tras, cu adevărat, atunci cînd știi, cu certitudine, un singur lucru despre tine însuți. Că nu mai faci așa, orice s-ar întîmpla. Că data viitoare vei alege altfel. Nunque bis in idem. (Dar asta, în ce mă
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
toată suflarea chiuia de bucurie, că s-a terminat cu dictatura, cu sinistra și megalomanul. De la mic la mare, toți așteptam ca, evenimentele neelucidate din decembrie 1989 să aducă urgent evoluția necesară. Ridicarea nivelului de trai era prioritatea care se impunea imediat, dar care, s-a soldat cu un eșec total. La fel ca mareșalul Ion Antonescu, Nicolae Ceaușescu a fost și el împușcat, tot de comuniști. Amândoi au fost îngropați în locuri neștiute. Gloanțele acelor asasinate politice s-au abătut
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
morale care va dăinui mult timp, deoarece s-a cronicizat. Un cancer economic și moral, care evoluează rapid, anunțând că sfârșitul este aproape. În anul 2006 s-a reintrodus în Codul Penal pedeapsa pentru insultă adusă autorităților. Cei care au impus aceste măsuri nu au ținut cont de insulta autorităților adusă celor subnutriți, condamnați să plătească taxe și impozite din pensia mică și ciuntită. Prognosticul sinuciderilor este alarmant. Dacă în 2005 s-au înregistrat 2913 cazuri de suicid, în acest an
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
acestea din urmă contribuie la a marca specificul stilului publicistic în contrast cu discursul cotidian. Mi se pare de pildă interesant că anumite cuvinte considerate populare sau regionale, deci de uz limitat, revin destul de des în textele jurnalistice, ca alegere conștientă, "estetică", impunînd o modă care nu reflectă neapărat uzul oralității colocviale. Un asemenea cuvînt e adjectivul șturlubatic: pentru care, de altfel, principalele dicționare românești (DLR, DEX) au selectat ca formă de bază varianta fonetică sturlubatic și definiția "neastîmpărat". în DLR găsim de
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
într-un cearceaf./ Posed spaima și spinul./ Posed o cameră unde strig viață/ Și viermele mă degustă pașnic./ Și mai am puterea să-ți respir crucea/ Șoptindu-ți Aleluia" (Posed). O "Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate, impusă recluziune în sine, în subteranele conștiinței, pentru ca de acolo să izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un poem/ în subsolul în care șobolanii ronțăie arsenic,/ Alături de lăzile de gunoaie și latrine./ Aerul
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
săracă, serios anemiată moral și patrimonial, U.A.P. s-a trezit destul de repede pusă în fața unor noi încercări: pe de o parte, atelierele artiștilor au fost trecute în mod aberant, de către noua putere, în categoria spațiilor cu destinație comercială și impuse ca atare la taxe, iar, pe de altă parte, cu mult mai grav, numeroase spații folosite ca ateliere, făcînd parte din categoria imobilelor naționalizate, au început să fie revendicate de către proprietari. Dar în afara acestor dificultăți concrete, de natură administrativă și
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
E aici o antifrază adîncită, dincolo de expresie, în stratul trăirii înseși, precum un factor specific unei serii de barzi moldoveni. Istoria, în cuprinderea ei veche și mai cu seamă contemporană, i se prezintă autorului ca un joc al aleatoriului, care impune nevoia unei atitudini vigilente. Tonul e sarcastic-abrupt, aproape brechtian: "Din scădere/ în scădere - Istoria care-mi spune că/ n-ar pune mîna în foc că lumea avu neapărat nevoie/ să se nască Ginghis sau Napoleon Han. Pare-se/ vrăjită de
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat, naționalizat, internaționalizat, celălalt este mai curînd semnul unei idiosincrasii, mărturisire implicită a unui gust, sau a unei pasiuni personale, care mai curînd se scuză retrăgîndu-se în intimitatea celui care o împărtășește, decît se impune celorlalți cu argumente și arțag. Ambele forme de monumentalizare se regăsesc explicit dintr-o anchetă, care m-a surprins inițial, făcută de revista Times Literary Supplement în ultimele săptămîni ale anului trecut. Întrebarea, pusă cîtorva celebrități în lumea umanioarelor, era
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
specifică (pe care conceptul vagabond o falsifica într-o anumită măsură), cea a cîinilor legați de un anumit spațiu, protejați și hrăniți de mai multe persoane, deși acestea nu le sînt, în sensul obișnuit al cuvîntului, stăpîni, formula s-a impus pînă la un punct, din necesități conceptuale: "prima clinică mobilă de sterilizat cîinii comunitari" (EZ, varianta pe Internet, 14.12.1999). Formula nu e lipsită de un umor, de data aceasta involuntar, declanșat de contrastul stilistic care o face de
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
regina nu e suverană. El era omul datoriei, lucrînd fără patimă și avînd în vedere numai interesele țării. N-avea prieteni și, prin urmare, nici camarilă sau partizani. Deși, după Constituție, regele domnește fără a guverna, totuși regele reușea să impună părerile sale în Consiliile de miniștri ce regulat se țineau sub a sa președinție la Palat... Politica externă o conducea aproape singur regele Carol II". Și, iată, opinia despre personalitatea succesorului său, regele Ferdinand: "Cu totul opus unchiului era nepotul
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]