1,961 matches
-
domeniului tipologic caragialian se poate face reducând diversitatea de ipostaze ale personajului la acele câteva clase pe care le putem numi tipuri caragialiene. În special Mitică, politicianul moftangiu, semidoctul și tipurile triunghiului conjugal au acest statut de suprapersonaje cu note inconfundabile și cu valoare de prototipuri pentru tipologia din literatura postcaragialiană. Fără îndoială, Mitică și miticismul constituie emblemele evidente ale caragialismului. Dacă Negruzzi a descris Fiziologia provințialului, Caragiale conturează fiziologia bucureșteanului spiritual și volubil. În schița monografică Mitică, delimitarea arealului și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prieteni, vecini, servitori. Gălăgia și cearta au caracter de permanență, fiecare replică antrenând contraziceri zgomotoase și obraznice, reproșuri, amenințări izbucnind într-un vârtej verbal contrapunctat de penibile încăierări. Lipsa oricărei cenzurări impuse de normele bunei cuviințe indică un comportament mahalagesc inconfundabil. Prin Margareta, Mircea și Wanda se conturează însă tipul intrusului observator necontaminat. Moartea, adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil cuib de viespi. În continuarea exemplificărilor legate de dimensiunea grafomaniei care oglindește logoreea "lumii-lume", notăm că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Teodoreanu, descoperim o sinteză a mijloacelor de exprimare specifice personajelor caragialiene. Totodată, cei doi autori sunt interesați și de anumite procedee, cum ar fi colajul de texte, colecția de scrisori, etc. care trimit, de această dată, la elemente ale stilului inconfundabil și inovator al lui Caragiale 159. Am anticipat deja, în prima parte a acestui capitol, că în privința acestor elemente se înregistrează o amplă posteritate îndeosebi la scriitorii generației '80 și înaintea acestora, la prozatorii grupați sub sigla "Școlii de la Târgoviște
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cele două universuri tipologice asemănările sunt revelabile prin astfel de străfulgerări aproape divinatorii, arheologia textului urmuzian dezvăluie totuși o infralume de esență caragialiană, după cum o dovedesc personajele reductibile la cele câteva tipuri, asupra cărora marele dramaturg și-a pus o inconfundabilă amprentă: amicii, pișicherul politician, pseudosavantul și, ca element supraordonator, prototipul personajului marionetizat. 6.1.4. "Țărușul familiei" Deși "nici virtuoși, nici vicioși"69, așa cum consideră Nicolae Balotă, eroii lui Urmuz nu pot fi văzuți ca "formațiuni amorale"70. Ca și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spațiul literar al optzeciștilor "postmoderniști". 6.2.2. Personajul care "viază" Un alt domeniu de manifestare a caragialismului în paginile scriitorilor târgovișteni este cel tipologic. Așa cum anticipam în capitolul median, Miticii, amicii, semidocții, politicienii, pristandații, "rinocerii", încornorații "magnifici" care populează inconfundabila lume caragialiană, își transmit genetic trăsăturile prin urmașii lor dintr-un univers ficțional cu alte coordonate istorice și de idiostil. Am arătat deja că aceste suprapersonaje s-au dovedit, de altfel, cele mai fertile mărci ale caragialismului, trecând definitiv în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Leonida Condeescu, Turturel, Mache și Lache, o "coniță" cu un nepoțel "deștept foc") și însuși creatorul lor, sunt antrenate într-o conversație moftologică pe teme specifice lumii lui Nenea Iancu (vremea, politica, starea agriculturii, condiția scriitorului) într-un limbaj caragialesc inconfundabil, punctat de sintagme celebre (care va să zică, Rezon, scârța-scârța pe hârtie, neicusorule), agramatisme (significativ, absolutamente nifilist, etc.) și chiar savuroase paralogisme: Rezon! spuse el. Numai că, vezi mata, rămâne cestiunea țărănească, rămân o mie de griji... Văzuși la 88... Talpa țării, stimabile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și prietenilor participanți la frumoasa ceremonie. Este un moment marcant pentru care s-au pregătit vreme Îndelungată, atât copii cât și părinții, Întâmpinat cu bucurie de Întreaga comunitate creștină. Străbatem bulevarde și artere largi, trecem prin cartierul chinezesc, cu specificul inconfundabil (restaurante, buticuri, magazine, temple, pensiuni), devastat În urma revoltelor din 1998 și soldat cu un adevărat pogrom (case incendiate, prăvălii distruse, femei violate, bărbați uciși) pentru a ajunge În partea cea mai veche a orașului, medievalul olandez Batavia, devenit capitala Indiilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cazăm Întrun loc central la The Palace Grand Hotel și după despachetatul bagajelor, coborâm să servim cina, Într-un pavilion deschis cu coloane din lemn de teck sculptate, la lumina felinarelor 433 chinezești, În susurul apei din bazin și sunetele inconfundabile ale gamelanului. Totul degajă ordine, rafinament, intimitate, deservire discretă, fără discrepanțe vocale. În fața fiecărei camere, pe terasă, sunt amplasate măsuțe joase și fotolii comode, lampadare a căror lumină difuză trimite la echilibru, melancolie, interiorizare, liniște... Trândăvim până târziu În fotolii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
statuie aurită a lui Buddha, precum și a celor peste o mie de statui de diverse dimensiuni, reprezentându-l tot pe Săkya Muni. Dimineața ne bucurăm de priveliștile oferite de Lacul Lotus, pe malurile căruia tronează grațios și Într-un stil inconfundabil Pavilionul Primăverii și Pavilionul Toamnei, Pagoda Dragonului și a Tigrului. Revenim la hotel de unde realizăm transferul la aeroport pentru zborul AE 793 către Hualien, timp de circa o oră. În rândul peisajelor magnifice ale lumii se Înscriu și Cheile Taroko
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
experiență creștină. Aceste tipuri de experiență ne ajută să identificăm elementele ce caracterizează experiența: faptul de a fi imediat constituie esența experienței, receptivitatea, întrucât ceea ce este experimentat nu e creat prin activitatea autonomă a subiectului, ci primit ca un dat inconfundabil și contactul cu realitatea - noțiunile ideale (figurile geometrice) și operațiile logice formale - corespunde cu datul prezent al conștiinței (E. Husserl). 2.2 Persoana - subiectul experienței Pentru a înțelege ce anume implică acțiunea din punct de vedere moral este fundamentală interogarea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
arendaș al moșiei Fundoaia (ținutul Herța, fostul județ Dorohoi), de la numele căreia scriitorul își va crea mai târziu pseudonimul. Peisajele Moldovei și amintirile copilăriei petrecute acolo vor deveni materia lirică pe care poetul, în prima sa tinerețe, o va filigrana inconfundabil. Astfel, cele două rădăcini familiale se vor dovedi egal de fecunde în conturarea personalității sale. La Iași, unde familia se va stabili la un moment dat, F. va urma cursurile Școlii de Băieți „Trei Ierarhi”(în particular, până în 1909), apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
cauzei române. 1856-1859 (1978), Principatele Române în raporturile politice internaționale. Secolul al XVIII-lea (1986), Din istoria diplomației europene: anul 1859 la români (1996), Principatele Române în raporturile politice internaționale. 1792-1821 (1999). Scrise cu talent, înalt profesionalism și cu o inconfundabilă notă personală, volumele citate se înscriu ca lucrări fundamentale, de referință, în istoriografia românească privind istoria raporturilor internaționale ale României în epoca modernă. Leonid Boicu s-a distins îndeosebi prin fermitatea, profesionalismul și discreția cu care și-a construit opera
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
convenției e o necesitate firească, la fel ca spălatul pe dinți. Autorul Desperado nu dorește să facă tabula rasa. Din contră, el recuperează. Ce anume recuperează autorul trans-romanului? Cum se deosebește un text Desperado de un text Modernist? Primul semn inconfundabil este revenirea la convenția verbală. Autorul în primul rând romancierul Desperado e cât se poate de conștient că, dacă se năștea un al doilea Joyce, romanul ar fi fost ras de pe fața pământului. Nici poezia n-a dus-o mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
distopicilor Desperado începe cu Aldous Huxley (Brave New World) și George Orwell (1984), continuând cu aproape toți autorii contemporani. Ori de câte ori un Desperado își creează lumea lui, ea este invariabil o distopie. Majoritatea romanelor din 1950 încoace au un aer distopic inconfundabil și deloc de neglijat, pentru că este un simptom semnificativ al înstrăinării afective. Lista autorilor de distopii e lungă. Ea începe încă din timpul Fluxului conștiinței, cu T.S. Eliot (The Waste Land). De la Huxley încolo putem vorbi de Desperado. Pe lângă Brave
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-un text care nu refuză nimic, nicio epocă din istoria literară. Scopul scuză mijloacele. Pentru a fi altfel decât ceilalți, autorul Desperado folosește ce-i cade în mână. Mirodeniile sunt toate cunoscute, dar ceea ce contează e aluatul final, gustul inconfundabil al fiecărei opere. Nu mai e vorba de o revoluție ci de o diferențiere (poate de aici și gustul predominant pentru deconstrucție), nu de un refuz, ci de un refuz al refuzului. De la introspecția modernistă, autorii Desperado se trag în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
batjocorit. Eliot pare a ne spune, "Vă dau informații despre amintirile mele literare doar ca să recunosc public că au mai scris și alții despre lucrurile pe care le descriu eu, dar, iată, chiar și folosind cuvintele lor, eu sunt eu, inconfundabil". Notele au doar rolul de a înconjura poemul cu o aură de literatură din toate timpurile, sporind orgoliul poetului cu un aer de prefăcută modestie: mulți au scris și totuși ce puține scrieri rămân cu adevărat în amintire și schimbă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la New Statesman și Sunday Times, critic de televiziune la Observer. După 1986 s-a dedicat în exclusivitate scrisului. Figură marcantă a prozei britanice contemporane, Julian Barnes este ironic înainte de toate, dar sub ironie se ascunde un lirism intens și inconfundabil. LIDIA VIANU: Faci parte dintr-o generație de scriitori care recurg la orice mijloace, fie că e vorba de formă sau conținut (experiment, tehnic și afectiv, cu orice preț), pentru a șoca, năuci lectorul și a-l face neputincios. I-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aceea viitoarea cântăreață de succes răsunător le-a păstrat o amintire duioasă. Pe la vârsta de zece ani, însoțită de tatăl ei, atrăgea atenția împreună cu sora sa Simone oamenilor de pe stradă cu cântecele ei, cu glasul ei ce avea un timbru inconfundabil. La cincisprezece ani și-a asumat deplina libertate de a străbate străzile cu cântecele ei. Dintr-o relație întâmplătoare a născut o fetiță care, în condiții precare, nu a trăit decât un an și jumătate. În 1935 a fost descoperită
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români. Aceleași virtuți exegetice, puse în relief de o „amprentă stilistică inconfundabilă” (Paul Cornea), în Pluta de naufragiu (2002), suită de microeseuri despre scriitori căzuți în uitare sau insuficient valorificați până acum. Pentru Dicționarul general al literaturii române a elaborat numeroase articole. A mai redactat, în colaborare, dicționare de factură enciclopedică, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
cultural românesc și cel european (francez, rus, german). Privite dintr-un unghi strict retoric, dincolo de echilibrul rostirii, dincolo de impersonalitatea elegantă a demonstrațiilor, în toate textele există o evidentă implicare a autorului în propriul său discurs. De aici decurge o trăsătură inconfundabilă: tensiunea între simpatie și rigoare, căldură și exactitate, patos și luciditate, angajare confesivă și obiectivitate tehnicistă. Semnificativă e revenirea obsesivă a unor termeni-cheie ca „responsabilitate”, „răscumpărare”, „adevăr”, „demnitate”. Fiecare pagină este un exercițiu în primul rând de demnitate, dobândind în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
lucruri“. Un lucru este, în mod absolut, câtă vreme persistă în hotarul lui, și el încetează să fie odată cu destrămarea acestuia. Un lucru este prin identitatea pe care i-o conferă propriul hotar: căci datorită acestuia el este acest lucru inconfundabil, și nu un altul. El are acum o formă care îi aparține doar lui și el este în virtutea acestei forme chiar. Dacă s-ar putea imagina o lume de forme neschimbătoare și incoruptibile, atunci această lume ar echivala cu o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lucru în virtutea căruia tiparul se afirmă încă o dată; pentru că, în fiecare lucru, noi sesizăm simultan hotarul și tiparul lui, varietatea lui distinctă și uniformitatea și indistincția lui. Pe de-o parte suntem înclinați să vedem excelența ființei în ceea ce este inconfundabil și neînlocuibil, deci în principiul individualului. În acest caz, unicitatea pe care o presupune hotarul intră în opoziție cu serialitatea tiparului, ceva fiind în mai mare măsură tocmai pentru că a reușit să iasă din repetiție. Pe de altă parte, serialitatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nume lucrurilor pe care nu noi le-am făcut nu înseamnă, desigur, a le înființa, ci a le consfinți și recunoaște ființa ca ființă distinctă. Numele izolează lucrul în ființa lui, îl de-limitează, îi confirmă hotarele, dându-i conturul inconfundabil al individualității sale. În acest sens, lucrul începe să fie de-abia din clipa în care este numit. Numele consacră limita lucrului. El este sigla naturii finite, este esența, exprimată, a finitului. Numele este definiția prescurtată a lucrului, ființa lui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Iorga l-a asigurat pe autorul acestei cărți că ambele note datează dintr-o perioadă în care Argetoianu nega cu înverșunare că ar fi vinovat de vreo campanie de presă îndreptată împotriva lui Iorga. Deși nesemnată, scrisul lui Argetoianu era inconfundabil. Era scrisă tot pe hîrtie cu antetul Ministerului și era expediată tot din cabinetul ministrului. Nota aceasta îi îndemna pe cîțiva jurnaliști de scandal să declanșeze o altă campanie împotriva lui Iorga, Metes, Munteanu-Râmnic, Hamangiu și a altor prieteni ai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cina la Hotelul "Bulevard"): "Cuza către Iorga". Apoi: "Cuza este reperul după care poate fi măsurată distanța străbătută de Iorga din momentul intrării lui în lupta politică pînă unde se află astăzi". Nota era nesemnată, dar scrisul lui Cuza era inconfundabil. BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 284, doc. 162 102 Iorga își amintea cu ironie sarcastică cum: "Își frîngea profesorul Cuza disperat mîinile" în Adunare, în timp ce se discuta problema drepturilor egale ale evreilor. O viață de om..., vol. III, p.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]