2,105 matches
-
85,3%, chinezi, indieni, europeni, amestecați. Numai 880 insule sunt locuite, insula Luzon (care ocupă o treime din suprafața statului) concentrează aproape 1/2 din populație, în special în partea sudică. Culte: catolicism 64,9%, creștinism independent (catolicism și protestantism indigen) 17,7%, islamism 5,1%, protestantism 5%, animism 2,2%, budism. Sporul natural este de 19,1 la mie, speranța de viață la naștere este pentru bărbați 67 ani și pentru femei 73 ani. Populația urbană este 62,7%. De la
Filipine () [Corola-website/Science/298100_a_299429]
-
Ross pe care Noua Zeelandă o revendică în Antarctica. Noua Zeelandă este una dintre cele mai noi populații formate. Polinezienii stabiliți aici au ajuns în ale lor waka între secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea, formând populația și cultura indigenă Măori. Locuitorii Insulelor Chatham se stabilesc în sud-estul Noii Zeelande formând categoria de populație Maoriori, dar încă se dezbate dacă ei s-au mutat aici din altă parte a Noii Zeelande sau de altundeva din Polinezia. Majoritatea Noii Zeelande a
Noua Zeelandă () [Corola-website/Science/298131_a_299460]
-
Santa Maria de la Victoria și a fost primită drept cadou Malinche, care a jucat un rol important pentru străini în cucerirea Mexicului. Spaniolii au mers până la coasta Veracruz, unde au intrat în Mezoamerica. Acolo au stabilite parteneriate cu unele popoare indigene și s-au mutat în Mexic-Tenochtitlan. Pe drum, aliații au învins aztecii, ca și în Cholula. Montezuma al II-lea (Moctezuma Xocoyotzin) i-a primit pașnic pe spanioli, dar uciderea Toxcatl i-a pus pe azteci pe picior de război
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
a împăraților moguli, abia în 1842 colonizatorii britanici luând măsuri de înlocuire a acesteia cu engleza. Tradițional, se folosește alfabetul arab modificat. Acesta a fost adoptat cam la 150 de ani după cucerirea islamică. Înainte de aceasta se foloseau două alfabete indigene: Pahlavi (o versiune a alfabetului arameic) și dîndapirak. În U.R.S.S s-a folosit și alfabetul latin (după revoluția bolșevică până la sfârșitul anilor 1930) și alfabetul chirilic (de la sfârșitul anilor '30), pentru dialectul tadjic, declarat limbă separată. Alfabetul chirilic
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
stătătoare începe cu sosirea negrilor americani, care vor fi cunoscuți ca americano-liberieni. Sub egida „Societății Colonizatoare Americane”, ei au pus bazele unei colonii în vestul Africii în 1822. Totuși, identitatea majorității liberienilor de astăzi își are rădăcinile în diverse grupuri indigene de pe actualul teritoriu al Liberiei actuale. La 26 iulie 1847, americano-liberienii își declară independența într-un stat numit „Republica ”. Ei vedeau Africa, continentul de pe care fuseseră strămutați cu ani în urmă, ca un „Pământ al Făgăduinței”, chiar dacă nu intenționau să
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
tehnic și economic al Statelor Unite către Liberia de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, care a adus mari schimbări sociale printre liberieni. În 1944, președintele liberian William Tubman a introdus politica unificării, care avea ca scop integrarea africanilor indigeni în viața politică liberiană. Principiul denumit "scopul politicii porților deschise, lansat de Tubman în discursul său de inaugurare, era aducerea în Liberia a mari investiții străine, care să relanseze economia liberiană. La acel moment, Liberia era relativ dezvoltată, față de celelalte
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
anului 2003, când fronturile s-au apropiat de capitala Monrovia. Presiunile interne și internaționale (provenind în special din partea Statelor Unite ale Americii) l-au determinat pe Charles Taylor să demisioneze și să se refugieze în Nigeria. Americano-liberienii aveau puține în comun cu triburile indigene de pe continent. Unul din aceste triburi era tribul Krahn, din care făcea parte Samuel Doe. Divergențele dintre băștinași și americano-liberieni au fost unul dintre motivele loviturii de stat din 1980. Liberia are un legislativ bicameral care constă în 64 de
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
mare parte a infrastructurii acestei țări a fost distrusă de războaie, iar viitorul țării depinde de ajutoarele străine. Liberia are o rată a șomajului de 85%. Liberia are peste 3 milioane de locuitori, compusă din americano-liberieni și din 16 triburi indigene. Tribul Kpelle din centrul și vestul Liberiei este cel mai numeros grup etnic din această țară. Americano-liberienii, adică descendenții sclavilor americani eliberați și sosiți în Liberia în 1821 alcătuiesc numai 5% din populația Liberiei. Din comunitatea liberiană de afaceri fac
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
mai înalt vârf a Republicii Panama este vulcanul Barú în vestul țării în provincia Chiriquí cu o altitudine de 3.475 metri. Panama este împărțită în nouă provincii și cinci teritorii (denumite "comarcas" în spaniolă), locuite de mai multe grupuri indigene. Toate provinciile, dar și teritoriile Emberá-Wounaan și Ngäbe-Buglé sunt împărțite în 75 districte și municipii, 625 de sate dintre care două sunt județe. Provincii Teritorii cu statut provincial Teritorii fără statut provincial Datorită poziției sale geografice, economia republicii este dominată
Panama () [Corola-website/Science/298134_a_299463]
-
Limbi oficiale: limba engleză, limba tok pisin și hiri motou; Limbi vorbite: Dintre foarte multele limbi vorbite în "Papua Nouă Guinee" se remarcă: tok pisin, hiri motu, yale, Unserdeutsch. Religie romano-catolici 22%, luterani 16%, neoprotestanti 10%, anglicani 3.2%, religii indigene 34%. Primii locuitori ce au ajuns aici, acum 40.000 de ani, erau originari din Asia De Sud și Sud-Est. Către 6000 î.Hr. se stabilesc papuașii iar după 3000 î.Hr. melanezienii și ulterior polinezienii. Insula Nouă Guinee a fost descoperită
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
fluviului Parana, cu păduri ecuatoriale și precipitații abundente. Pădurile tropicale ocupă 51 % din teritoriul țării. Societatea precolumbiană din teritoriul de azi al Paraguayului a constat în triburi seminomade, care au fost recunoscute pentru tradițiile lor războinice de temut. Aceste triburi indigene au fost membri a cinci familii de limbi distincte, și 17 grupuri etnolingvistice distincte. Primii europeni au sosit în zonă în secolul al șaisprezecelea iar orașul Asunción a fost fondat la 15 august 1537, de către exploratorul spaniol Juan de Salazar
Paraguay () [Corola-website/Science/298136_a_299465]
-
rând, Iquitos este cel mai important oraș în junglă, urmat de Pucallpa, Tarapoto și Moyobamba. Emigrarea masivă a provincialilor către capitală, în care se concentrează o treime din populație, a cauzat mari probleme sociale. O mare parte din populația majoritară indigenă din Lima trăiește la limita sau sub limita subzistenței. Peru este, alături de Bolivia și Guatemala, una din cele trei țări cu populație majoritar indigenă. Aproximativ 45% din locuitori sunt descendenți indigeni, aparținând în special populației quechua (40%) și aymara (5
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
concentrează o treime din populație, a cauzat mari probleme sociale. O mare parte din populația majoritară indigenă din Lima trăiește la limita sau sub limita subzistenței. Peru este, alături de Bolivia și Guatemala, una din cele trei țări cu populație majoritar indigenă. Aproximativ 45% din locuitori sunt descendenți indigeni, aparținând în special populației quechua (40%) și aymara (5%). 37% din locuitori sunt de origine metisă, 15% sunt de origine europeană și restul de 3% sunt de origine africană și asiatică. Cultura populară
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
mari probleme sociale. O mare parte din populația majoritară indigenă din Lima trăiește la limita sau sub limita subzistenței. Peru este, alături de Bolivia și Guatemala, una din cele trei țări cu populație majoritar indigenă. Aproximativ 45% din locuitori sunt descendenți indigeni, aparținând în special populației quechua (40%) și aymara (5%). 37% din locuitori sunt de origine metisă, 15% sunt de origine europeană și restul de 3% sunt de origine africană și asiatică. Cultura populară peruană contemporană este rezultatul unei fuziuni între
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
Două din cele 12 triburi originale s-au extins în secolul al XX-lea. Angam Day, sărbătorită pe 29 octombrie, celebrează refacerea populației nauruane care, după cele două războaie mondiale, ajunsese la mai puțin de 1500 de oameni. Înlocuirea culturii indigene cu cea a coloniștilor și vesticilor contemporani este evidentă. Doar câteva din tradițiile străvechi s-au păstrat, însă unele forme de muzică tradițională, artă și meserii sau pescuit sunt încă practicate. Nu există nicio publicație zilnică, dar există câteva ziare
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
din Spania și Italia (aproximativ o treime din populație este de origine italiană) și, într-o măsură mult mai mică, din Franța și Marea Britanie. Coloniștii anteriori au migrat din Argentina și Paraguay. Metișii sunt printre puținii descendenți direcți a populației indigene. Oamenii de origine africană constituie circa 3%. Natalitatea în Uruguay este de 13,9 (per 1000 oameni), mortalitatea 9,1 (per 1000 oameni), iar durata medie de viață 76,4 ani (locul 47 în lume după durată). Din 1963 până în
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
creștinii cuprind în jur de 3-4%, iar musulmanii aproximativ 1%. Unele dintre minoritățile etnice din China practică religii etnice unice: Dongbaism este religia tradițională a poporului Nakhi, Moism este religia populațiilor Zhuang și Ruism este credința etnicilor Qiang. Religia tradițională indigenă a Tibetului este Bon, însă cei mai mulți tibetani practică budismul tibetan, în forma Vajrayana. Un sondaj recent din 2015 făcut de Institutul american de opinie publică Win/Gallup International Association a arătat faptul că doar 14% dintre chinezi s-au declarat
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
un loc foarte căutat de turiștii care au nevoie de câteva zile de recreere, fiind apreciată pentru plajele sale, climat și cultură. Se evedențiază, de asemenea arhipelagul Los Roques și Parcul Național Morrocoy. În pădurile tropicale din Amazon locuiesc triburi indigene care atrag interesul turiștilor și pe lângă aceasta acolo se găsesc multe atracții naturale deosebite, printre ele se numără Cascada Angel și muntele tepui, în același timp popularitatea rezervației naturale Gran Sabana este în creștere. Parcurile naționale Los Médanos de Coro
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
000 și 1.000.000 de imigranți ilegali. Cu toate că în Venezuela se vorbește în principal limba spaniolă, numită și limba castiliană (castellano) în afară de limba spaniolă se mai vorbesc multe alte limbi. Alături de limba spaniolă Constituția recunoaște peste treizeci de limbi indigene ca de exemplu limbile wayuu, warao, pemón și multe altele, marea lor majoritate cu puțini vorbitori, care însumează sub 1% din totalul populației. Imigranții pe lângă limba spaniolă vorbesc propriile lor limbi. Engleza este larg utilizată în orașele din sud ca
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
și asimilarea au contribuit în mare parte la formarea culturii actuale a Venezuelei, aceasta asemănându-se în multe privințe cu cea a altor țări din America Latină, dar din cauza condițiilor naturale și de trai există totuși unele diferențieri importante. Influența culturii indigene a fost limitată doar la vocabular și gastronomie, pe când cea a culturii africane a fost de asemenea simțită în vocabular și gastronomie, dar și în muzică. Cultura spaniolă și-a pus amprenta pe cultura Venezuelei, în special cea provenind din
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Rafael Cadenas, José Ignacio Cabrujas, Víctor Bravo, etc. În Venezuela de două ori pe an este decernat Premiul Rómulo Gallegos pentru romanele scrise în spaniolă, acest premiu fiind considerat de mulți ca cel mai important premiu literar din America Latină. Muzica indigenă din Venezuela este influențată de originile sale spaniole, amerindiene și africane. Instrumentele reprezentative din Venezuela sunt camee, botuto (un fel de trompetă), cuatro, maracas și bandola. Instrumentul muzical național este cuatro, similar cu chitara, dar mai mică și cu patru
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
dar mai mică și cu patru corzi, având un sunet special, fiind baza tuturor mici orchestre „conjuntos criollos”, numite și „conjuntos de harpa, cuatro y maracas”. Există mai multe genuri populare de muzică, printre care galeron, corrido și guaracha. Muzica indigenă este exemplificată de către grupurile Un Solo Pueblo și Serenata Guayanesa. Stiluri muzicale și piese tipice, au apărut în principal în jurul "llanos-urilor" cu influență spaniolă, inclusiv "Alma Llanera" (de Pedro Elías Gutiérrez și Rafael Bolívar Coronado), "Florentino y el Diablo
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
sud. Natalitatea scăzută, cuplată cu alcoolismul și deficiențele sistemului sanitar, au dus la situața că în Rusia populația scade cu 500.000 de locuitori în fiecare an. Federația Rusă este căminul a peste 160 de grupuri etnice diferite și popoare indigene. Limba rusă este singura limbă oficială, dar, în fiecare republică federală, limbile nativilor au căpătat, de obicei, statut limbă co-oficială, alături de limba rusă. Alfabetul chirilic este singurul alfabet oficial, ceea ce înseamnă că toate limbile minorităților sunt scrise exclusiv folosind acest
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
expuse în două săli și constituie un omagiu adus omului de știință Mihai Băcescu. Acvariile constituie partea vie a muzeului și cuprind 13 bazine cu o capacitate de peste 11.000 litri de apă în care trăiesc numeroase specii de pești indigeni și exotici, broaște țestoase, scoici și crustacee. Zestrea muzeului este îmbogățită pe deplin și cu un glob geografic, unic în lume, prin faptul că redă la scară, alături de relieful uscatului, configurația reliefului subacvatic. Donat în 1986, globul geografic a fost
Muzeul Apelor Mihai Băcescu () [Corola-website/Science/317517_a_318846]
-
insule nu menține rezidenți permanenți. Populația umană este formată din cadre temporar staționate ale personalului științific și militar. Recensământul din anul 2000 număra 315 de oameni pe Atolul Johnston și 1 persoană pe Insula Wake. Nu a existat nici o populație indigenă modernă, cu excepția cazului la recensământul din 1940. Planul de colonizare Baker, Howland și Jarvis a încercat sa colonizeze insulele cu americani, dar aceștia au fost imediat evacuați în 1942, ca rezultat al celui de-al Doilea Război Mondial. Insulele sunt
Insulele Minore Îndepărtate ale Statelor Unite () [Corola-website/Science/317732_a_319061]