3,607 matches
-
de mort și de tibia. Ironie? Farsă macabră? Mexicul e, într-adevăr, plin de surprize. Pe străzile toropite de soarele moale, vegetal, al după-amiezii de septembrie descopăr o atmosferă greu de caracterizat, mai ales după ce amănuntele încep să se amestece... indieni care, așezați pe trotuar, pregătesc tortillas fără să le pese de zgomotul și de febra străzii, imperturbabili, ca și cum ar fi singuri, undeva pe un câmp, lângă un foc de cactuși uscați, pregătindu-și cina; vânzători de bilete de loterie care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sculptate de strămoșii săi; o catedrală unde printre băncile de lemn lustruit simți fantomele zeilor azteci... nu poți să confunzi această atmosferă cu alta. dar nici nu reușesc să precizez, dincolo de detalii, ce anume o deosebește... Cândva, am aflat că indienii se împotrivesc în America arheologilor care, își zic ei, vor să le violeze vechile taine. E oare atât de stranie împotrivirea lor? Nu cumva, uneori, vrând să atingem un mister îl risipim pentru totdeauna? Îmi amintesc povestea Ceciliei Metella, frumoasa
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
au tăiat în bucăți și au trimis aceste bucăți în toate orașele imperiului, dar spaima lor în fața acestor animale necunoscute n-a scăzut... Aici sunt mai mulți cai decât a avut Cortes, iar în vacarmul entuziast din tribună disting destui indieni. Au trecut patru secole și jumătate între teama superstițioasă a aztecilor și acest joc duminical care sună foarte spaniol. Aici, singura rațiune a existenței cailor pe lume pare să fie aceea de a fi încălecați de un charro și goniți
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
insulă San Juan de Ulua, lângă Veracruz, cerul e vânăt. Și abia intrați în incinta fostei închisori spaniole, începe să plouă. O ploaie piezișă, rece și dușmănoasă, care amenință să compromită vizitarea acestei fortărețe sumbre unde spaniolii le-au arătat indienilor recalcitranți toate resursele de persuasiune ale Inchiziției. Trecem repede prin curtea năpădită de iarbă. Ploaia ne obligă să ne strecurăm pe lângă zidurile pătate de licheni, să ne adăpostim în fostele celule, în fostele camere de tortură, întîrziind în ele mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
rană fierbinte. Pământul - în cea mai mare parte a Mexicului ― suferă de o sete cronică, imemorială, ca o boală pe care ploile o tămăduiesc numai temporar. Când această boală reizbucnește, țărâna capătă culoarea pietrei, pământul se zbârcește ca obrazul unui indian bătrân, iarba devine prăfoasă, cenușie și chiar cenușă. Și totuși, mexicanii au un fel anume de a vorbi despre secetă, surprinzător. Aproape tandru, aș spune, dacă nu m-aș gândi că această tandrețe e bizară, suspectă, subterfugiul cuiva care vrea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Stau lângă tufele de bambus și simt cum, în lumina care năvălește la fel de violentă ca și ploaia de aseară, jungla, prinsă cu ghearele de piatra Yucatanului*, Când spaniolii au debarcat prima oară pe țărmul peninsulei Yucatan, i-au întrebat pe indieni cum se numește ținutul. Ei au răspuns Ciu than, ceea ce înseamnă "nu te înțeleg". Spaniolii au început să numească peninsula Ciuthan, denumire care ulterior s-a transformat în Yucatan. (M. Stingi, Indienii precolumbieni) tace paralizată parcă de frumusețea acestei dimineți
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe țărmul peninsulei Yucatan, i-au întrebat pe indieni cum se numește ținutul. Ei au răspuns Ciu than, ceea ce înseamnă "nu te înțeleg". Spaniolii au început să numească peninsula Ciuthan, denumire care ulterior s-a transformat în Yucatan. (M. Stingi, Indienii precolumbieni) tace paralizată parcă de frumusețea acestei dimineți clare. Nu se mai aude sunetul de la Palenque. E o tăcere adâncă, de pustiu însorit. Din când în când, pe șosea trece câte o mașină. În rest, nimic. Și chiar aceste mașini
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
E drept că, prezent încă din paradis, unde o ispitește pe Eva să guste din fructul oprit, șarpele s-a prelins cam prin toate mitologiile. La greci, în statuile lui Esculap reprezenta "știința", "înțelepciunea"; la egipteni, cobra simboliza "puterea"; la indieni, "absența timpului" pe care stau zeii înainte de începutul lumii, iar la zulușii din Africa "șarpele casei" încarnează spiritul strămoșilor. Aflu că fiecare din cele patru scări monumentale ale piramidei numără 91 de trepte. În total, deci, piramida are 364 de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
totdeauna pe pământ; doar puțintel aici", suna cântecul. Și eu am ascultat cîntecul/Sărmanul de mine, / Caminante, / Caminante... Cine a spus oare că înțelepciunea vine cu anii? Și eu pe drumurile mele/ Norul alb l-am văzut... Recapitulez în gând... indieni pregătindu-și obișnuitele tortillas... apa care lipsește mereu... jocul de pelotă, plin de soare și de primejdii... piețele colorate în care comerțul pare să fie un simplu pretext pentru spectacol, pentru plăcerea de a vinde și de a cumpăra... craterele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
acum. Dans maya sau dans aztec, nu-mi dau seama. ( Îmi amintesc prima seară când am sosit la Ciudad de Mexico. Străzile inundate de zgomotul și de culoarea fiestei. Acum sunt mai bine pregătit să înțeleg ce se petrecea acolo. Indienii cu panașe multicolore dansează în primul rând pentru ei, chiar dacă dansează pe o estradă, ca aici. ( Mă întreb ce știam înainte despre Mexic. Lucruri învățate prin școală, citite prin cărți. Unele abia dacă le mai țin minte. Pe altele le-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
degradarea, descompunerea fiziologică sau lipsa de Îngrijire, exalațiea animalescă; e o formă dezabuzată a unui rafinament În exces, o perversiune. E. avea plete lungi, bogat răsfirate pe umeri, de culoare neagră-lucioasă, bătând În albastru-violet, ca la fiicele șefilor de trib indieni văzute În filmele western; Își ținea capul sus, Într-o poziție mândră, aproape hieratică, spre a expune, a atrage atenția asupra podoabei capilare; o recunoaștem de departe, chiar de la spate, numai după dâra parfumului ei, devenită un traiect vizibil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un moment dat, intră Învățătorul Popescu să-i spună că a venit la școală milițianul, tatăl victimei, care nu se știe prin ce mijloace aflase atât de repede de incident; eu simt că pericolul crește și, cu sângele rece al indienilor, scot În aceeași fracțiune de secundă pistolul, iată, acum Îmi amintesc, nu era o praștie, ci un pistol de aruncat pietre, simt și acum soliditatea și mărimea acestuia În palmă, și-l ascund sub șapca de elev, tot atunci răstorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voal din acela musulman peste gură tocmai trecea strada. Avu un impuls subit să o omoare, gândindu-se că mai mult ca sigur cunoștea pe cineva care cunoștea pe cineva care îi cunoștea pe cei care îi atacasră țara. Mulți indieni și pakistanezi peste tot, care ar trebui și ei să fie trimiși acasă, pentru că nu înțelegea niciodată ce mama dracu’ spun, ca să nu mai vorbim că nu erau creștini. Hobbs era furios de ce făcuse guvernul, deschizând granițele și lăsând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Întâlnire de afaceri la München. Stătea peste noapte, și Ruby se oferise să vină la cină și să-i țină de urât lui Ronnie. Mama ei gătea curry englezesc, care era mai mult decât delicios chiar dacă nu era chiar autentic indian. Avea drept ingrediente pui prăjit cu ceapă În tigaie, amestecat cu pudră de curry, mango fierbinte pasat, stafide fără sâmburi, mere și banane. Când Ruby era mică și mama ei nu prea avea bani pentru gospodărie, făcea mereu curry. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ce ne revelează sentimentul filialității, al perpetuității întru trecut? Nu există oare un simț obscur al perpetuității întru trecut, al preexistenței, alături de simțul perpetuității întru viitor, al per-existenței sau al supra-existenței? Și așa s-ar explica împrejurarea că în rândul indienilor, popor infantil, filial, există mai mult decât credința, trăirea, experiența intimă a unei vieți - sau mai bine zis a unei succesiuni de vieți - prenatale, așa cum printre noi, occidentalii, există încrederea - la mulți trăirea, experiența intimă, dorința, speranța vitală, credința - într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a unei vieți - sau mai bine zis a unei succesiuni de vieți - prenatale, așa cum printre noi, occidentalii, există încrederea - la mulți trăirea, experiența intimă, dorința, speranța vitală, credința - într-o viață de după moarte. Și acea nirvana spre care se îndrumă indienii - și nu e nimic altceva decât drumul - e oare ceva distinct de obscura viață natală intrauterină, a somnului fără vise, dar cu o simțire inconștientă a vieții, de dinainte de naștere, dar de după concepție? Și iată de ce, când încep să visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nas îngust care tăia în două o față plată ca Marea Câmpie ungară. —Vorbiți-mi despre dumneavoastră, domnule van Pels. —Sunt de profesie constructor, am șoptit. Am o soție și două fiice de 3 ani, respectiv 18 luni. Locuiesc în Indian Hills. Acolo se află firma noastră, a mea și a partenerului meu. Gabor își ridică privirea din carnețel. —Asta-i tot, am scrâșnit eu. Unde v-ați născut? Percep un vag accent. Percepi un accent vag, doctore? Tu vorbești, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că locul de origine al orchestrei din Philadelphia nu era un loc chiar atât de rău, iar o femeie care nu părăsise niciodată sătucul ei din România îl credea în sfârșit pe asistentul social care îi promitea că nu erau indieni la Indianapolis. Am știut că trebuie să scap de acolo, și nu prin tangou. Am găsit o cameră, i-am zis doctorului. Toți spuseseră că era imposibil. Nu auzisem că era criză de locuințe? Prin toată țara, oamenii locuiau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tunsă în timp ce mă apropii mai mult de casă. E cu totul ieșit din comun, doctore, și ciudat că după tot ce s-a întâmplat încă îmi mai poate frânge inima. Sau poate tocmai asta e ideea. Am luat-o pe Indian Hills Road. Piciorul meu stâng apăsă pe frână în timp ce piciorul drept se ridică ușor de pe accelerație. E un obicei ciudat; deși nu mi-am dat seama până când soția mea nu mi-a atras atenția. Pe atunci nu era soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
prejudecăți cu privire la castani? Am făcut doar o ușoară aluzie la paraziții castanilor și am spus că mimozele ar fi mai exotice. Soției mele îi plac lucrurile neobișnuite. Eu sunt dovada vie a acestui fapt. O fâșie îngustă de copaci separă Indian Hills de terenul de golf al clubului unde îmi spusese tipul de la First Mutual să mă înscriu, până când a aflat că soția mea este evreică. Copacii și terenul de golf atrag cumpărătorii, dar priveliștea pe care o prefer eu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
este evreică. Copacii și terenul de golf atrag cumpărătorii, dar priveliștea pe care o prefer eu este cea a caselor vecinilor sau, mai bine zis, în casele lor. Nimeni nu trage jaluzelele sau perdelele în bucătăriile sau în sufrageriile din Indian Hills. La etaj, intimitatea este permisă, dar jos se cere expunere completă. Soția mea spune că nu se simte în largul ei când se uită pe fereastră și vede un vecin într-o bucătărie identică tăind ceapă sau bătând ouăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
băltoacă. O femeie, înfofolită într-o pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită la mine. Ușile întorceau fețe suspicioase spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de cărămidă roșie, brăzdată acum de dâre negre lăsate de ploaie, avea nevoie de reparații și o bucată de carton acoperea o gaură într-una dintre ferestre. Ușa grea de lemn se deschise ușor, deși, după cum arăta, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fiice sănătoase; și încă un copil pe drum. Cu trei luni în urmă, Madeleine mă anunțase, când am intrat pe ușă într-o seară, că a murit iepurele. Cuvintele erau un cod, dar le-am înțeles imediat. Orice soț din Indian Hills știa ce înseamnă asta, și probabil orice soț din America. Mă întrebam dacă altcuiva în afară de mine i se părea ciudat că foloseam cuvinte ce denumeau moartea pentru a anunța viața. Nu i-am spus asta soției mele. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
orice soț din America. Mă întrebam dacă altcuiva în afară de mine i se părea ciudat că foloseam cuvinte ce denumeau moartea pentru a anunța viața. Nu i-am spus asta soției mele. Am făcut ceea ce toți soții de pe Seminole Road, din Indian Hills sau din toată America ar face în astfel de împrejurări, doar dacă nu sunt fustangii sau bețivi, sau nu le pasă de familie. Am traversat bucătăria, am luat-o în brațe, am sărutat-o și i-am spus cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mult decât compătimire pentru amărâții ăia pe care îi văzuse interpretați pe ecran. Era dorință. Își dorea să știe cum e să suferi. Soția mea văzuse filmul într-un cinematograf mare din noul centru comercial, situat la câteva minute de Indian Hills. Eu a trebuit să merg cu mașina o jumătate de oră ca să îl văd. Dimineața proaspătă de primăvară era scăldată în soare. Nu era o zi în care să stai într-un cinematograf întunecat. I-am spus lui Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]